Liviu Alexa – Vulvonerabilitate

poezie3

Liviu Alexa este un tânăr jurnalist clujean care scrie. De fapt logic că scrie, doar e jurnalist. Doar că pe lângă articolele jurnalistice el scrie și poezii. De fapt, cred că orice om care scrie și pe care noi îl numim scriitor, nu este un scriitor dacă nu-și poate așterne cuvintele în toate formele lor: sub formă poetică sau proză. Ei bine iacătă că el este unul din acei scriitori compleți, ce-și aștern cuvintele în toate formele lor.

El, Liviu, a reușit după vreo 10 ani să-și lege cuvintele în versuri și poezii într-un volum. Un volum peste care eu am dat prin intermediul celor de la Blogal Initiative, iar volum acesta îl puteți citi și voi AICI.

Și pe voi v-a speriat prima copertă? Și pe mine. Mă gândeam: ”Peste ce naiba am dat aici? Nu se presupune a fi un volum de poezie în care să dau nas în nas cu vulnerabilitate?”. Primul instinct a fost să apăs pe X-ul ăla din colț… și mi-am urmat instinctul. L-am apăsat. Mai apoi m-am trezit pe pagina celor de la Blogal ce mă îndemna să-i citesc tot volumul, să nu-l critic după prima copertă sau primele cuvinte. Am intrat din nou și-am descoperit și a doua copertă: mai ”specială”. Am început să dau de cursor și să citesc. Citeam primele 2-3-4 versuri și-mi ziceam: ”Nu-mi place. Următoarea. Nici asta nu-mi place. Următoarea. Nici asta… Alta. Prea vulgară. Prea fără sens. Prea, prea, prea, prea de tot!”. Apoi am ajuns la sfârșit și-am dat de o copertă roz. Ceva-mi spunea să mă întorc la prima poezie și să o citesc cap coadă. La fel să fac și cu următoarele.

Zis și făcut. Am răsfoit virtual, de la început acest volum de poezii, citindu-l din cuvânt în cuvânt, din vers în vers, din poezie în poezie și din filă în filă până am dat din nou cu ochii peste coperta roz de la sfârșit. N-aveam încă o impresie OK despre el. Îmi părea vulgar. Vulgar pentru gustul meu. Erau sentimente de dragoste exprimate prea vulgar, parcă.

Ei, acest ”parcă” de mai sus m-a făcut să-l recitesc și să-l recitesc până când am scăpat de sentimentul de superficialitate și-am găsit într-adevăr poezii care să-mi placă și să mă facă să-l apreciez pe el, pe Liviu, ca și scriitor, ca și poet. Bine înțeles, nu mi-au plăcut toate și nici nu-mi vor plăcea vreodată toate poeziile. Niciodată nu o să îmi placă totul, în orice există și părți care să nu-ți placă sau să nu-mi placă.

Poezia lui, poezia din ziua de azi, are ceva diferit. De fapt în afară de forma ei, care se păstrează de când lumea, totul e diferit. Emoțiile sunt distribuite altfel, în funcție de semnificația cotidiană a fiecărui cuvânt. Prima dată am dat peste tonuri agresive, pentru că în ziua de azi ne lovim de agresivitate peste tot în jurul nostru. Am dat de vulgaritate, pentru că mă întâlnesc cu ea la fiecare colț de stradă.. și nu numai eu, ci fiecare din noi. Am dat peste urâțenie, pentru că lumea de azi tinde să-și expună părțile urâte. Am dat peste sentimente de superficialitate, pentru că lumea din ziua de azi e superficială. Însă după ce am recitit și recitit și recitit acest volum, am dat peste sentimente ascunse de iubire pură, am dat peste frumusețea din spatele cuvintelor, am dat peste emoția aceea ce te aștepți să te copleșească după ce citești o poezie. Peste astea toate am dat așa de greu, după ce am recitit de câteva ori volumul lui de poezii, pentru că așa e lumea din jurul nostru, își ascunde toate aceste calități adânc în interiorul ei, undeva într-un colț uitat de suflet. Volumul lui de poezii e o parte din noi, din fiecare. E la fel ca omul: ușor de judecat la început și tare greu de a fi descoperit în adâncuri.

După cum se vede, până la urmă impresiile mi s-au îmbunătățit asupra volumului de poezii, iar prima ce m-a cucerit este cea pe care o voi pune și mai jos 🙂

mă caut printre rafturi cu porțelanuri reci,
dar nu mai sunt acolo, iar ea încet șoptește
ștergând cu lac de unghii amprenta ce lucește:
bine ai venit. acum, te rog să pleci.

mă caut printre perne, în camerele reci,
să văd de nu m-a rătăcit ca pe o telecomandă,
o văd că-și cântă trist aceeași bandă:
bine ai venit. dar… chiar te rog să pleci.

nu-i nici parfumul acru cu miros de melci,
s-au scurs și visele lăsate în chiuvetă.
degeaba mă mai cauți în poșetă…
n-am mai venit. închide, dacă pleci

Liviu Alexa – Închide tu, azi nu mai vin

Sper să descoperiți și voi ceea ce vrea să transmită Liviu cu adevărat prin intermediul versurilor sale și să nu vă lăsați asaltați de primele impresii. Ele sunt cele mai înșelătoare.

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Have fun,

Pishky!

4 gânduri despre &8222;Liviu Alexa – Vulvonerabilitate&8221;

  1. Mă bucur că ai reuşit să parcurgi întreaga experienţă propusă de creaţia lui Liviu Alexa, şi că ai descoperit cuvintele de sub cuvinte. Pe mine m-a fascinat poezia lui prin felul prozaic de a dezvălui, prin viziunea aparte pe care o are poetul faţă de universul erotic. Este incomod şi poate tocmai acest lucru poate să aibă priză la public.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s