Caracterizare Stefan Gheorghidiu

Din moment ce caracterizarea lui Stavrache din ”În vreme de război” de Ion Luca Caragiale se bucură de un mare succes aici la mine pe blog și pentru că mulți mi-au lăsat comentarii la postarea respectivă cum că le-a fost utilă și mai așteaptă și altele, m-am hotărât să mai public o caracterizare recent făcută și anume caracterizarea lui Ștefan Gherorghidiu din ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu.

Caracterizarea lui Stavrache o puteți găsi AICI!

Înainte de a începe caracterizarea am următoarele două rugăminți la cei ce o veți citi:

1. NU COPIAȚI CUVÂNT CU CUVÂNT :) . Mulțumesc!!!

2. Dacă îți este utilă caracterizarea de mai jos, lasă un comentariu să mai postez și altele de care poate ai nevoie chiar tu sau alții!!!!!!!!

Camil Petrescu

Camil_Petrescu

Ștefan Gheorghidiu, student la filosofie,  personajul principal al operei ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, este caracterizat direct și indirect în această operă.

Camil Petrescu, adept al teoriei lovinesciene, preferă formula narativ-subiectivă cu narator-personaj și relatarea la persoana I, analizând cu luciditate toate evenimentele și stările interioare prin care trece intelectualul dominat de incertitudini, Ștefan Gheorghidiu, dezvăluind astfel cele două experiențe majore pe care le trăiește.

Ștefan este condamnat trăirii a două realități temporale: una fiind cea a timpului psihologic (subiectivă) reprezentând drama iubirii și alta fiind cea a timpului cronologic (obiectivă) reprezentând trăirile de pe front. Aceste două realități temporale se regăsesc punctate în jurnalul de pe front al lui Ștefan.

Tipologic vorbind, Ștefan, reprezintă intelectualul dominat de ideea de absolut. Student la filosofie el are preocupări exclusiv intelectuale, nefiind preocupat de aspectele materiale ale existenței.

Se îndrăgostește de una dintre cele mai frumoase fete de la universitate și trăiește o frumoasă poveste de dragoste alături de aceasta, căsătorindu-se în cele din urmă. Personajul principal percepe iubirea ca un sentiment unic, absolut, capabil să-i izoleze pe cei doi de restul lumii. În concepția sa exprimată categoric în timpul unei discuții la popota ofițerilor: ”cel ce iubește are drept de viață și de moarte asupra celuilalt”. Astfel, prin memorie involuntară se declanșează amintirea propriei povești de dragoste pe care o și consemnează în jurnalul său de pe front: ”Eram însurat de doi ani și jumătate cu o fată de la universitate și bănuiam că mă înșela”. Însetat de incertitudini și adevăr, Ștefan devine un personaj reflexiv ce analizează în amănunt stările interioare.

Prima experiență de cunoaștere este trăită sub semnul incertitudinii, a unui zbucium permanent în căutarea absolutului. Acest zbucium este datorat moștenirii pe care Ștefan o primește de la unchiul său Tache Gheorghiudiu, transformând-o pe Ela într-o pătimașă a tentațiilor mondene devenind astfel din ce în ce mai preocupată de lux, petreceri și escapade, fapt ce intră în totală contradicție cu idealul lui Ștefan asupra feminității. În urma plimbărilor, Ștefan dă dovadă de numeroase crize de gelozie manifestate prin incertitudinile asupra sentimentului de iubire din partea Elei, punând astfel sub semnul întrebării fidelitatea acesteia. Faptele, gesturile, privirile și cuvintele Elei se reflectă în conștiința personajului care trăia drama iubirii. Toate gesturile mici și nesemnificative căpătau dimensiuni catastrofale în mintea acestuia, astfel monologul interior fiind singura modalitate de caracterizare ce ilustrează zbuciumul său interior.

Incertitudinile iubirii devin o adevărată tortură psihică ce are ca și consecință despărțirea dintre Ela și Ștefan Gheorghidiu. Drama îi este accentuată din cauza despărțirii, văzând în Ela idealul de iubire și de feminitate  către care aspirase cu toată ființa lui. Această amplificare a suferinței provocată de hipersensibilitate și orgoliu îl fac să tindă către nevoia sa de absolut.

O altă experiență de viață, fundamentală în planul cunoașterii existențiale, este războiul. O experiență trăită direct care constituie etapa finală a dramei sale psihice și intelectuale. Imaginea războiului nu reprezenta nimic înălțător pentru acesta, războiul fiind tragic și absurd, plin de spaimă, disperare și moarte. Momentele sunt expuse cu precizie cronologică a jurnalului de front. Spiritul polemic al personajului-narator evidențiază discuțiile demagogice din Parlament, inconștiența și cinismul politicienilor, falsul patriotism și iresponsabilitatea celor răspunzători de soarta țării. Imaginea războiului nu este deloc eroică pentru Ștefan, el văzând în război doar aspectul lui distructiv, părăsirea oricăror valori morale  și reducerea ființei la nivelul instinctualității. Cunoscând și înțelegând gravitatea situației, Ștefan este profund impresionat de drama colectivă și devine mai puternic, fiind capabil să se retragă în lumea lui, o lume a cărților, renunțând definitiv la Ela.

Orgolios, Ștefan nu tolerează jignirile/umilințele și știe să dea replicile chiar dacă sunt tăioase atunci când se ivește ocazia.

Romanul dezvăluie frământările personajului al cărui ideal nu a putut fi atins, dar care găsește tăria să-și canalizeze forța și interesul către cariera sa.

În concepția lui George Călinescu, Gheorghidiu este: ”un om cu un suflet clocotitor de idei și pasiuni, un om inteligent, plin de subtilitate, de pătrundere psihologică și din acest monolog interior se desprinde o viață sufletească, un soi de simfonie intelectuală”.

No, cam ăsta este Gheorghidui al nostru. Sper că v-a fost de folos celor ce ați dat peste această caracterizare, iar dacă v-a fost utilă LĂSAȚI UN COMENTARIU SĂ ȘTIU SĂ MAI POSTEZ ȘI ALTE CARACTERIZĂRI/COMENTARII, SAU CE AVEȚI NEVOIE. MULȚUMESC!

 

65 de gânduri despre &8222;Caracterizare Stefan Gheorghidiu&8221;

  1. E 100% copiat de pe ebacalaureat.. Macar acorda-i dumnealui credite de autor…
    Daca te uiti la data publicarii , aceea e de pe 14 septembrie 2007 , iar a ta e mult mult mai recenta..
    Asa e romanul , vrea sa se laude cu munca altuia , dar oare tu esti mandru , realizand ca faci o treaba murdara? Rusine.

    • Dragule, ia dă-mi tu link, să-mi demonstrezi că-i copiat cuvânt cu cuvânt de acolo. Caracterizarea a asta fost făcută în clasă, în perioada când eu eram în liceu. Eram încurajați să le facem din clasă, tocmai ca să nu se copieze de pe net. Apoi, cine nu termina, putea să le facă și acasă. Crede-mă, n-am fost tipul de elev care să copieze, ci care muncea și dădea la alții să copieze și ei, că na.. lenea e mare. Pam Pam.

      Și da, ți-am moderat comentariul dacă ești needucat și nu știi să vorbești respectuos. .

  2. Bună Ziua! Sunt profesoară de română in cadrul unui liceu de excepție din Galați…. Am să vă informez ca unul dintre elevii mei s-a inspirat din această compunere şi i-am cerut link-ul acestei pagini pentru a analiza acest eseu si vreau să vă înştiințez următoarele amănunte cu privire la neregulile propriu-zise:
    1) Aceast „eseu” nu se poate numi eseu, ci mai bine spus o compunere pentru cei analfabeți.
    2) Vreau să-i informez pe ceilalți elevi de liceu să nu mai copieze asemenea bazaconii până nu se asigură că site-urile sunt licențiate regulamentar.
    3) Este innadecvat să confunzi întâmplările într-o operă arhicunoscută ca cea a domnului Camil Petrescu.
    4) Este aiurea in tramvai. N-am mai văzut persoane atât de frustrate şi tot odată atât de încrezătoare pe sine însăşi.
    5) Vă rog frumos pe dumneavoastră cea care ați afişat acest „eseu” să fiți mult mai sigură data viitoare şi să aveți mare grijă la detali!

    Nu vă supărați pe mine dar asemenea greşeli trebuiesc evitate deoarece liceeni ajung să învețe prost şi după se trezesc picați la examenul de română de la bacalaureat!
    O zi bună!

    • Dragă doamnă profesoară anonimă,

      În primul rând, întâmplările nu sunt confundate absolut deloc, iar dacă da, vă rog a-mi argumenta.
      În al doilea rând, acest articol este un test. Doresc să văd câte persoane copiază acest „eseu”. Dacă elevii dumneavoastră copiază un „eseu” nu foarte bine structurat, din care lipsesc citate, cât și întâmplări din operă, problema, dragă doamnă profesoară anonimă, este la dumneavoastră. De ce nu vă învățați elevii să facă un eseu? De ce nu-i motivați să-l facă singuri, cu citate, cu argumente, cu exemplificări. Dacă mi-ați fi citit și alte articole ați fi observat modalitatea mea de scriere, cât și nivelul de exprimare. Dacă elevii ajung să învețe prost… este vina dumneavoastră, nu a faptului că au un internet pus la dispoziție. Ar trebui să-i învățați să nu copieze și ar trebui să știe să facă o amărâtă de caracterizare. Dacă este elev la un liceu de EXCEPȚIE, cu siguranță nu avea ce căuta să se informeze de pe net. Dar calitatea profesorilor din ziua de azi lasă de dorit, dragă doamnă profesoară anonimă.
      În al treilea rând, dragă doamnă profesoară anonimă, scrieți corect dumneavoastră: „aceast”(punctul 1), „innadecvat” – se scrie cu un singur n, conform Dexului(punctul 3). „tot odată” – se scrie ÎMPREUNAT!!!!!!!!!(punctul 4) și nu în ultimul rând, NU MAI OMITEȚI virgulele. Sunt importante. Puneți-le în propozițiile dumneavoastră, în scris.
      Pe dumneavoastră nu mă supăr. Nu am efectiv de ce. Vă respect opinia, pe alocuri eronată. Aștept însă cu nerăbdare să-mi spuneți ce momente am confundat din operă. În final, am și eu o rugăminte. Învățați-vă elevii să facă ei caracterizări, un eseu, o compunere, un comentariu etc. Vina, doamnă, dacă nu ia bacul, este a dumneavoastră. Ce ați știut să faceți în afară să-l criticați (cu siguranță ați făcut-o). Ați știut să-l învățați să facă un eseu? I-ați explicat? L-ați îndrumat. I-ați spus de citate? De structură? O să rămână aici. După cum veți observa este și singura caracterizare pusă (PENTRU T-E-S-T!!!). Doresc încă să mai văd câți vor copia (intră sute zilnic pe articolul ăsta – dovada muncii dumneavoastră și a informațiilor pe care le oferiți, a motivației… asta înseamnă că puțin le pasă de un eseu pentru dumneavoastră și se mulțumesc să-l ia pur și simplu de pe net). Ar fi trebuit să vă analizați propria muncă înainte să-mi scrieți mie.
      Pe mine, doamnă dragă, nu mă cunoașteți ca să mă numiți frustrată. Nu vă dau dreptul ăsta. Eu însă, din cele scrie în comentariu (profesoară de română fiind), îmi dau seama de calitatea dumneavoastră de profesor, cum îmi dau seama de calitatea oricărui profesor care nu este efectiv în stare să-și învețe elevii să facă niște amărâte de caracterizări la nivel de liceu. Vă rog, încă o dată, a-i învăța cum trebuie și nu a da vina pe sursele de unde copiază prost. Elevul acela, de la un liceu e EXCEPȚIE, ar fi trebuit să știe că acesta nu este tocmai o caracterizare de copiat. Acum, ca să-mi vedeți nivelul de scriere, vă invit să mai citiți articole pe acest blog și criticați apoi.
      O zi bună și dumneavoastră!

      • Mă îndoiesc că mai sus a scris un profesor… Deși…
        Să considermăm, pentru o clipă doar (cu scuzele de rigoare față de tine), că „eseul” nu-i eseu. Mă gândesc că eu aș fi făcut altfel. În niciun caz nu aș fi intrat aici să scriu așa ceva! Ce ar însemna să intri pe toate site-urile care prezintă lucruri/informații eronate și să împroști cu noroi??? În schimb, aș fi luat eseul nereușit și copiat al elevului și l-aș fi analizat în clasă. De ce nu e bun, domnule? Plus un model de cum se face un eseu și l-aș fi pus să îl refacă. (Exercițiu frecvent, de altfel, la orele mele 😀 ) Astfel, ELEVUL ar fi fost cel care s-ar fi întors aici să urle sus și tare că eseul nu e bun.
        A fost doar o presupunere. 🙂

      • Sau așa.. dar nu.. nu cred că-i prof.. și da.. eseul ăsta.. a fost.. este.. și va fi aici… pt că eu sunt destul de rea și vreau să-i pun la muncă, chiar și prin a le arăta ceva nu demn de un astfel de eseu.

    • 5) Vă rog frumos pe dumneavoastră cea care ați afişat acest “eseu” să fiți mult mai sigură data viitoare şi să aveți mare grijă la detali!

      Doamna profesoara , se scrie detalii , nu detali 🙂

    • Draga profesoara,analfabet aici cred ca dumneavoastra sunteti. Din cata cultura am eu,”Innadecvat” se scrie de fapt „inadecvat”. Asa ca inainte sa vorbiti,sau ma rog,sa scrieti,eu zic sa va si corectati. Doamne profesoara…mdea. 🙂

  3. Imi place ca te-ai gandit sa adaugi comentarii si caracterizari, am luat cateva idei foarte esentiale si pentru asta iti multumesc. Ai facut o treaba buna FELICITARI si tine-o tot asa.

  4. Nici nu ai cum sa iei cuvant cu cuvant ce ai scris tu acolo, Ideiile sunt bune, dar amestecate, nu respecta planul de caracterizare al unui personaj. Chiar daca nu e strucutrat cum trebuie , felicitari pentru timpul pe care l-ai acordat celorlalti scriind aici si ajutand multa lume, felicitari!

  5. Are sens ceea ce vrea pishky sa spuna cu „nu copiati”, pentru ca un eseu trebuie facut pe statura persoanei respectiva, adica sa inteleaga ce a vrut sa spuna prin cuvintele alea. Degeaba copii tu cel mai bun eseu daca esti un elev slab si nu esti in stare sa explici ceea ce ai scris, plus ca profesorii isi cunosc elevii.

    Apropo, foarte buna caracterizarea!

  6. Foarte bine surprins portretul lui Stefan Gheorgidiu!Tin mite ca am citit cartea pentru bac, insa prima impresie nu m-a convins prea mult. Abia dupa ce am ajuns la facultate si am recitit-o mi-am dat seama cat de genial este firul epic, dar si caracterizarea personajului principal, al intelectualului rasat care vrea sa traiasca o iubire absoluta, ajunge sa ii creeze iubitei un portret nerealist, atribuindu-i perfectiunea si care incetul cu incetul devine dezamagit, dandu-si seama ca ea se complace in satisfactiile banale ale vietii cotidiene, a banilor, petrecerilor si flirtului. Cred ca m-a identificat intr-un fel cu el pentru ca si eu am tendinta sa idealizez lumea si oamenii ca apoi sa imi dau seama ca le atribui asteptari prea mari. A, si in plus, abordarea fenomenologica face ca totul sa aibe un caracter autentic, pot spune ca am trait drama lui Stefan la cote inalte intrucat totul se petrece „aici si acum”. Un roman psihologic de o eleganta si rafinata introspectie! Iar Stefan Gheorgidiu, un erou autentic a carui drama are un impact revelator asupra cititorului care se identifica cu el, dandu-i posibilitatea unei analize asupra lui insusi, asa cum a fost in cazul meu, 🙂

    • Bună Aka! Mulțumesc pentru comentariu!
      Mă bucur că ți-a plăcut caracterizarea! Sinceră să fiu și eu m-am identificat cu el din punct de vedere al idealisticului. Am aceeași tendință de a tinde spre perfecțiunea celor din jur și de a avea așteptări mărețe!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s