Păreri despre draga de școală

V-am promis ieri că voi programa pentru azi un post despre draga de școală :). Ei bine, mie școala asta sincer nu-mi place. Nu-mi place sistemul. N materii, N profesori, n*n cerințe, un singur elev. Iar apoi avem 5-6 ce au făcut față sistemului și mii de elevi ce nu știu să facă nimic bine. De ce? Pentru că nu au fost lăsați să se axeze pe ce voiau, iar N materii nu le vei putea ști niciodată pe toate perfect, da ști probabil ceva vag din fiecare, ți-ai încărcat creierul cu zeci de mii de informații nefolositoare în ceea ce vei face mai departe, te-ai obosit degeaba, ești scârbit de școală poate și de eventuala facultate ș.a.m. Profesorii se încăpățânează pur și simplu ca materia lor să le-o știm la perfecție și ne demoralizează cu fiecare notă. Eu mă întreb.. oare ei cum au fost când erau elevi? Perfecți? Știau toate materiile? Nu cred. Nu sunt genii. Sunt oameni. Oameni simpli ca noi toți. Majoritatea, pentru că da, trebuie să recunoaștem că mai sunt și profesori ce știu foarte bine și alte materii, spre exemplu profesorul meu de religie.

Însă, revenind la sistem, mie una mi-ar plăcea să ne putem alege orele, în funcție de ceea ce vrem să facem fiecare. Ca în străinătate. Da, nu zic, școala generală, să cuprindă toate ariile, astfel încât, oricând să putem purta o discuție în orice domeniu, fie ea cât de sumară. Însă în școala generală, ar trebui să fie noțiuni GENERALE! Spre exemplu eu materia de fizică din generală, aș vedea-o ca și o practică a teoriei. Nu o fizică plină de formule, de desene, de teorie. Iar creativitatea noastră este dată uitării, ar trebui ca orele de fizică să se desfășoare în laborator iar noi, să aplicăm teoria, să vedem cum funcționează lucrurile din punct de vedere fizic. Așa ar trebui să fie și la chimie, la biologie, la matematică, să fie o matematică ce are o aplicabilitate în viața de zi cu zi, iar româna, româna să ne dezvolte creativitatea literară și da, să ne învețe gramatică, să știm cum să vorbim corect, dar nu să analizăm noi fiecare cuvânt în parte în amănuntul amănuntului său, pentru că sincer, în afară de faptul că ne obosim creierul, nu rezolvăm mare lucru deoarece în timp, uităm și rămânem cu oboseala. M-aș duce sincer de drag la școală fie ea generală sau liceu, dacă aș vedea că fiecare materie în parte are o aplicabilitate în viața de zi cu zi 🙂

Ca să vă dau și un exemplu, recent, vă pot spune despre proiectul de acum 2 săptămâni de la informatică, în care după cum bine știți din postul cu Fibonacci, am aflat multe lucruri interesante, ce se regăsesc pretutindeni în jurul nostru, Fibonacci, acum, pentru mine, nu mai este doar un algoritm ce trebuia să îl țin minte, ci reprezintă un zimț al cheii uriașe cu care poți deschide porțile Universului întreg.. și pentru asta, trebuie să-i mulțumesc profesoarei mele de informatică.

Pentru că mie îmi place să alternez părțile rele cu cele bune, am să revin acum la o altă bilă neagră pe care eu o zăresc zi de zi în școală. Există elevi buni, există elevi muncitori și elevi leneși. Însă adesea se întâmplă ca un elev ce nu este interesat de toate materiile și ce la o materie la care nu excelează să fie trata total diferit de un elev ce excelează la o materie dar și el a greșit. Corect? NU. Nu-i corect. Ai greșit, chiar dacă ești bun, nu se fac diferențe între un altul ce a greșit poate mai puțin ca tine, tu iei o notă mai mică iar copilul bun ia o notă mai mare.. ca de.. la el poate fi doar o scăpare.. 🙂

O altă nedreptate mi se pare faptul că în clasă, la majoritatea orelor sunt scoși la tablă doar cei ce sunt buni la acea materie, iar restul.. PAUZĂ. Nu or să priceapă niciodată ceea ce profesorul predă, singurul lucru pe care îl reușesc profesorii este să-și facă elevii să devină și mai neinteresați de materia pe care o predă. Aici, îmi apreciez profesoara de economie și proful de geografie ce la fiecare lecție predată solicită toată clasa și fac în așa fel încât fiecare elev să contribuie cu ceva la oră, pentru a pleca cu ceva după 45 de minute de predare ori ascultare. Chiar și ascultările la aceste materii se fac frontal, participând întreaga clasă. Nu înțeleg de ce ceilalți profesori nu încearcă să găsească în fiecare copil ceva bun, majoritatea pun etichete după o lucrare, ori o ascultare, ori mai știu eu ce… poate un chiul. personal, consider că toate acestea: note, lucrări, ascultări, chiuluri și alte cele sunt echivalente cu zero. Important este ca tu să fi bun la ceva. Bun cu adevărat la ceva. O notă dintr-o ascultare, ori o lucrare nu înseamnă nimic. Nu înseamnă că ești bun dacă înveți acum pentru o notă ori să fi cel mai bun la momentul respectiv iar peste 2 luni s-a șters totul din creierul tău :). Am exemple clare, zi de zi, cu elevi ce sunt de 10 pe linie ori aproape 10 pe linie, iar la o lucrare neanunțată ia 3 sau 6. Nu asta înseamnă să fi bun. Să fi de 10 la ceva înseamnă că oricând tu poți să folosești ceea ce ai învățat chiar și peste 20 de ani.

Astfel, pentru mine, notele nu contează și nu ar trebui să conteze nici la admitere ori mai știu eu pe unde, pentru că nimănui nu ii e greu să-ți dea un 10 pe un milion ori pe o pregătire ori pe orice altceva :). Urăsc etichetele care se pun pe prisma notelor, ori pe faptul că nu ai fost pregătit o dată. De altfel, mi-am mai amintit acum de o chestie. Lipsești, din motive de sănătate. Ajungi la școală, după o săptămână. Te trezești cu o lucrare din ce nu ți s-a predat ție pentru că ai lipsit. Iei un 3. Chiar credeți că înseamnă ceva? NU. Sau cel puțin nu pentru mine ! Așa că, dragi elevi, nu ar trebui să însemne ceva nici pentru voi. De unde naiba să ști dacă nu ai fost. Auzi adesea spunându-li-se anumitor colegi ” trebuia să-ți iei lecțiile!!”. Pe bune? Serios? Unde? Pe patul de spital? Sau în timp ce zăceam acasă bolnavă în pat? Păi dacă am fost bolnav înseamnă cu nu aveam cum să îmi iau lecțiile și să mai și învăț.. că altfel..veneam frate la școală! Și de ce s-ar presupune că atunci când sunt bolnav, eu ca și elev, trebuie să fac munca unui profesor? Să mă învăț singură ceea ce nu știu? Cum vine asta? Dar noi, suntem un popor prea incult ca să realizăm aberațiile pe care le scoatem pe gură fie că suntem profesori ori elevi 🙂 .

Am ajuns la peste 1100 de cuvinte și încă aș mai avea atâtea de spus. Și tare îmi e că nu mulți veți fi cei care veți ajunge până la capăt. Dar îmi asum acest risc, măcar voi fi împăcată că mi-am spus oful și că poate cineva m-a  înțeles și mi-a dat și dreptate fie că e el profesor ori elev.

Urăsc. Urăsc când văd profesori ce ne predau cu carul. Toți 14 ( fără purtare și sport :)) ). Ne injectează în creier sute de mii de informații. Câte 6 profesori pe zi. Apoi noi trebuie să știm pentru alte 6 materii a doua zi. Cum am putea să facem asta? Chiar și roboții au fiecare atribuțiunile lor. Spre exemplu, apropo de roboți, un robot poate face într-adevăr mai multe lucruri. Însă robotul acela e compus din mai multe părți, fiecare parte are treaba ei, atribuțiunea ei, toate părțile acelea făcând algoritmul complex. E ca la o problemă de informatică cu funcții. Fiecare funcție rezolvă o mică problemă elementară, fiind apelate în programul complex, fiecare în parte în funcție de cerințe, să-și facă treaba. Ei bine, noi nu suntem roboți, creierul nostru este alcătuit într-adevăr din mai multe părți, fiecare cu funcția ei ce și-o îndeplinește atunci când e nevoie, însă partea aceea a gândirii, a memorării și a mai știu eu ce, este una singură. Iar ceilalți ar trebui să țină cont de asta și să ne lase pe fiecare în parte, după o școală generală în care ne-am ”îndrăgostit” de anumite noțiuni atât teoretice cât și practice, să ne lase să ne însușim cunoștințe dintr-un domeniu preferat. Nu din N domenii din care ne plac doar câteva și nici alea prea mult :).

O altă problemă ar mai fi ținuta. Cică să fie decentă. Decent, la ei înseamnă călugări și călugărițe. La noi, înseamnă să nu fi extravagant. Da, sunt de acord cu o uniformă, o uniformă care să fie însă pe placul majorității elevilor. Însă dacă ei ca și profesori vin în blugi, cu tot felul de accesorii și de vestuțe și de bluzițe înzorzonate și mai știu eu ce, apăi nouă elevilor de ce ne cereți să fim îmbrăcați ca la mănăstire? Toți ne spun că ne îmbrăcăm cum vrem în rest. Hm.. ținând cont că noi la școală ne dezvoltăm cel mai mult din punct de vedere intelectual spiritual și al personalității cred că ar trebui să se țină cont de asta și să se gândească de două ori înainte. Eu știu, de la bunica mea, ce a lucrat o viață în învățământ că o profesoară ce se respectă vine numai la costum în fața elevilor, iar un profesor la fel. Pe când la noi le vezi ba cu blugi mulați, ba cu pantaloni evazați ba cu bluze cu floricele în toate culorile .. ba mai știu eu cum., puține fiind cei ce se îmbracă corespunzător.. Meh.. mie nu mi se pare normal.. Vouă?

Acum, mă voi opri aici și voi aștepta răspunsurile voastre la întrebările mele de prin text, dar și la următoarea: Voi ce păreri aveți despre draga de școală, pe la voi cum e sau cum a fost?

Nu uitați că deseară, la ora 20, vă așteaptă un nou desen de vineri cu Looney Tunesc. Până atunci toate cele bune 🙂 !