Cele zece mii de dorințe ale împăratului de José Frèches – vALLuntar II

Am terminat și această carte primită în campania vALLuntar a Editurii ALL organizată cu sprijinul celor de la ROMSILVA, ce pentru fiecare 15 comentarii plantează câte un copăcel pentru o Românie mai verde. Și voi vreți o Românie mai VERDE nu?  Atunci voi ăștia ce citiți această postare, COMENTAȚI pentru a avea o ROMÂNIE MAI VERDE.

Revenind la cartea ”Cele zece mii de dorințe ale împăratului”, trebuie să vă spun că am citit-o cu greu, foarte greu. Dacă la început m-a atras și eram foarte entuziasmată să mai aflu câte ceva din istoria Chinei, când am început să o citesc mi-am dat seama că nu era tocmai ce îmi doream. Nu era scrisă în genul meu. Tocmai de aceea nu știu să vă spun dacă mi-a plăcut sau nu.

DSCF5349

Autorul ne introduce printr-un limbaj vulgar și o desfășurare a acțiunii plină de scene dure într-un spațiu aproape macabru, chinuitor. Ne face cunoștință cu o lume interioară a Chinei absolut dezastruoasă. O lume în care nimic altceva în afară de stăpânirea puterii depline nu conta.

Cartea se zbate între două mari idei: cea taoistă și cea confucianistă. Idei radicale între care nu exista nici o șansă de a se împleti una cu alta. Dominând acum ideile confucianiste, China se transformă într-una aspră, în care sentimentele nu contau, sufletul le era mort, bazându-se pe faptul că doar trupul trebuie hrănit.

Drept Înainte Mergătorul, unul din personajele operei noastre istorice, fiind dintr-o familie din cadrul curții imperiale, are dreptul la o educație aleasă, tatăl său punându-și toate speranțele în el și puterile sale. Astfel el este îndrumat de către doi profesori: unul taoist și unul confucianist, fiecare învățându-l cu totul și cu totul altceva. Prins între două idei atât de diferite, în momente de cumpănă, pus în fața unor situații profunde, personajul nostru nu știe să-și răspunde propriilor întrebări și nici să-și aleagă care să-i fie pașii spre viitor. Este descumpănit și înconjurat de o lume pe care nu o mai înțelege și care nu știe cum a ajuns așa.

Transformat din adolescent în bărbat la doar 17 ani, cu un an mai devreme față de obiceiul chinezilor, Drept Înainte Mergătorul este dominat în continuare de adolescentul viu din adâncul său și încercat de sentimente nobile. Sentimente ce nu erau îngăduite simțirii și studierii bărbatului, acesta trebuind să fie crud, aspru, nemilos față de cei din jur, inclusiv de femeia ce-i era alături.

Printr-un limbaj cât se poate de vulgar, autorul ne introduce în subtilitățile istoriei, printre secrete murdare ce probabil nu ar fi trebuit niciodată să fie aflate de către urmași, familiarizându-ne cu lumea Chinei din anul 1660. O lume de asemenea vulgară, în care prostituția era la ea acasă… era peste tot. Nedreptățile erau cele ce dictau în împrejurimi, iar fiecare picătură de sânge vărsată însemna putere.

Autorul, introducându-și cititorul într-o lume a Chinei plină de mizerii, îi demonstrează acestuia că au existat perioade mai grele pentru omul de rând cât și pentru cel bogat decât cele de care ne plângem noi astăzi. Și atunci, ca și acum prostituția o întâlneai peste tot, aproape la fiecare colț de stradă. Și atunci ca și acum sărăcia oamenilor de rând era cruntă, însă mai ales viața plină de bunătăți ale bogătașilor era lipsită de esența vieții, era lipsită de fericire, aceștia preferând să-și hrănească doar trupul cu o plăcere bolnavă și nimic mai mult.

Pe lângă a fi o carte istorică, este de asemenea o carte psihologică ce studiază dramele interioare ale personajelor sale, drame ce nu sunt vizibile, ele sunt adânc ascunse de către fiecare personaj în parte, astfel încât nici măcar personajul în cauză nu-și dă seama de suferința interioară cel macină, fiind bolnav doar după putere și plăcerile trupești. Însă studiul psihologic nu se abate doar asupra acestui fapt, ele se abate și asupra zbuciumului interior al Drept Înainte Mergătorului ce nu dorea să-și piardă iubirea interioară și sentimentele nobile ce-l încercau în afara ideilor îndrumătorilor săi confucianiști.

Nu știu acum dacă să vă recomand sau nu cartea. Asupra mea a avut un impact devastator. M-a făcut într-un fel să-mi schimb părerea asupra lumii în care trăiesc dar și asupra lumii care a fost. M-a făcut într-un fel să-mi doresc să privesc cu alți ochi ceea ce mă înconjoară și să-mi formez sub o altă formă criticile.

Cam atât cu recenzia mea. Acum aștept comentariile voastre :). Nu uitați că fiecare comentariu contează. Fiecare comentariu poate fi un pas spre plantarea unui copăcel, un pas ca acesta să prindă rădăcini și să ajute la formarea unui Românii mai VERDE, mai CURATĂ!

67 de gânduri despre &8222;Cele zece mii de dorințe ale împăratului de José Frèches – vALLuntar II&8221;

  1. Orientalii au o cultura mult mai deschisa catre aspecte ale vietii care pentru noi par sa necesite o alta bordare. Nu sunt atat de pudici ca noi, de fapt sunt mai putin ipocriti ceea ce e de admirat. Ei privescaltfel lucrurile, mult mai detasat , mainatural si poate ca e mai bine astfel. Gravuri si altfel de lucrari grafice japoneze sau chiar si chineze…cu scene erotice sau chiar mai mult…la ei sunt altfel privite. Noi nici n-am indrazni sa le expunem in case 🙂
    Cred ca totusi e o carte buna. Mai ales ca te-a intrigat atat de mult 🙂
    Recenzia mi-a placut. Peste vreo 10 ani altfel vei vedea aceste lucruri 🙂
    Spor la plantat copacei!

  2. Sunt cativa ani de cand ma uit la serialele coreene din Legendele Palatului, mereu mi-am dorit sa citesc carti din partea Asiei. Dar ma atrag excliv acelea inspirate din realitatea istorica. Mult succes si tie la plantat copacei!

  3. Wau…minune ….inca sunt oameni ,si inca tineri care citesc…..Bravo…..mi-a placut recenzia ta…..e un stil care determina cititorul sa isi indrepte gandurile de a citi…de a citi ceva ce poate nu e stilul lui de literatura,dar tu il determini sa incerce si altceva…dar mai ales il faci sa fie curios….iar curiozitatea te indeamna in cazul asta sa Citesti….inca o data bravo

    • Mulțumesc mult… mă bucură tare mult cuvintele tale 🙂
      Să știi că sunt mulți tineri care citesc și care merg și la bibliotecă 🙂
      Chiar mă bucur să aud că recenziile mele îi fac pe alții să-și dorească să citească… cred că am să mai fac recenzii, dacă e așa 🙂

  4. Am mai citit o recenzie a acestei cărţi înainte şi persoana căreia îi aparţinea nu era tocmai încântată de limbajul folosit. Iniţial, am fost destul de dezamăgită de carte şi mi-am zis că nu o voi citi, însă acum, după ce am văzut şi recenzia ta, parcă sunt curioasă să văd „cu ochii mei” despre ce e vorba 🙂

  5. Doamne, nu pot sa cred cat de diferit putem sa percepem unele povesti :)) I-am facut si eu recenzia mai demult (aici e linkul, dar daca nu vrei sa apara in comment, poti edita comentariul si sa il stergi: http://roxtao.com/2012/09/12/cele-zece-mii-de-dorinte-ale-imparatului-jose-freches/ ) dar sincer, limbajul din acest roman este foarte metaforic, nicidecum vulgar! Banuiesc ca nu ai citit povesti cu adevarat erotice, precum cele de Sade (oricare roman de-al sau) sau altele ceva mai soft, precum Povestea lui O, Jurnalul Secret al Laurei Palmer, Belle de Jour (sau, varianta romaneasca Belle de Nuit), Call Girl, Trage-mi-o, Pana la lasarea serii, etc. Citeste ceva de genul acesta si o sa vezi apoi ce diferenta enorma este intre aceste tipuri de carti si cea a lui José Frèches..

    • eu am zis că față de stilul cu care eu sunt obișnuită este vulgar și nu nu am citit nici o carte din cele precizate mai sus.
      Din punct de vedere istoric, cartea este frumoasă, interesantă și bine înțeles și din punct de vedere psihologic.
      Ai dreptate, fiecare om percepe în felul lui.
      Link-ul nu am să îl șterg, că poate or să îl mai vadă și alții și o să-ți comenteze acolo 🙂

      • Ah, nu observasem mentiunea asta 😀
        Oricum, mi se pare super interesant cum aceeasi carte poate fi privita atat de diferit. Stiu ca e normal sa se intample asa, dar de fiecare daca cand citesc opinii aflate la poli opusi fata de ale mele, tot nu ma pot abtine sa nu ma minunez de chestia asta 😀

    • nu cred că trebuie să te lași influențată de recenzia mea… cine știe poate ție o să îți placă și o să ți se pară amuzant limbajul cum li s-a părut și altor persoane, după cum au zis chiar ele mai jos în comentarii 🙂

  6. mie limbajul nu mi s-a parut vulgar…metaforic eventual:)) crede-ma…am citit cateva carti in care exista un limbaj mult mai explicit. mie una mi-a placut cartea destul de mult si chiar m-au amuzat unele scene. spor la plantat:)

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s