1900. Un pian

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

O cutie cu trufe. Un pian cu 88 de clape :). Infinite sunete din alunecarea degetelor pe clape răzlețe, ies. Puțini sunt cei ce știu că pianul, este undeva în topul pasiunilor mele. Cum și de ce așa, nu aș ști să vă explic :). Nimic nu pare însă mai liniștitor decât un cântec de pian, ce-ți alunecă lin fie că sunt ritmuri alerte ori ba. Iar atunci când pianul și pianistul său au în spate o poveste, muzica lor se face a fi mult mai valoroasă pentru fiecare în parte decât era deja. Se spune că: ”Nu ești cu adevărat terminat atâta timp cât ai o poveste bună și pe cineva cui să i-o spui”, iar povestea ce o voi propune în rândurile următoare, este pe departe cea mai bună poveste de viață a unui om ce a trăit o viață pe mare, printre cărbuni, mese de bucătărie, iar într-un final printre sunete de pian. S-a născut pe un vapor și acolo a fost abandonat, pe marginea pianului de la clasa I, într-un leagăn de lemn, a crescut sub valurile mărilor și oceanelor devenind cel mai bun pianist din istorie. A învățat să călătorească prin fiecare colț al lumii cu ochii minții, să pătrundă imaginar în realul lui și să-i uimească pe cei ce avea să-i cunoască, pe fiecare în parte. Având un mister aparte și citind fiecare persoană ce-i trecea ca un fulger prin fiecare privire asupra împrejurului său, reușea să combine fiecare sunet compatibil cu sufletul și trăirile fiecăruia, într-o singură muzică, într-un singur sunet complex ce uimea pur și simplu umanul. Atingea cu tandrețe fiecare clapă în parte, cu o viteză uluitoare și inexplicabilă, le mângâia astfel încât niciuna să nu fie invidioasă pe cealaltă, le mângâia fără să cunoască arta de a o face, fără a fi școlit în vreun anumit fel, în afara faptului că știa să citească, restul pornea din suflet, din simțiri și gândiri. Obișnuia să atingă clapele și să le aleagă succesiunea după fiecare om în parte ce-l privea, obișnuia să-i citească și să le creeze propria muzică, astfel o anumită succesiune reprezenta o întreagă viață de om, era precum… precum un ADN muzical al unei persoane.

Nu știu dacă tot ceea ce am spus mai sus este și real, însă tare mult mi-ar plăcea să fie. E o poveste frumoasă, despre abandon, iubire față de oameni, față de muzică, față de apă și imensitatea ei, imensitatea vieții, a gândirii și a sentimentelor. E vorba și de frică, frica de a atinge vreodată uscatul și de a părăsi oceanul, oceanul deasupra căruia s-a născut, dar uite că nu e vorba și de suferință, e pur și simplu un film în care se bucură de orice pierdere și orice câștig, încearcă să-și înțeleagă viața și imensitatea ei, să-și înțeleagă imensitatea simțirilor și gândurilor în trupu-i și mintea-i limitată. Așa că pentru a pătrunde în toată această scenă plină de mister, vă invit alături de Tim Roth ( protagonistul din Lie to me, Lightman) ce este protagonistul personajului adult din acest film, într-o călătorie uimitoare printre valurile oceanelor și chiar, de ce nu, printre valurile vieții 🙂 pline de sunete muzicale, vă invit după cum v-am spus să aflați legenda lui 1900… așa că, mai jos, poftiți un trailer.

sursă youtube (user Danios12345)

Iar acum, ca totul să meargă mai bine vă invit la un dans cu pianul, da da da.. ați citit bine, un dans cu pianul prin sala imensa de la clasa I de pe vaporul VIRGINIAN 🙂 Enjoy!

sursă youtube (user George7575)

6 gânduri despre &8222;1900. Un pian&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s