Lansare de carte – ”Omul de zăpadă”

Săptămâna asta a fost una tare plină, observându-se și absența mea de luni încoace. Am fost prinsă printre tot felul de activități, iar seara abia așteptam să-mi revăd patul :).

Ultima a fost chiar ieri, o lansare de carte, care de fapt au fost două, însă eu voi vorbi doar despre una, cea a unui cunoscut :).

Ca să fiu sinceră, până acum n-am mai fost la o lansare de carte :). Așa că a fost ceva nou pentru mine și vreau să-i mulțumesc și pe această cale autorului că m-a invitat. Sincer, mă așteptam la mai mult din partea anumitor persoane ce spun că ar fi critici literari :). Însă nu pot spune că nu m-am bucurat de moment și de talentul scriitorului, pentru că m-am bucurat din plin.

Despre așteptările mele asupra criticilor o să vorbim ceva mai jos. Acum să vă spun cum am ajuns să fiu invitată la această lansare de carte, practic un debut atât al primului volum cât și al autorului. Cum am ajuns să cunosc autorul cărții 🙂

Povestea începe așa:

Nu aveam mai mult de 6-7 ani, când el își aducea seară de seară, de la liceu, prietena acasă. Aproape în fiecare seară eu eram la gard, iar ei, drăguți și simpatici cum erau și sunt încă și acum, se opreau și vorbeau cu mine. Ce exact, nu mai știu. Dar îmi amintesc că mereu îi făceam să râdă. Cu siguranță eu spuneam tâmpenii, nu degeaba s-a luptat o mătușă ani de zile cu ai mei să mă trimită la copiii spun lucruri trăsnite (dar nu, nu m-au trimis). Știam, desigur că pe ea o cheamă Livia, doar era vecina mea.. dar pe el, pe el nu rețineam niciodată cum îl cheamă. Uitam mereu. Așa că seară de seară o întrebam pe ea cum îl cheamă, rușinată că nu țineam minte. Amuzată îmi spunea un nume ciudat: Luis. Nu știu de ce, dar eu îl asemănam cu planeta Pluto. Chiar îmi părea venit de altundeva din cauza numelui. Era ceva ciudat pentru mine. Îl auzeam în fiecare seară și totuși parcă nu-l mai auzisem niciodată. Dar timpul a trecut. Eu am crescut, iar ei au îmbătrânit. Au îmbătrânit ca vârstă. Eu tot liceenii de altă dată îi văd, chiar dacă acum sunt deja căsătoriți :). Însă povestea nu se oprește aici, pentru că legăturile s-au păstrat… și astfel am ajuns să iau parte la lansarea primei cărți a acelui licean și-am dat peste poezii ce sunt chiar de acum 12-13 ani :). Însă una mi-a plăcut în mod special, iar pe aceea o veți putea citi și voi spre sfârșitul acestui articol.

Revenind în prezent, lucrurile de la această lansare s-au petrecut ca mai jos. (Scuzați-mi spiritul critic, dar eu chiar nu mă pot abține. Așa-i firea mea de olteancă :D)

Untitled

Activitatea a avut loc în sala de lectură a bibliotecii și a durat vreo două ore. O activitate interesantă, în care cartea de poezii era prezentată de mai mulți critici literari din punctul fiecăruia de vedere, cu bune și cu rele. Toate bune și frumoase până aici. Însă prezentările criticilor nu au fost făcute oricum, ci citite de pe hârtii. Hmm… părerea mea este că un critic sau oricine altcineva își susține un discurs în fața unor oameni, fie ei mulți sau puțini, trebuie să o facă fără a citi constant de pe niște hârtii. Trebuie să o facă păstrând mereu contactul vizual cu cu cei din fața lui. Păstrând contactul vizual, mesajul ajunge cu adevărat acolo unde trebuie, este transmis liber și perceput într-o cu totul altă manieră.

Atunci când cel din fața ta stă mereu cu ochii în hârtii pare să nu aibă încredere în el și nici să-l intereseze prea mult dacă tu pricepi sau nu ceva din ceea ce el încearcă să-ți expună. Pe când dacă păstrezi contactul vizual cu publicul reușești să le mărești interesul pentru cuvintele tale, câștigându-le încrederea că ceea ce spui e bine prin siguranța pe care ți-o oferi atât ție cât și lor :).

Așa că sfatul meu pentru cei ce citiți acest post este să încercați să fiși cât mai degajați atunci când vă exprimați opinia asupra unui lucru și niciodată să nu stați cu ochii în hârtii. E bine să ai ceva acolo cu niște idei schițate și să le consulți din când în când. Dar să fie doar idei schițate pe care le vei dezvolta în discursul tău.

De obicei sunt răutăcioasă… însă voi știți deja asta. Răutăcioasă am fost și acum pentru că n-am spus la început că nu toți au făcut așa, nu toți și-au băgat nasul în hârtii și au început să turuie. Au fost 3, dintre care 2 erau critici, ce și-au exprimat opiniile clar și tare în fața publicului cu doar niște versuri în față, pe care le comentau :). Asta am apreciat, iar pe aceștia i-am ascultat cu plăcere și le-am savurat cuvintele :).

Iar ultimul, dar nu cel din urmă, autorul cărții cu poezii a fost cel ce și-a susținut cel mai bine discursul. A vorbit cu publicul. S-a uitat în ochii lui. I-a câștigat încrederea. Iar la sfârșit, bine înțeles că aplauzele au fost furtunoase. El a reușit să-și transmită mesajul. A reușit să pătrundă în gândurile tuturor. A reușit să-i mulțumească pe toți cu ale sale cuvinte, chiar dacă vocea îi tremura. Însă emoțiile sunt cât se poate de normale într-o asemenea conjunctură, aflându-se la prima lansare.

Untitled2

Iar acum, ăsta fiind blogul meu și articolul meu, îmi voi permite să-mi spun propria părere asupra aceste cărți de poezii numită ”Omul de zăpadă”. Probabil vă întrebați de unde vine numele. Dar nu, nu vine de la faptul că tocmai a fost iarnă, care de fapt nu vrea să renunțe la drepturi și continuă să pună stăpânirea pe întreg ținutul nostru. Titlul cărții provine de la însăși omul, iar aici am să-l citez pe Luis: ” Omul  este o ființă care se naște, trăiește, învață, apoi se topește.” Această tematică pe care o dezvoltă încă din titlu o transmite și versurilor poeziilor sale. Versuri scurte, unele, lungi altele. Versuri triste sau mai puțin triste, după cum spune chiar el, versurile sale ne insuflă un aer puțin bacovian, însă în propriul lui stil, fapt ce-i face poezia mai măreață. Da, măreață cred că e cuvântul potrivit.

Trebuie să vă spun că m-am cufundat în scaunul de la birou când am venit de la școală și-am început să scriu acest articol citindu-i poeziile, după ce am reușit cu greu să-mi desprind ochii de la coperta ce mă fascinează, chiar dacă e simplă, e frumoasă, e cu un om de zăpadă, e cu mii de fulgi concentrați acolo. Și le-am citit, astfel încât nici nu mi-am dat seama când am ajuns de la o copertă la alta. Ca orice simț al cititorului și al meu a avut poezii ce l-au atras și poezii ce nu l-au atras. Nu pot spune că m-au atras toate poeziile pentru că e ca și când un om ar spune că lui îi place totul pe Pământ, lucru ce nu e adevărat, iar asta o știm cu toții. Important este însă faptul că îi reușesc toate poeziile, fiecare din ele reușind să transmită un mesaj, indiferent de faptul că cititorul este atras de acel mesaj sau nu. Mie una, îmi place cum scrie… iar mie cu greu îmi place ceva din prima, după cum bine știți. Așa că eu, aștept cu nerăbdare următorul volum.

Așa cum v-am promis mai la început, am să vă fac cunoscută și vouă una din poeziile sale, cea mai frumoasă în opinia mea :). Este o poezie dedicată iubitei lui de atunci și soției de acum, bine e aceeași persoană doar postura s-a schimbat 😀

În fiecare noapte la tine mă gândesc,
Deschid geamul, iarăși spre alte lumi pornesc…
Te caut printre flori și zâne, printre stele…
Dar ești mult mai frumoasă, iubito, decât ele.

Cu ochii plini de spaime, scufundă-te-n povești,
La focul care arde mai poți să mă găsești,
Un vers îți dăruiesc, un vers nemuritor…
În brațe să te țin, pe urmă pot să mor.

Afară plouă, grele sunt ale mele pleoape…
Ești poezia-mi pură și știu că ești pe-aproape,
Un strop de ploaie este un vis păstrat de-al meu
și te iubesc copilă, te voi iubi mereu!

Ionuț Luis Popa – LIVIA

Sper că v-a plăcut poezia și că ați început să-l apreciați ca pe un adevărat poet în devenire :).

Ca să fie complet, am să vă las și-o melodie, primită chiar înainte să finalizez postul ce s-a nimerit să se potrivească întocmai cu poezia, zic eu 😀

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

sursă youtube (user DarioSakan )

2 gânduri despre &8222;Lansare de carte – ”Omul de zăpadă”&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s