Crăciunul pe la 2000 de metri

Astăzi sunt fericită că în sfârșit a trecut prima zi de Crăciun, o zi în care am fost bombardată cu tot felul de mesaje care mai de care mai pline de cuvinte mărețe ce urmau să-mi aducă peste noapte împlinirea tuturor dorințelor și mai știu eu ce alte parascovenii.  Nu am înțeles niciodată de ce, de Crăciun, se trimit asemenea mesaje, doar de dragul de a le trimite, copiate de undeva, mesaje în care nici măcar cei care le trimit nu cred. O altă nedumerire este în privința persoanelor ce trimit mesaje inclusiv la persoane cu care nu au avut tangențe tot anul, nu înțeleg de ce ai irosi un mesaj cu astfel de persoane. Spre exemplu, eu, am primit ieri mesaje de la tot felul de persoane, mesaje în urma cărora am stat minute în șir să mă gândesc cine sunt persoanele respective, de unde le cunosc sau de unde mă cunosc. Mesaje frumoase, mesaje frumoase am primit, într-adevăr, pline de cuvinte siropoase, care mai de care cuvinte de bine, în urma cărora ba mă îmbogățeam peste noapte, ba dădea fericirea neștiută peste mine, ba mă lovea norocu fix în moalele capului, ba aveam să zbor peste mări și țări să descopăr necunoscutul ori mai știu eu ce alte urări ce nu aveau să se îndeplinească în vecii vecilor. Datorită tuturor acestor persoane ce nu au avut ce face și și-au irosit minute importante din viață pentru a da un copy-paste la un mesaj, am închis la un moment dat telefonul, și tare bine a fost să mă bucur în pace de liniștea muntelui. Așa că dragilor, dacă vreți să trimiteți un mesaj și țineți morțiș să faceți asta, un simplu ”Crăciun fericit alături de cei dragi!”, e suficient, fiind trimis la prietenii apropiați. Astfel, evitați să pierdeți timpul aiurea selectând o grămadă de contacte și așteptând să se trimită mesajele la toată lumea, ori căutând aiurea tot felul de mesaje care mai de care mai frumoase.

Nu văd de unde dă peste unii atâta bunătate în ajun de Crăciun ori în ziua de Crăciun, dacă e să fi bun, fi mereu, nu doar două zile pe an și atunci cu o oarecare doză de ipocrizie :). Credeți-mă, nu o să vă mântuiască nimeni dacă dați dovadă de o falsă bunătate și fericire prin urări, tag-uri în poze, felicitări sau mai știu eu ce alte modalități. De Crăciun, toată lumea e bună cu toată lumea, iar în restul anului, nici măcar un saltu nu-și aruncă din priviri, ce să mai zic din vorbe, pe stradă, la serviciu ori pe holurile școlii. După mine, Crăciunul, este o zi în care te poți bucura de prezența celor dragi, familie ori prieteni apropiați, o zi în care să te relaxezi, să reflectezi asupra ta și a acțiunilor tale, o zi pe care să o petreci cu tine, să-ți pui în ordine gânduri, sentimente, să-ți ”planifici” vise, o zi în care să te bucuri de liniște. Pentru mine, chiar a fost o astfel de zi, în care m-am bucurat de pârtiile de schi, de fiecare imagine peisagistică oferită de munte, de muzică bună și de câteva colinde strecurate prin playlist, de o masă frumoasă și gustoase, de o lună plină și de ornamente cu brad : Însă vorbeam mai sus de mesaj… mesaje, am trimis și eu, însă din lista mea de zeci de contacte am ales doar 8. 8 persoane la care le-am trimis un mesaj personalizat. La unele mesaje mai lungi, la altele mesaje mai scurte, în funcție de fiecare în parte. Iar partea cea mai bună la acest număr de persoane este că nu am pierdut nici timp să le aleg, avându-le țintite din urmă, fiind persoane destul de apropiate mie, sau foarte apropiate 🙂

Nu știu cum a fost Crăciunul pe la voi, sau ce părere aveți de toate aceste mesaje trimise cu nemiluita, dar prin părțile mele a fost ca mai sus. V-aș invita în schimb, de curiozitate, să scrieți și voi în post despre cum a fost Crăciunul prin părțile voastre 🙂 iar la această provocare îi invit pe următorii: Călin, Cătălin, Narcis, Simona, Alex &Ionuț, Fosile, Kadia, Ninu, Tudor, dar și pe alții care mai poftesc 🙂

Mai jos, am să vă arăt și în imagini cum a fost Crăciunul prin părțile astea de munte. Păcat că aparatul nu surprinde imagini la fel de frumoase ca și ochii, păcat că ochii nu surprind imagini decât pentru mine, imagini ce nu pot fi împărtășite și cu alții, imagini pe care nu le pot împărtășii nici măcar cu o foaie de hârtie și un creion.. că de.. nu m-am născut o persoană talentată în ale desenului artistic ori ale picturii :), de fapt.. nici măcar nu știu ce ce fel de talent m-oi fi născut, dar asta este o altă poveste ce probabil va fi discutată într-un alt post mai pe larg. Revenind la imaginile capturate mai frumos cu ochii decât cu obiectivul aparatului, ei bine, ieri, m-am putut bucura de un apus superb, ce-și scălda razele roșiatice pe crestele munților în albul sclipitor al zăpezii. Ieri, m-am bucurat de sunetul zăpezii presat de tălpile și canturile schiurilor, de bulgării de zăpadă și de soarele rotund cu dinți, de începutul de lună plină ce și-a făcut apariția încă de pe la orele 14 :). M-am bucurat de cerul albastru ca lacrima presărat cu nori ce aveau toate tentele de gri și de alb. M-am bucurat de vânt și de pâclele de vată pufoasă și albă prin care treceam în ascensiunea mea cu teleschiul spre vârful pârtiilor. Mi-am bucurat sufletul cu un râs copilăros la vederea unei tipe cu tocuri de 10 pe pârtie ori la vederea atâtor căzături spectaculoase în zăpadă.

Dar gata cu vorbăraia pe ziua de azi, ne vom mai întâlni cu siguranță mâine seară cu un alt post al cărui subiect încă nu-l cunosc, la fel cum nu-l cunoșteam nici pe cel de azi până acum câteva ore 🙂 Vă  las acum în compania imaginilor de mai jos și vă invit și pe voi să vă bucurați de astfel de peisaje în frumoasa stațiune Rânca pe undeva pe transalpină prin munții frumoși ai Gorjului.

*** Pentru mărire click pe poză 🙂 ***