Prietenie.Iubire. Falsitate.Utopie

Mai devreme am postat ceva în legătură cu niște pariuri sportive și voiam să mă rezum doar la acea postare, însă starea mea de azi parcă nu mă lasă.. și dacă nu-mi exprim acum și aici ideile.. apoi nu o să mi le mai expun niciodată.

Prietenia.. M-am lămurit în sfârșit că nu există. Este pur și simplu o altă componentă a idealului.. a perfecțiunii. Ceva spre care vrem să tindem ascendent, însă din păcate o facem descendent. Poate singura prietenie care există cu adevărat este aceea pe care o ai cu tine. Doar tu cu tine. Pe chipurile noastre se citește invidia, nepăsarea, bătaia de joc, ipocrizia, elemente ce nu au nimic de a face cu prietenia, nici măcar cu o fărâmă din ea. Prietenia este acel ceva de care avem nevoie pentru a ne folosi unii de alții. Prietenia este o fantezie pe care o invocăm în viața de zi cu zi, în zadar. Nu suntem demni de ea, așa că ea nu ni se arată nouă.

Iubirea, la fel ca și prietenia, e un element al idealului. Nu o să fim capabili niciodată să simțim cu adevărat iubirea, fie că e manifestată față de un lucru sau o persoană. Suntem prea orbiți de preocuparea asupra celor ce ne înconjoară și niciodată a esențialului, a ceea ce contează. Suntem prea egoiști să oferim iubire. Dar vrem să o primim. Suntem prea ipocriți să recunoaștem că avem nevoie de ea. Dar toți o strigă în disperare. Suntem prea nepăsători să vedem că iubirea există undeva în jurul nostru. Dar pretindem că o avem.

Falsitatea. Falsitatea ne înconjoară la fiecare pas, cu fiecare secundă. Pretindem că suntem cineva, când de fapt suntem cu totul altcineva. Un altcineva a cărui identitate nu există. Încercăm mereu să ne identificăm cu acel altcineva inexistent din cauza sentimentului de frică, ne creăm prin el o protecție a propriei noastre personalități, ce prin încercarea de identificare cu acel altcineva ajunge să sufere mici mari modificări, în timp. Falsitatea ne face într-un fel să devenim practic nedemni de noi și de tot ceea ce ne oferă ceea ce ne înconjoară. Nedemni de lucruri. Nedemni de sentimente. Nedemni de persoane. Nedemni de nimic. Pur și simplu nedemni… nedemni… nedemni….nedemni.

Uneori îmi pare rău că toate acestea sunt niște utopii. Îmi pare rău că tot ceea este nu este cum ar trebui să fie. Tot ceea ce este se transformă în timp după un anumit clișeu bun sau mai puțin bun.

Momentan, stau în întunericul după-amiezii cu ochii ațintiți în tavan. O singură lumină vagă pare să-și îndrepte razele prin cameră, cea a laptopului. Contemplu pur și simplu tavanul și mă gândesc:” Oare cum ar fi să nu fie nimic? Ca nimic să fie totul și totul să fie nimic?”. Tavanul nu-mi răspunde însă în întunecimea lui. Așa că singuru lucru ce-mi mai rămâne de făcut e să-mi cufund de tot privirile în adâncul întunericului său și să uit. Să-mi las în întuneric toate gândurile, astfel încât să nu le mai găsesc niciodată, să nu-mi mai apară niciodată în fața ochilor minții.  Să uit. Să uiți. Să uităm. Ăsta e răspuns. Ăsta era răspunsul mult căutat. Însă.. să fie oare uitarea totul? Să las oare timpul și întunericul să-mi înghită gândurile și amintirile?

Iar acum, am să vă las o melodie ce mi-a inspirat într-un fel sau altul fiecare cuvințel din această postare, fiecare rând, fiecare propoziție, fiecare frază, fiecare paragraf. O melodie ce semnifică tot și nimic, o melodie ce cândva ar fi putut însemna poate ceva 🙂

sursă youtube (user MishkaLyrics)

11 gânduri despre &8222;Prietenie.Iubire. Falsitate.Utopie&8221;

  1. am vrut să te contrazic, dar nu o voi face. şi nu o voi face nu pentru că nu aş avea argumente, dar cândva vei descoperi singură că nu ai dreptate, cel puţin nu în totalitate. vei descoperi că există şi iubire, că există şi prietenie dezinteresată. când şi cum le vei găsi, nu am idee, dar le vei găsi.
    cât priveşte falsitatea, aici aş putea iar să te contrazic, dar numai într-o oarecare măsură, pentru că o găsim la tot pasul, ne izbim aproape în fiecare clipă de ea. vrem să părem ceea ce nu suntem, vrem să ne asemănăm cu nişte personaje cu care nu avem nimic în comun, pretindem că am fi ceea ce nu suntem. nu toţi, dar mult prea mulţi. uităm să fim noi, ceea ce nu e nicidecum în avantajul nostru. şi hai să îţi las şi un cântecel; nu ştiu cât de potrivit o fi, dar titlul filmului se potriveşte, pentru că nu suntem decât praf de stele.

    • calin ai dreptate… dar aici.. nu am vorbit despre ceva ce mi s-a intamplat neaparat mie… ci in cercul meu de prieteni. ceea ce si-au facut unii altora, nu mie.. eu nu sunt implicata in nici un fel.. poate doar ca martor 😦 ( si nici macar asta nu-mi prea place.. pentru ca ma doare pentru ambele parti) Stiu ca undeva acolo exista, insa acestea au inceput sa se piarda din cauza noastra, a oamenilor 🙂
      Iti multumesc mult de tot pentru melodie!

  2. Salut,am inceput sa citesc recent blogul tau si as avea un comentariu la postarea ta de azi.Prietenia exista Pishky ea se bazeaza pe ajutor reciproc si sinceritate,poate falsitatea prietenilor tai se datoreaza a faptelor tale,dinadins sau fara sa vrei le-ai ranit si nu ai stiu sa ii ai grija de ei,spun asta pentru ca eu am prieteni buni iar asta se datoreaza faptului ca sunt mereu sincer.Cu toti facem greseli si trebuie sa platim pentru ele.Oricum imi place blogul bafta in continuare!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s