Ziua 1 – Sosire Cluj-Napoca

La ora asta ar trebui să dorm. Cel puțin după o călătorie cu trenul de la 21:30 până pe la vreo 5:30, ar trebui să dorm. Însă nu, eu nu dorm. Am ajuns de vreo oră și ceva ( postul e scris pe la 6:45) în cămin. M-am întâlni cu coordonatoarele și m-am instalat fain frumos în cameră.

De ajuns, am ajuns prima prin părțile astea și am beneficiat și de un tratament special: mi s-a cărat bagajul fix până la cameră…. eee restu nu o să mai primească asemenea tratament.. MUHAHAHAHA).

Spuneam că ar trebui să dorm. Știu că ar trebui să fac asta. Abia mai nimeresc literele și încep să-mi dau seama doar după câteva rânduri că am șters mai mult decât am scris. Ochii îmi sunt deja încețoșați din cauza oboselii, dar am eu timp până la 18:00 să dorm (atunci ne întâlnim cu toții).

Primele ore în Cluj m-au fascinat. N-am văzut cine știe ce din el deocamdată, dar mi-a plăcut gara și ce-am reușit să văd dintr-un taxi în drum spre cămin. Pare a fi un oraș tare drăguț, liniștit și cu oameni primitori cum numai în Ardeal există. Da, sunt olteancă și n-am nicio rădăcină de prin altă pare. Sunt olteancă și nu mi rușine să spun că ardelenii sunt mult mai faini ca oltenii: mai liniștiți, mai călduroși, mai politicoși… mai molcomi (că na.. Ardealu-i Ardeal…). Deci… DA Călin, ai un oraș tare frumos… cel puțin deocamdată!

Ajunsă la cămin când razele soarelui se chinuiau să străpungă un cer întunecat de noapte, m-am întins în pat și o mâncărime a degetelor mi-a cuprins parcă imediat tot corpul. Simțeam nevoia să scriu. Să scriu ceva. Orice, oriunde.

M-am chinuit cu netul… mult, tare mult. Există în camere cabluri de net care nu merg (cel puțin deocamdată). Însă telefonul meu deștept fără de care nu cred că aș mai putea supraviețui unei lumi pline de tehnologie, mi-a oferit drogul de care aveam atâta nevoie pentru a scrie ceva aici. Mi-a oferit o conexiune destul de bunicică la net.

Mă întreba cineva zilele astea următoarele: ”Iubești?”. I-am răspuns evaziv că da: ”Mă iubesc pe mine, muntele, ciocolata, jucăriile și alte chestii care nu includ alte persoane în afară de mine”. Pot spune că acum, pe listă, am mai adăugat și telefonul. Îl ador, îl venerez și am să-i ridic o statuie pentru că după chinuri și rugăminți s-a îndurat să-mi pună la dispoziție o conexiune wi-fi între el și laptopul meu. Nu știu cum au picat de acord, că la început tare reticenți au fost (laptopul și telefonul). Cred că-s geloși unu pe altul.

Trecând peste venerarea netului și a telefonului ce-mi permit să scriu aici, să revenim la Cluj. Am să vă vorbesc puțin despre cămin: drăguț, cochet, mobilier nou, curat… te simți aproape ca acasă. Are multă verdeață în jur și multe alte cămine. E plăcut să te uiți pe geam și să privești pomii și-un cer albastru (priveliștea mea de acum – mai jos aveți și o poză).

Îmi place aici. Mă simt bine. Relaxată în ciuda orelor nedormite.

M-am hotărât pe tren, în timp ce meditam într-un întuneric pe fereastră, să scriu în fiecare zi câte ceva despre ceea ce se întâmplă pe aici. Cine știe, poate or să dea peste aceste postări elevi mai mici în an ca mine ce vor participa pe viitor la ”Universități de Vară pentru Elevi”.

Pentru cine nu știe ce se întâmplă aici, am să vă spun încă o dată… asta dacă nu cumva vreți să citiți postul de AICI – Junior Summer MedSchool. Eu, m-am înscris și am fost acceptată la Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj pentru a experimenta timp de două săptămâni viața de student. Ce o să fac? Păi o să fac cursuri la facultate ca cei din anul I, o să am tot felul de activități, o să mă distrez, o să am o presesiune și o sesiune din ceea ce o să mi se predea. Exact ceea ce-i trebuie unui viitor student pentru a conștientiza cât mai bine ce-l va aștepta.

Momentan sunt încântată (încă n-am început cursurile și încă mai am timp berechet până la ora 18 să mă odihnesc). Din moment ce în continuare voi dormi dusă până îmi vor sosi colegele de cameră (deși nu cred că mă voi trezi nici atunci)… așa că rectific, din moment ce în continuare voi dormi dusă până spre orele 17, 18… n-am să vă mai povestesc prea multe despre ziua de azi, așa că am să închei aici trântindu-vă poza de mai jos, așa cum v-am promis mai sus!CAM00918

37 de gânduri despre &8222;Ziua 1 – Sosire Cluj-Napoca&8221;

    • Clujul e un oraș superb, mult mai frumos ca și Bucureștiul din toate punctele de vedere: ca așezare, ca oameni, academic etc.
      Îmi place tare mult aici și e unul din orașele ce merită vizitat măcar o dată în viață 😀

    • Nu e admitere, după cum spuneam.
      Cred că ai citit articolul integral și ai văzut că sunt cursuri organizate de facultate pentru cei ce trec a 12-a. Urmăm două săptămâni de zile efectiv cursuri de la facultatea aleasă și apoi avem sesiune. (mai citește o dată postul și ai să vezi că am zis..)

    • Este și la Timișoara.. doar că la Timișoara puteai alege să faci două săptămâni ori un curs de chimie ori unul de bio și în rest nu prea aveau treaba cu tine.. așa aici e efectiv ca la facultate și ai și multe activități extra…
      Chestia asta e de vreo 6-7 ani..

  1. Super fain! Cu siguranță o să ai o experiență minunată și foarte utilă pentru viitoarea ta carieră! Rămân conectat la blogul tău pentru articolele ce vor urma! 😀 Succes și have fun! 🙂

  2. prin zona Haşdeu e doar complexul studenţesc, păsările alea mari îşi au prin altă parte cuibul şi de regulă nu prea bântuie pe cerul Clujului. poate ai nimerit o zi mai deosebită, dar vei vedea că nu o să le mai prea auzi bâzâitul în zilele următoare. şi o curiozitate de-a mea: cum a putut o mâncărime a degetelor să îţi cuprindă tot corpul? 😉

  3. ştiu că am un oraş fain, deşi mi-a luat ceva vreme până mi-am dat seama de asta. erau locuri pe care le vedeam zilnic sau aproape zilnic, clădiri pe lângă care treceam şi aproape nici nu le mai observam; erau acolo, ştiam că sunt acolo, dar făceau parte din cotidian, nu mă mai oboseam să le învrednicesc cu o privire. toate astea s-au schimbat după o delegaţie de vreo lună în mult lăudata Timişoară (care Timişoară, să mă ierte timişorenii, dar e oraşul care mi-a lăsat cel mai amar gust din toate oraşele prin care am fost în ţara asta, şi am fost prin destule). la sfârşitul acelei delegaţii, când eram în taxiul ce mă ducea de la gară către casă, uitându-mă la străzile pe care treceam şi la clădirile ce le străjuiau mi-a scăpat din senin pe gură un „tulai, ce oraş fain avem” care l-a făcut pe taximetrist să izbucnească în râs.
    da, chiar e fain Clujul, iar tu nu ai văzut mai nimic din el. frumos ar fi din partea gazdelor voastre să pună deoparte ceva timp ca să vi-l prezinte pe îndelete, pentru că merită.
    şi bun venit în oraşul meu, copilule virtual 🙂

  4. Somn usor, D., fie ca greierii sa fie cu tine! =))
    Citindu-ti postul, ma gandeam cum o sa fie viata de camin pentru mine, la Bucuresti. Trebuie sa recunosc, stiu ca nu voi da peste o comoara de aur, insa is tare anxious la gandul ca anul asta trecem a 12a si ca undeva la anul, pe vremea asta, ne vom da examenele de admitere la facultatile la care dorim sa intram – asta in conditiile in care luam bacul!
    Ce pot sa zic, you’re a lucky one, so have fun, invata (mai mult sau mai putin) din aceasta experienta si, once more, HAVE FUN!

  5. Vezi ce note iei în sesiune. 👿 Fără 10 pe linie poți să rămâi în Cluj că noi acasă-n blogosferă nu te mai primim. Sau te primim dar îți tăiem banii de buzunar. 😈
    Și be) te-au păcălit ăia. Ceea ce ai descris tu nu e „viașă de student”. Unde sunt chefurile zilnice pân la 4 dimineața ? Ce-i aia „mers la cursuri” ? 🙄

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s