A fost odată, la trecut :)

Sober. Lacrimi de coniac. Loreen. Vunk. MP4-ul îmi este mereu aproape.

O lacrimă mi se scurge din ochiul stâng pe obraz. Tresar.  Sunetul unei salvări îmi pătrunde prin geamul deschis până în adâncuri, peste liniștea melodioasă a MP4-ului. Îmi tulbură liniștea, gândurile despre trecut. Îmi apare în minte brusc imaginea unui rănit, personaj cunoscut și activ în viața mea. Ciudat. Nu aș vrea să văd niciodată acel personaj ca în mintea mea, dându-și duhul. Mari îmi mai sunt căile întortocheate ale subconștientului. Claxoane, multe claxoane se izbesc de pereții camerei și de urechi, mă tulbură mai mult.

Mă întind iar pe spate și încerc să mă rup de trup, să nu-mi mai simt decât gândurile. Mă cufund printre versurile celor de la Nickelback și Rasmus, mă cufund iarăși în trecut, la gândurile anterioare. Amintirile sunt singurele ce ne mai leagă de trecut, amintirile și sentimentele trăirilor, singurele conexiuni între noi și visele anterioare, ori cele de mult uitate. Ce ironie… până și MP4-ul meu a ales random o melodie intitulată ”Amintirile” . Mă las purtată de valurile amintirilor în urmă cu ani de zile. Îmi amintesc cu zâmbetul pe buze și lacrimi pe obraz de prima boacănă, de primii pași pe poarta școlii, de colegi, de noii colegi, de primele zile de liceu, de cum se legau și închegau prietenii, despre cum se cunoșteau copii. Îmi amintesc prima lecție de schi, primele țipete, primele căzături, primele sentimente de reușită, îmi amintesc de cum mă simt de fiecare  dată pe schiuri, alunecând pe un alb imaculat printre miile de fulgi și stele. Mi-am amintit și de tine, de el, de ea, de ei, de voi, de noi, mi-am amintit certuri, împăcări, de toate acele momente frumoase și mai puțin frumoase. Mă gândesc, printre amintirile mele, că poate nu a fost nici unul din noi vinovat de o ceartă, de o despărțire …  nici eu, nici tu, nici el, nici ea, nici ei, nici voi, nici ele și nici noi. Mă gândesc că toate se duc la un moment dat: gândurile bune, rele, prieteniile, uneori și amintirile dispar  prea devreme. Printre amintirile mele sunt lucruri ce-mi pare bine că s-au sfârșit, lucruri după care suspin și lucruri după care voi suspina mereu în viață. Sentimente. Trecutul e probabil locul în care ne descotorosim de părțile nefolositoare în viața noastră în viitor, ne descotorosim de ele pentru a îmbrățișa viitorul, lucruri pe care le-am considerat însă importante într-un anumit prezent. Lucrurile cu adevărat importante rămân mereu în prezentul nostru, cum ar fi rutina zilnică de a mânca, de a ne procura cele necesare supraviețuirii, iubirea, sentimentele și amintirile pe care-ți clădești viitorul, visele pe care viața ți le calcă în picioare. Mă simt născută într-un castel de sticlă, un castel în care te învârți grijuliu, un castel ce pare perfect din afară sau de la distanță, fiind construit sub lupă din fisuri, iar eu, tu, suntem una din ele. Uneori neputința îmi străbate prin vene ”Cause` I`m only a crack in this castle of glass, hardly anything there for you to see”. La cea mai mică mișcare bruscă castelul se cutremură, fisurile răzbesc, se unesc și devin una mare și puternică ce doboară o lume întreagă, transformă un castel de sticlă în mii de cioburi ce se prăbușesc într-un spațiu imens în bătaia jucăușă a razelor de soare. Mai multe amintiri mi se oglindesc acum în  cioburile ce se prăbușesc continuu în neant, mai multe lacrimi străbat acum același obraz stâng, cuvinte ce alcătuiau cândva promisiuni îmi acoperă versurile melodiei și-mi răsună adânc în suflet, mă răscolesc.

Clipesc în luminile orbitoare ale castelului proiectat pe tavan. Întuneric. Întuneric în culorile ce-au fost odată proiectate în neantul tavanului. Aștept ca cioburile să se desprindă practic din neant spre ochii mei, rănindu-i la propriu și înlăcrimându-i mai mult. Nimic. Întunericul continuă să rămână prins de tavan și pereți. Singura sursă de lumină ce îmi străpunge fără puteri întunericul, e raza de lumină aruncată de becul din diagonala geamului și de mașinile ce mai alunecă din când în când pe stradă. Un fior îmi cutremură întreaga ființă și mă trezesc, involuntar, în picioare, lângă pat. Frigul începuse să-mi pătrundă în cameră, alăturându-se solitudinii întunericului. Vederea îmi dispare și apare în flash-uri pentru câteva secunde. Închid geamul pe fundalul unei alte salvări, cu o altă lacrimă pe obraz și aceeași imagine însângerată printre flash-urile vederii mele, întrebându-mă de ce va trebui să mă descotorosesc în viitor pentru prezentul ce va fi și el cândva trecut.

Mai jos aveți toate melodiile pe care am scris această postare!

sursă youtube ( user warnersweden )

sursă youtube ( user MediaProMusic )

sursă youtube ( user MusicLover0963 )

sursă youtube ( user RasmusOfficial )

sursă youtube ( user TheRasmusVEVO )

sursă youtube ( user xXMegasolomasterXx )

sursă youtube ( user lolyfunnygirl )

sursă yotube ( user linkinparktv )

sursă youtube ( user JTaFranklin  )

sursă yotube ( user JTaFranklin )

sursă yotube ( user JTaFranklin )

sursă youtube ( user examplla2011 )

Vă invit și pe la ei : Carla ( chestii cotidiene), DeLaBirou ( chestii cotidiene), Călin ( muzică… multă muzică și un ghiveci duminical ), Blogatu ( concursuri și multe chestii despre blogging), Probiu și cam atât !

10 gânduri despre &8222;A fost odată, la trecut :)&8221;

  1. Eu cand ma simt rau si ma napadesc anumite aminiri sau ganduri nu ascult muzica sa zicem care ma adanceste si mai mult in starea negativa , incearca ceva vesel .
    De ce sa te torturezi singura de dragul amintirilor ?

  2. foarte foarte fain postul!!! e very touching:X…eu una sunt de parere ca trebuie sa fim recunoscatori trecutului pentru totate experientele pe care ni le-a oferit, care ne-au facut sane dam seama de anumite lucruri, sa ne punem intrebari asupra modului nostru de viata, sa facem anumite alegeri care in cele din urma ne-au adus unde suntem acum, in prezent…da, e foarte amuzant subconstientul cum ne face sa rememoram cele mai ascunse si demult uitate lucruri in cele mai weird momente :))..happens to me all the time 🙂 felicitari pentru stilul tau captivant, autentic,expresiv, si nu in cele din urma, foarte emotionant!! hugs>:d<

    • multumesc mult pentru aprecieri… ai dreptate! trecutul e parte importanta din prezent.. pe trecut se cladeste prezentul… pe prezent viitorul :)si implicit viitorul e cladit pe trecut! Stai sa vezi joi.. cu ce amintiri lovesc blogul :)) !

  3. Tudor Muşatescu zicea că „un om fără amintiri e ca un cimitir în care numele morţilor lipsesc de pe cruci”. dacă ai amintiri, înseamnă că ai trăit, aşa că bucură-te de ele 😉
    şi un Nickelback şi de la mine, na 😀

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s