Un articol cretin

Mă gândesc la un titlu pentru postarea asta şi nu găsesc niciunul care să-mi pară potrivit sau destul de potrivit. Singurele gânduri ce-mi străbat acum unicul neuron sunt următoarele: e noapte (irelevant), scriu din Bucureşti (irelevant), ar trebui să continui să citesc o carte, ar trebui poate şi să dorm, am dat peste un idiot de N ori mai mare faţă de dimensiunile Casei Poporului (unde N tinde spre infinit). Da, nimic inteligent nu-mi străbate neuronul.

Nu ştiu dacă are vreo relevanţă ceea ce tocmai am scris mai sus, de fapt am spus că sunt chestii aproximativ irelevante.. dar ce mai contează când dai faţă în faţă cu nişte idioţi?

Mda, înţeleg că tot ceea ce reuşesc este să mă fac neînţeleasă şi nicidecum înţeleasă. Dar e OK, nici eu nu mă înţeleg în momentul de faţă. Adică, tot ceea ce înţeleg acum este dorinţa mea de a-l vedea pe cel ce a scris o asemenea cretinitate în aceeaşi situaţie cu cea dezbătută de el. Omul, căci despre un om vorbesc, s-a gândit (de fapt nu a făcut asta, căci un om care scrie aşa ceva nu poate gândi) să scrie despre cum bietul copilaş de 4 ani a MERITAT să fie omorât de maidanezi. A meritat asta pentru că Dumnezeu a vrut asta. Iar dacă voi nu credeţi că Dumnezeu a vrut asta, cică sunteţi nişte necredincioşi ce meritaţi să ardeţi probabil în flăcările iadului (muhahahha). A încercat să se axeze pe faptul că iubirea şi mila nemărginită a lui Dumnezeu au făcut maidanezii ăia să nenorocească un copil şi o întreagă familie.. şi de ce nu, să lase urme de durere chiar şi în sufletele altor oameni ce nu l-au cunoscut personal pe copil sau pe familie dar care au şi ei cât de cât un suflet. Nu pot înţelege cât de cretin poate să fie cineva încât să afirme faptul că din iubire a avut loc acea tragedie. Din iubire pentru ce mă omule?

După cum am spus, aş vrea să te văd pe tine în locul acelui copil. Neputincios şi murind în chinuri groaznice şi jur că pentru ceea ce ai scris nu m-aş uita la tine. Şi da, aş vrea să te văd pe tine păţind asta şi nu pe copilul tău (dacă ai sua vei avea). Copilul ăla nu merită să plătească pentru porcăriile scrise de tine şi pentru gândirea ta bolnavă. În schimb tu… tu meriţi să treci prin asta. Sunt curioasă dacă trăind tu acele clipe şi nu acel copil ai mai gândi la fel. Probabil în momentul ăla, rugându-te la Dumnezeu.. ai ajunge să-l urăşti până în ultima clipă a agoniei tale că tu credincios cu diplomă nu eşti băgat în seamă tu şi rugăminţile tale disperate şi cu siguranţă ai fi de părere că NU meriţi asta.

Poate că mulţi îmi vor sări în cap când voi afirma IAAAR că nu cred în Dumnezeul promovat de Biserică. Nu. Eu cred în existenţa a ceva, acolo undeva şi atât. Am credinţa mea că există totuşi ceva, undeva. Nu cred însă că Dumnezeul promovat de Biserică, care-i atât de bun şi iubitor şi măreţ şi bla bla bla, pedepseşte astfel lumea şi mai ales nişte copii nevinovaţi. Dacă e aşa la ce s-a mai răstignit acu 2000 şi ceva de ani? Nu s-a răstignit cumva pentru oameni, din iubire pentru ei? Nu cumva nu i-a pedepsit pe oameni şi s-a pedepsit pe el? Dar na… asta e o dovadă că oamenii nu ştiu ceea ce spun despre cel pe care atâta îl slăvesc. Păi ori ne dă nouă în cap, ori se sacrifică pe el? Cum stă de fapt treaba?

Spunea undeva în articol că suntem cu toţii copiii Domnului şi că el are drept de viaţă şi de moarte asupra noastră. Băi, eu ştiu că tot ceea ce este pe aici e strâns legat prin diferite chestii materiale sau imateriale. Dar că nimeni şi nimic nu are drept de viaţă şi de moarte asupra ta. Moartea e un proces de îmbătrânire a propriului tău corp. Acum că există şi incidente iar moartea nu este naturală, îi partea a doua. Asta nu înseamnă că cineva sau ceva are drept de viaţă şi de moarte asupra ta. Dacă am fost făcută de Dumnezeu sau nu, îţi pot aduce 2 martori prezenţi la locul faptei că nu am fost făcută de Dumnezeu ci de doi oameni (părinţii mei, UNICII MEI PĂRINŢI). Îţi pot spune şi faptul că înainte să prind eu viaţă am fost un spermatozoid. Şi înainte de a fi un spermatozoid am fost o genă prezentă la bunicămiu. Şi aş mai putea continua cu asta, dar mă opresc aici. Aş vrea totuşi să pun întrebarea: Chiar crezi că în momentul conceperii unui copil stă cineva acolo sus să coordoneze totul având în vedere faptul că poate în momentul ăla se mai concep încă câteva sute de copii? Eu nu prea cred.

Un copil, mai ales la o vârstă aşa de mică, este o adevărată comoară. Reprezintă pentru mine puritatea. Da, puritatea. La vârsta aia el nu ştie ce înseamnă răutatea şi toate chestiile odioase din lume. El e o fiinţă pură ce trăieşte într-o lume de basm. Iar pentru asta, pentru asta eu iubesc copiii. Îi iubesc pentru că nu pot rănii şi pentru că tot ceea ce-ţi oferă ei mai de preţ sunt zâmbete şi multă fericire. Astfel, tu om, cum poţi afirma faptul că Dumnezeu a vrut ca o astfel de fiinţă să sfârşească într-un aşa hal? Mă întreb acum, tu ai gândit? Nu vreau să te jignesc, poţi fii un om minunat.. dar când ai scris ceea ce ai scris, neuronii tăi erau plecaţi printr-alte părţi cu siguranţă.

Nu ştiu dacă aş mai putea spune ceva în afara faptului că vina e a noastră, a tuturor. Da, a noastră pentru că permitem cu-i permitem ca în loc să ţină câinii la adăpost ei le dau drumul să primească în propriile buzunare banii pentru îngrijirea acelor câini. Da, e vina acelora ce ies şi dau de mâncare tuturor câinilor vagabonzi de pe stradă. Da, e vina noastră pentru că permitem ca un elev să aibă o alocaţie de 42 de lei, bolnavii să nu primească medicamente iar un câine să primească 600 lei pe lună. Nu spun că ar trebui omorâţi, nu. Iubesc câinii şi nu aş putea accepta aşa ceva. Există multe alte posibilităţi. Există dacă ştim să le căutăm şi să le aplicăm pentru că moartea nu e niciodată o soluţie.

În continuare, cred că am să vă spun că mă opresc aici. Stau deja de vreo 10 minute şi mă benoclez la ce aş mai putea scrie. Cuvintele însă s-au blocat undeva şi nu mai par a vrea să iasă. E târziu probabil şi pentru ele aşa că le las acolo unde au ales să fie. Sper să nu-mi fie luată părerea în nume de rău. E doar o părere. Am să vă las mai jos link-ul postării respective.

LINK: http://fiimplinit.ro/copilul-omorat-de-maidanezi-in-bucuresti-a-meritat-asta-perspectiva-spirituala/