Bolile sufletului

Astăzi m-am hotărât să scriu articolul pentru Blog Power de pe MWB,  pe o temă propusă de Bianca. O temă … cu un subiect profund aș putea spune. Tema, după cum cred că v-ați prins deja, este chiar titlul acestui post. O temă greoaie aș putea spune, deoarece poate fi privită din N unghiuri sub X aspecte în Z moduri de către fiecare din noi.

Pentru parcurgerea acestei teme, Bianca ne propune un set de 3 întrebări… iar acum am să o citez, urmând în continuare să discutăm pe baza lor 🙂

Bolile sufletului

  • Ce este mai grav: să fii bolnav psihic sau fizic?
  • Este medicina capabilă să vindece durerile sufletești?
  • V-ați simțit vreodată bolnav spiritual și cum ați ieșit la liman?

După cum spuneam mai devreme această temă poate fi privită din N unghiuri sub sub X aspecte în Z moduri de către fiecare din noi. Abordând primul subpunct al Biancăi ne dăm seamă că în mintea noastră apar mii și mii de gânduri asupra vieții noastre de până acum, încercăm să delimităm psihicul și fizicul, dându-ne seama că este peste putința noastră, ele fiind parcă de nedespărțit și totuși atât de dureroase separat dar împreună. Știu pare ciudat ceea ce tocmai am zis. Însă durerea psihică provoacă și durere fizică, precum și invers, fiind un proces total inconștient. Spre exemplu, dorul unei persoane, pierderea acesteia definitivă îți produce conștient o durere psihică/sufletească, această durere inconștient producând lipsa chefului, lipsa  poftei de mâncare ( ce duce la slăbirea organismului), dureri de cap și alte cele, producând astfel inconștient durerea fizică. Durerea fizică în schimb: o lovitură, o tăietură îi induce minții noastre și o durere psihică, deoarece psihicul și fizicul sunt strâns legate între ele. Așadar, pentru mine ambele sunt la fel de grave, pentru că ambele se produc una pe cealaltă. Nu există nicăieri una fără cealaltă la fel cum inexistența lor nu poate fi produsă, ele fiind programate în genele noastre să se declanșeze la diferiți stimuli de viață.

Dacă boala psihică și cea fizică am spus că se induc una pe alta inconștient, ei bine ele nu pot fi ambele vindecate de medicină. Dacă medicina mai poate vindeca anumite boli legate de fizicul omenesc, de corp și de organele componente, medicina nu poate soluționa problemele sufletești la fel cum nu este capabilă să vindece toate bolile existente, precum cancerul. Pentru bolile sufletești ar exista psihologi, însă psihologii sunt puși pentru a descoperi frământările tale sufletești, de vindecat ele nu se mai pot vindeca! Se pot închide, dar rana rămâne vie în sufletele noastre pe tot parcursul vieții. Ea este semnul unui psihic nevindecat în totalitate, amintirile apărând de fiecare dată când prind ocazia. Bine, adevărat este și faptul că o urmă a unei boli fizice rămâne undeva în adâncul unor celule afectate, dar fără risc de recidivare în majoritatea cazurilor. Pe când aceste boli sufletești tind mai tot timpul să recidiveze și recidivează dar nu în totalitate, fiind stopate de mintea umană și de dorința acesteia la un nivel mediu, acest nivel mediu fiind de fiecare dată mai avansat sau neavansat ( depinde de structura sufletească a fiecăruia). Pe scurt, nu consider că medicina poate soluționa problemele sufletești, psihologia fiind o ramură îndepărtată a medicinei, medicina ocupându-se fix de repararea și restabilirea normală a funcțiilor fizice.

Iar acum, ca să ating și ultimul punct propus, am să răspund printr-un mare DA. Fiecare din noi avem probleme sufletești, fie că ne moare pisica, avem anumite decepții în lume ori mai știu eu ce alte chestii. Din păcate ne confruntăm cu aceste probleme sufletești încă de mici.. de foarte mici, de cum începem să distingem lucrurile cât de cât unele de altele, de cum învățăm să prindem grai. partea cu limanul… și aici ar fi ceva de discutat. Pentru mine viața ( în contextul de față) este asemenea unui ocean presărat cu insule ce se scufundă și valuri înalte, iar noi simpli înotători ce își caută disperați un țărm. Înotăm și înotăm până ieșim la liman, dar insula… insula se scufundă, iar noi, noi devenim iarăși înotători spre liman, un alt liman ce se va scufunda, la fel ca viața, la fel ca toate visele într-o bună zi cu soare sau cu ploaie. Fiecare ieșim la liman într-un fel sau altul , mai repede sau mai târziu, mai ușor sau mai greu. Dar viața este făcută în așa fel încât nimic să nu fie perfect, sufletul nefiind astfel o excepție, îmbolnăvindu-se mereu și mereu de altceva, la fel ca și trupul ce pică pradă în ghearele bătrâneții și ale timpului, ale bolilor și ale morții.

Sper să nu vă fi indispus prea mult cu aceste concepții ale mele asupra lucrurilor de genul. mi-a făcut plăcere să îmi expun părerea și despre așa ceva.Acum, vă las.. căci idei nu mai am.. dar vă invit și pe voi să participați la Blog Power de pe MWB.

Mai participă și ei ( poate vă plac! ) :

Mers pe bicicletă

Blocat în ocean

Dragostea nu se bagă la spam!

Stresul și efectul placebo

Eu –  medicul sufletului meu!

Suflet bolnav de lume

25 de gânduri despre &8222;Bolile sufletului&8221;

  1. Interesant modul in care ai dezvoltat ideile si imi place ca ai vorbit de legatura intre fizic si psihic.Sincer eu simt aceasta legatura,de exemplu cand sunt trista pofta de mancare imi dispare sau ma doare burta,cred ca imi canalizez tristetea prin diferite organe ceea ce nu e bine,dar simt ca nu pot controla asta.Am citit mai demult de faptul ca atunci cand suferim sufleteste,psihic punem o presiune anume pe un anumit organ al corpului,probabil difera de boala sufleteasca ,dar si de om.Nu asta a fost ceea ce ai spus tu in articol,dar postarea ta mi-a amintit de aceste lucruri.

  2. Deloc rare, sunt si situatile, in care se manifesta ,,voluntariatul,, ptr. instabilitate psihica, pe nisipurile miscatoare ale popasurilor de viata (insulele de care faceti vorbire). O alta componenta care este de regula ignorata, dar prezenta frecvent, poate fi ,,contaminarea,, involuntara de la cei dragi/apropiati de tip manipulatoriu, pana spre un gen de masochism, fara conotati sexuale.

  3. Super postul, ai surprins foarte bine esentialul.Fizicul si psihicul coexista si se sprijina unul pe celalat.. Absolut orice traire negativa afecteaza la un nivel mai mic sau mai mare organismul,Important este sa stim sa ne educam aceste emotii negative. Si nu in ultimul rand, sa multumim psihologilor pt ca exista =)))))
    p.s: FELICITARI!!!!

    • ultima parte… pare rău.. dar nu pot mulțumi psihologilor că există.. da… ei știu poate să descopere.. dar de vindecat nu ne vindecă.. ci ne amărăsc mai rău!Cum ai zis și tu, important este să ne educăm noi aceste emoții negative!
      Mulțumesc pentru felicitări!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s