Tu cât și ce iubești?

Stăteam cu ochii ațintiți în tavan și mă gândeam la vrute și nevrute. Priveam în viitor dar și în trecut. Analizam și luam decizii.

Am pătruns adânc în trecut până prin 2006 și mi-am amintit de o perioadă despre care v-am mai vorbit și AICI. Mi-a apărut în minte un copilaș de vreo câțiva ani ce stătea în fund pe patul de spital, puțin supărat. Își supărase mama, iar mama nu dorea să-i mai vorbească. Făcea și ea pe supărata. Mi-am amintit ochii aproape înlăcrimați ai copilului ce promitea că nu o va mai supăra niciodată, mi-am amintit mânuțele-i tremurânde ce încercau să-l ajute disperate să-și ceară scuze. Îi vedeam perfect chipul cu toate trăsăturile triste și în același timp mi-am amintit de maturitatea ce o avea la doar câțiva anișori, când abia dacă putea să pronunțe bine cuvintele. Cu toate străduințele copilașului de a-și îmbuna mama, aceasta părea de neclintit în fața lacrimilor și promisiunilor lui. Copilul s-a oprit. A oftat adânc, a lăsat privirea în pământ și a spus ”Te iubesc!”. Mama însă nu a avut vreo reacție vizibilă. ”Te iubesc mult de tot!” i-a spus copilul. Mama însă nu a avut vreo reacție vizibilă. ”Te iubesc de la Pământ la Lună. Te iubesc cât toate galaxiile la un loc. Te iubesc cât tot Universul. Te iubesc, mami!”. Mama însă nu părea să aibă nici acum vreo reacție.  ”Te iubesc… TE IUBEESC… TE IUBEEEEEESC…. Mami, să știi că eu te iubesc cât toate prizele din lume!”. Un salon întreg a izbucnit în hohote de râs: mămici, copii și asistente. Copilul a zâmbit fericit iar mama la fel, sărutându-l cum numai o mamă știe să facă.

Am stat și-am stat, reamintindu-mi fiecare detaliu important sau mai puțin important. Mă uitam în trecut și priveam în paralel prezentul. Vedeam parcă lumea de azi și copilul. O lume ce azi e prea preocupată de cu totul altceva și un copil ce măsura iubirea în numărul de prize, acestea fiind în mintea lui mai numeroase decât orice altceva. Mă gândeam la ce iubesc și la ce nu iubesc. Mă gândeam la ce iubim noi cu toții, dacă mai iubim ceva, ajungând la concluzia că uneori cred că doar avem impresia că iubim, fiind prea ocupați cu lucrurile nesemnificative ale vieții.

Am început să mă gândesc eu ce și cât iubesc. Nu găseam prea multe lucruri și începea să mă frământe gândul că nu mai știu să iubesc, însă mi-am amintit ușor-ușor de: iubirea pentru mama, iubirea pentru tata, iubirea pentru bunici, iubirea pentru cea mai bună prietenă, iubirea pentru flori, iubirea pentru zilele de dimineață, iubirea pentru câine, iubirea pentru munte, iubirea pentru iarnă, iubirea pentru vară, iubirea pentru noapte, iubirea pentru stele, iubirea pentru ziua de mâine, iubirea pentru ziua de ieri dar și iubirea pentru ziua de azi, iubirea pentru cerul albastru, iubirea pentru nori, iubirea pentru natură, iubirea pentru cunoaștere, iubirea pentru dulciuri, iubirea pentru râs și zâmbetul larg, iubirea pentru ploaie, iubirea pentru liniște, iubirea pentru muzică, iubirea pentru jucării, iubirea pentru viață, iubirea pentru mine … și de ce nu, iubirea pentru un el.

Se pare că am găsit multe lucruri ce le iubesc în cantități nemăsurabile, dar cu siguranță diferite. Dacă eu am găsit atâtea, acum sunt tare curioasă ce  și cât iubiți voi? Aștept răspunsurile voastre mai jos într-un comentariu. De asemenea puteți răspunde întrebării mele printr-un articol la voi pe blog, abia aștept să vă citesc articolele! (dacă veți opta pentru a scrie un articol pe blog lăsați un comentariu aici cu link-ul articolului să dau mai ușor de el!).

***Dacă ți-a plăcut articolul și întregul blog, dă-i un like pe facebook  AICI, să fii mereu la curent și să mai afle și alții de el. Mulțam fain!***

Love,

Pishky!

26 de gânduri despre &8222;Tu cât și ce iubești?&8221;

  1. Ce iubesc? Deci fără fiinţe…
    Iubesc liniştea, natura, noaptea, ploaia, trenurile, cărţile (nu toate), munţii, lacurile, cascadele, România, Pământul, Germania, ştiinţa (în special mineralogia şi astronomia), tehnologia (atât timp cât nu are mai multe efecte negative decât pozitive). Cam atât mi-a venit acum în minte.

  2. Reblogged this on Gandurile unui visator and commented:
    Cert e ca iubesc. Nu stiu cat si cum, dar sigur o fac. Deseori am senzatia ca mi-as putea vinde sufletul pentru lucruri neinsemnate, ca m-as putea dizolva in furtuni ametitoare de sentimente. Alteori ma simt doar pustie, pierduta intre sute de respiratii nefolositoare, intre zambete false, intre saruturi furate pe care nu le-am simtit.
    Nu stiu prea bine sa exprim ce iubesc. Pisica mea, jurnalul meu, blogul meu…tot ce posed. Iubec si pasager si ma urasc pe mine din acest motiv. Iubesc un el cu par saten, cu ochi albastri care nu ma cunoaste decat din vedere. Sau poate ca ii iubesc fatada rece, aroganta, rasul atat de asemenator cu al prietenului sau cel mai bun.
    Sunt naiva si simt fara rationament; ma urasc si iubesc pentru asta.

  3. evident tot familionul si bla bla, dar sti ca eu te iubesc si pe tine neconditionat pentru ca esti cea mai buna prietena a mea >:D< si pentru ca ma suporti in fiecare zi…si pentru cioco:X si nu am uitat ca mi-ai promis pisica! :)) love u woman!! you're the best!! p.s. f tare comparatia cu prizele :))

    • Da… compara’ia cu prizele e genială… nu am să o uit niciodată :))!
      Pff… faza cu pisica…. trebuia totuși să o uiți.. dar lasă… mai sunt șanse să uiți… am încredere în memoria de scurtă durată că vei uita!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s