Nici eu nu mai știu ce e…

Nu mai știu de e iarnă sau primăvară, atât afară cât și în suflet. Nu mai știu de e real sau doar visez. Nu mai știu nimic. Nu mai știu de ar trebui să ningă sau să fie soare ori să mă uit la luna plină sub sau peste stele. Nu mai știu dacă e 25 martie sau 25 decembrie, ori ianuarie.. deși toate chestiile electronice din casă îmi arată MARTIE.

Știu doar că acum ceva zile erau vreo 22 de grade deasupra Jiului și priveam munții înzăpeziți din depărtare. Știu că e aproape jumătatea primăverii. Mai e puțin și vine primăvara. Știu că anu trecut pe vremea asta purtam tricouri.

Mai știu că postul ăsta e scris pe 25 spre 26, deși voi îl citiți pe 26 după orele 16.. că de așa a fost să fie programat. Când îl scriam ningea de vrea 5 ore. Da, aproape de jumătatea primăverii ninge. Și  ninge tare frumos.

Mai știu, de asemenea, că mie îmi place ninsoarea. Îmi place zăpada. Mă liniștește. E albă. Mă asemăn cu fiecare fulg: mic și fragil, gata să se topească în mâini sau pe pământ. E nevoie ca mii de fulgi să moară, topindu-se la atingerea cu pământul, ca un strat subțire de zăpadă să prindă ușor-ușor formă pe crusta acestuia.

Mai știu că-mi place și căldura. Da, îmi place uneori să privesc cum fulgii pun stăpânire pe tot de dincolo de geam, de lângă o sursă sigură de căldură: soba sau caloriferul. Mi-aș dori uneori să se întoarcă lumea pe dos și să ningă când e cald. Da, atunci când e cald să se formeze fulgii de nea plăpânzi și plini de căldură.

Știu că aberez, dar e târziu și trebuie să mă înțelegeți.. plus că în ultima vreme incoerențele mele sunt la ordinea zilei sau zilelor. Dar e bine să aberezi. E bine ca uneori să speri la imposibil. Un imposibil de-a dreptul imposibil, nu un imposibil din acela ce ești sigur că prin multă muncă va deveni cândva posibil.

Stau și mă întreb unde e logica. Logica Universului. iarna a trecut… a trecut de ceva timp. A nins și atunci. Apoi a fost cald… iar acum ninge din nou? Vorba unui coleg: ”Weather go home, you-re drunk!!!”

Cine mă mai înțelege și pe mine acum? Mereu îmi doream să ningă tot anul. Să ningă… să ningă… să ningă. După mine să fie ninsoare 12/12 luni. Însă, n-am zis niciodată că nu vreau să fie și cald. Știu, aberez. Știu asta. Dar e blogul meu, așa că îmi permit. În perimetrul meu pot să fac ce vreau până la urmă, nu?

Nu știu acum dacă îmi place iarna pentru că pur și simplu îmi place iarna sau pentru că mie îmi place să visez. Da, sunt o visătoare incurabilă. Visez la cai verzi pe pereți. De fapt nu, eu visez la fulgi. Îmi place să le privesc jocul pe geam. Îmi place să privesc lumina becurilor cum se frânge printre fulgi. Îmi place să mă las cuprinsă cu totul de fulgii ăia răzleți din aer, să-mi las gândurile pe aripile lor, să-i las să zboare și să mă ducă cât mai departe de lumea asta murdară. Și cum gândurile mele nu stau locului niciodată, pentru că au avut prea multă libertate din partea mea, îi place să le las și pe ele să-și vadă în continuare de propria lor ”viață”. Le las să sară, așa, aiurea, de pe aripile unui fulg pe altele, mereu în ascensiune, până mă trezesc cu ele dincolo de nori, printre stele.

Nu știu de ce îmi place să fac asta. Parcă într-un fel mă desprind de mine și de tot ceea ce însemn eu, urmându-mi dorința de a mă contopi prin gândurile mele cu ceva sacru din Univers. Ceva pur ce omu încă nu a reușit să descopere și să murdărească cu mâinile lui.

Nu știu câți ați citit, sau câți mai citiți încă. Dar bloggingul a început ca un jurnal, așa că îmi rezerv dreptul de a-mi așterne gândurile fără ca cineva să mi le priceapă.. doar să mi le citească și să se bucure de ”firul narativ” al acestei scrieri. Știu că nu ați priceput nimic și nici nu vă rog să o faceți, pentru că de asemenea știu că n-ați pricepe ce-i corect. Așa scriu eu, intenționat, ca cineva să nu-mi deslușească gândurile în profunzime. Obișnuiesc să dau piste adevărate ce vă conduc pe unele false și asta doar pentru că pierdeți din conținut pasaje importante.

Acum, că am ajuns iar departe cu aceste cuvinte, vă las. Dar nu vă las oricum. Ca de obicei, nu scăpați așa ușor de mine. Vă las alături de poze. Poze de pe 25 martie.

(Click pe poze pentru a le vedea mai mari 🙂 )

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

6 gânduri despre &8222;Nici eu nu mai știu ce e…&8221;

  1. Nu ştiu cât este de bine să ningă. La noi acum plouă şi la fel a făcut şi ieri. Este o vreme mohorâtă şi departe de feeria zăpezii din pozele tale. Este adevărat că s-a mai răcorit şi la noi. Sper să-şi intre primăvara în drepturile ei depline. La catolici va fi Paştele duminica asta. Dacă stai să priveşti pozele tale, mai degrabă crezi că a venit Crăciunul.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s