În ajun de Moș Nicolae

4 dimineața. Trebuie să merg la școală. Nu încă mai pot să dorm e 4! 5 dimineața. Pf… trebuie să merg la școală! Însă ceasul îmi sare și de data asta în ochi mai bine și nu, nu trebuie încă să merg la școală. 6 dimineața. Gata? Școală 😦 ? Nu, încă o oră jumătate. 7 și 10, încă 20 de minute. 7 jumate. Ușa se deschide încet și o voce îmi șoptește ”UITE!”. Draperiile se dau ușor la o parte din fața geamului într-o parte și în cealaltă, iar ochii mei se scaldă în albul imaculat ce se rupea bucățele mici, mici, mici sub formă de puncte, din gri-ul cerului. Ningea. Ningea așa frumos. Cum se putea întâmpla una ca asta? Într-adevăr, o dorință mi-a străpuns cu mai puțin de 24 de ore înainte, ideea ninsorii. Îmi doream să ningă, dar nu mă așteptam să se întâmple. Niciodată nu mă aștept să se întâmple ceva din ce îmi doresc. Însă mare îmi e mereu uimirea când cele mai neînsemnate lucruri spre care se îndreaptă cele mai puține gânduri, se îndeplinesc. De ce? E atât de simplu pentru suflet, dar pare atât de complicat în mintea mea. Important e să-ți dorești din suflet, să fie un gând pur al dorinței tale. Și atât. De atât e nevoie ca acolo, undeva, dincolo de nori, de stele și de întunericul luminat al Universului, să se făurească îndeplinirea dorinței tale.

Ningea și era tot ce conta. Atât. Case acoperite cu zăpadă, cabluri cu zăpadă, porți cu zăpadă, trotuare în valuri cu… zăpadă. Un sentiment frumos, plin de viață, de zâmbete, de fericire. Nimic nu mi se pare mai frumos, să mergi prin zăpadă, sub mângâierea suavă a fulgilor de nea. E frumos să-i urmărești în zbor. Unul se duce la dreapta, altul la stânga, și ceilalți dau nas în nas, depinde doar de cum bate vântul și de cât de bine valsează fulgii în spirală, în drumul lor spre pământ. Creează un cadru de vis chiar și pe o stradă banală, mâncată de trecerea timpului și uitată undeva sub agitația de zi cu zi a oamenilor.

Eu sunt norocoasă. Și fericită. Cadoul de Moș Nicolae, mi l-am primit chiar din ajun, de la primele ore din ajun. Ce putea fi mai frumos de atât? Ce putea fi mai valoros de atât? Nimic! Ninsoare și tot cadrul acesta splendid pe care îl creează în jurul meu e cel mai valoros lucru. Cel mai frumos. Cel mai simplu și totodată cel mai măreț. Nu un bun material te face fericit, nu o bacnotă, NU! Ci doar o dorință îndeplinită, ceva ce ști că va rămâne mereu ca o scânteie în sufletul tău. Ceva la care te poți gândi mereu și atunci când ești fericit și atunci când ești trist. Ceva ce te face mereu să zâmbești când îți aduci aminte chiar și în cele mai grele momente. Iar acest lucru, pe mine, mă face să zâmbesc atât în interior cât și în exterior. Mă face să zbor prin mintea-mi buclucașe departe, să devin una cu ei. Îmi dă un sentiment ciudat și inexplicabil de fericire, de extaz, de melancolie, de tristețe. Însă toate astea, combinate, creează inexplicabilul. Ceva ce simți dar nu poți atinge.

mos-nicolae-pg

Vă doresc, ca și vouă, să vă aducă Moș Nicolae ce vă doriți mai mult. Să vă îndeplinească cea mai ascunsă dorință la care nu cutezați să cugetați. Vă doresc o zi frumoasă în continuare, plină de ninsoare, oriunde ați fi !

Și dacă ninsoare nu îți face apariția și pe meleagurile voastre, luați de aici cât cuprinde !

_ninge2

2 gânduri despre &8222;În ajun de Moș Nicolae&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s