De la mediocru la om de știință :)

Până mai ieri nu aveam un model în viață, cineva care să-mi inspire pașii, cineva care să-mi transmită prin simplul fel de a fi motivația de a face ceva anume, de a ajunge cineva. Până mai ieri mă călăuzeau proprii mei pași sub concepția că o dată ce ai eșuat în ceva, vei eșua în toate fără vreo posibilitate de redresare. De ieri nu mai cred deloc în note… notele sunt ceva ce reflectă.. NIMIC, o notă nu-ți reflectă mai deloc capacitățile tale, nu-ți reflectă inteligența sau puterea de concentrare.. o notă e ceva lipsit de importanță, în schimb o notă ne poate marca pe viață îndreptându-ne spre declin poate din simplul fapt că am avut lacune sau am fost panicați, ori poate din cauza unei simple stări de rău. De ieri am înțeles că ceea ce contează cu adevărat este motivația, motivația de a ajunge cineva prin cunoștințe proprii nu prin note ce nu reflectă ceea ce ști ( în sistemul românesc copiindu-se pe capete). Important este să excelăm noi ca și persoane într-un domeniu ( nu în N domenii, cum încearcă sistemu românesc).

Cum am ajuns la cele de mai sus? Ei bine ieri, n-am făcut o oră de franceză, ne-au dus în amfiteatrul liceului la un seminar. Ceva neinteresant în aparență.  Un seminar organizat cu ocazia săptămânilor sănătății. A început prin prezentarea celui ce avea să ne prezinte conținutul, iar apoi prezentarea power point se deschidea cu una bucată poză a doi copii amărâți din Detroit America. Majoritatea din noi eram neinteresați. Ce ne-ar fi interesat pe noi lipsurile altora, noi copii ce primim totul pe tavă? Însă prezentatorul nostru, prin felul de a vorbi și a se purta a reușit într-un fel să ne atragă atenția asupra ceea ce avea să urmeze. Am zis: 2 copii amărâți, ce nu excelau în ale învățăturii și ale școlii, 2 copii pasionați de televizor, jocul cu sticluța și bascket. Unul dintre ei, cel ce excela la jocul cu sticluța ( un joc ce trebuia să nimerești dopul sticlei cu o pietricică fără să atingi sticluța ce se învârtea), fiind bun țintaș a aruncat cu cuțitul într-un copil pe care l-a nimerit într-o centură metalică. Tot el era poreclit ”Cap-Sec” la școală din cauza neștiinței lui asupra celor studiate împreună cu profesorii la școală. Cei 2 copii, frați fiind, erau crescuți de o mamă ce nu le putea oferi ceea ce aveau ceilalți în anii 50, era o simplă femeie ce făcea curat în casele bogătașilor, iar în neștiința ei, în timp ce ștergea praful în bibliotecile acestora, și-a dat seama că bogăția ce au acumulat-o au acumulat-o din cărți, din faptul că au citit. Astfel după ce le-a cerut carnetele copiilor ce s-au arătat cu note dezastruoase, i-a obligat să citească câte două cărți pe săptămână. Raportându-ne la fiul cel mare, când a fost văzut în biblioteca școlii toți s-au mirat, însă sfatul mamei l-a ascultat, iar prima carte pe care a citit-o era despre plante și animale, cea mai subțire carte pe care a găsit-o în toată biblioteca. Iar de aici, citind din ce în ce mai multe cărți fiind obligat de mama sa, a ajuns ca la o oră de geografie, fiind în clasa a 5-a , să răspundă profesorului la o întrebare la care nu au reușit să răspundă cei ce se aflau pe primele poziții în clasă. Astfel, citind și citind, a ajuns să exceleze, rezolvând problemele pe care nu le puteau rezolva nici cei mai buni. Anii au trecut, iar personajul nostru devine pasionat din ce în ce mai mult de studiu, dar mai ales de creier. Ajunge să studieze la Yale și să fie primul om ce primește ”Presidential Medal of Freedom” pentru descoperirile sale în domeniul neurologic. Personajul nostru se numește Ben Carson, omul ce la doar 32 de ani a ajuns directorul secției de neurochirurgie pediatrică al celui mai bun spital Johns Hopkins Hospital.

Tot ceea ce v-am spus mai sus și ceea ce mi s-a prezentat chiar mie m-a făcut să-mi schimb într-un fel mentalitatea și să mă gândesc că dacă el dintr-un copil mediocru a ajuns ceea ce a ajuns, eu cu siguranță voi putea ( nefiind un copil mediocru, dar care este în schimb influențat de niște note aberante 🙂 ). Poate ceea ce m-a atins a fost faptul că și eu sunt fascinată de capacitățile creierului și de ceea ce acesta poate să facă, dar și felul în care acesta a excelat, considerând că cel mai important lucru este să îți găsești talentul, să fi motivat de ceva, să îți dorești din ce în ce mai multă perseverență, să crezi în capacitățile tale și în faptul că ele se pot extinde, să dai dovadă de cinste față de tine însuți, să te provoci mereu la mai mult și cel mai important să nu uiți niciodată să citești, să te refugiezi în cărți din diferite domenii pentru ați adâncii șanțurile creierului și ați dezvolta din ce în ce mai mult capacitățile mentale. Asta m-a motivat, felul simplu de a fi, felul de a excela, faptul că cel mai important e ”SĂ VREI!”

Mai jos vă las și vouă un filmuleț cu și despre Ben Carson, poate se mai găsesc și alții ce și-l vor lua drept model în viață :)!

sursă youtube ( user wpsu)

12 gânduri despre &8222;De la mediocru la om de știință :)&8221;

  1. Exact același personaj a fost și ”mentorul” meu, de fapt motivul pentru care am dat la medicină. Uimitor om! Foarte bine că ai scris un astfel de articol, în felul acesta mai aud și alții despre experiența lui și îi motivează în vre-un fel (chiar anul trecut am aflat că și Ben Carson a auzit de mine, nu doar eu de el:D)

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s