Diferită de lume

Atunci când ceva îți trece prin minte, fie că e un rând sau doar un cuvânt dintr-o oarecare idee trebuie să-l scrii undeva. Altfel vei uita exactitatea frazei ce ți-a trecut cândva prin minte și nu vei mai putea niciodată formula exact la fel. Astfel, nimic din ce îți va trece prin minte nu ți se va părea la fel de inteligent și de fascinant ca ceea ce ai formulat înainte. Niciun gând viitor nu se va compara cu cel trecut. Spun asta, pentru că experimentez chiar în acest moment ceea ce tocmai am spus. Postul ăsta avea să fie început cu totul altfel conform gândurilor mele de ieri. Însă ceea ce se numea ieri început astăzi pare să fi dispărut, căci doar așa îmi explic ceea ce tocmai am scris mai sus.

Ieri, în timp ce mă aflam într-un autocar de București – Târgu-Jiu, priveam pierdută în zare… undeva mult prea departe chiar și de ceea ce-mi fugea din fața ochilor. Sau să fii fugit chiar eu? Capturam cu privirea tot ce prindea o formă, chiar și în fugă, iar tot ceea ce reușeam să-mi proiectez erau momente. Mii de momente. Momente din trecut, firește. Momente frumoase și momente pline de tristețe, căci viața este o combinație imperfectă între cele două. Încercam să mă regăsesc pe mine, pe cea adevărată. Tot ceea ce întâlneam era o fantasmă. Un eu inexistent în adevăratul sens al cuvântului. Un eu format aparențelor. Descopeream un eu ce se dorea privit de lumea din jur dar căruia îi era rușine să se privească. Un eu nedemn de ceea ce reprezint cu adevărat. Așa că m-am hotărât să omor fantasma. Să o scot din rădăcini și să o arunc undeva în niște flăcări. Să ardă.

De obicei, tindem să arătăm lumii o față inexistentă a noastră doar ca ei să-i fie pe plac. Tindem să ne creăm o personalitate care să se modeleze ”principiilor” și ”valorilor” lumii ce ne înconjoară. De prea puține ori suntem în stare să ne expunem pe noi cu adevăratele noastre principii și adevăratele noastre valori. Credem că astfel ne facem demni de ceilalți. Și poate ne facem. Dar cu siguranță ne facem nedemni de noi înșine.

Nu știu cât de demnă de ceilalți am fost sau cât nu și nici nu-mi mai pasă, dar am ajuns la concluzia că am devenit nedemnă de mine. Am ajuns la concluzia că trebuie să mă accept așa diferită cum sunt, cu educația pe care am primit-o și cu valorile și principiile insuflate de toți oamenii din jurul meu. Valori și principii adevărate.

Sunt diferită. Sunt diferită de multă lumea ce mă înconjoară. Și când mă gândesc că eu chiar încercam să fiu ca ei. Încercam să mă mint pe mine.  Dacă mi-ar fi spus cineva acum un an că eu nu sunt cum eram, l-aș fi făcut oarecum prost în față. Credeam în ceea ce eram și credeam că pot să fiu în două feluri. Am descoperit însă într-o vară că mă înșelam. Am descoperit asta atunci când am cunoscut oameni ce rezonează cu mine, ce au aproximativ aceleași valori și aceleași principii într-o lume ce se crede moartă și fără vreun viitor promițător.

Mie-mi place să citesc, lor nu. Mie-mi place să scriu, lor nu. Mie-mi place cultura, lor nu. Mie-mi place să știu ce-a fost și mă interesează ce va fi și ce voi lăsa în urma mea, lor nu. Mie-mi place să mă distrez cu cap și cu bun simț, lor nu. Mie-mi place să visez, lor nu. Mie-mi place să sper la mai bine, lor nu. Mie-mi place să fac ceva concret, lor nu. Mie-mi place să lupt, lor nu. Mie-mi place să mă ghidez în viață după ce-i drept cu adevărat nu după ce spun alții că-i drept, lor nu. Mie-mi place să cred într-o schimbare benefică, lor nu. Mie-mi pasă de ce mă înconjoară, lor nu. Mie-mi place să iubesc cu adevărat, lor nu. Mie-mi place să nu transform tot ceea ce mă înconjoară într-un simplu moft, lor nu. Mie-mi place să promovez cultura, valorile și principiile de calitate, lor nu. Și când mă refer la ei, nu mă refer la cineva anume. Mă refer pur și simplu la o lume controlată de undeva de sus care se vrea a fi așa, așa îndobitocită.

Sunt diferită prin felul meu de a fi. Prin felul meu de a mă comporta în ”societate”. Sunt diferită prin educație și uneori îmi judec aspru și greșit părinții că m-a îndrumat astfel. Că mi-au creat un Univers total diferit de cel al celor ce mă înconjoară. Îi judec pe nedrept și știu asta. Dar o fac.  Îi judec pentru că mi-au arătat ce înseamnă să ai valori și principii, ce înseamnă să fii echilibrat și ce înseamnă să fii drept. Îi judec pentru că nu au știut să fure și că nu m-au învățat să o fac. Îi judec că nu mi-au arătat calea cea ușoară, ci doar pe aia grea. Îi judec că nu m-au învățat ce înseamnă nedreptatea, nu m-a învățat să o împărtășesc și nici să o primesc, așa că m-am transformat singură în ceva nedemn. Știu că îi judec greșit. Dar ajung și eu să mă întreb de ce nu-s altfel.

Mi-au spus mulți că sunt diferită. Dar nu am vrut să-i cred. N-am vrut nici să-i ascult când mi-au spus să fiu mulțumită cu ceea ce sunt și să nu încerc să par altcineva. Să mă accept pe mine. Mi-au spus mulți oameni învârstă că am o mentalitate diferită și matură față de cea a multora de vârsta mea pentru că am activități și preocupări diferite.  Mi-au spus asta și pentru că au privit și m-au cunoscut pe mine și au aflat că am avut parte de o maturitate precoce. Am cunoscut lucruri la o vârsta fragedă pe care alții nici la 30 de ani nu le cunosc și astfel a rezultat o maturitate precoce. Pe ceilalți însă i-am lăsat să mă creadă o neștiutoare a multor chestii și probabil îi voi lăsa să facă asta în continuare.

Dacă vă întrebați dacă-mi pare rău că nu i-am crezut sau că nu i-am ascultat ori că nu le-am urmat sfaturile am să vă spun că nu. Am învățat că regretele nu-s bune. Mă bucur însă că acum mi-am dat seama de ceea ce era cu adevărat și nu doream să accept.

Acum, nu prea știu ce aș mai putea spune. Oricum, ceea ce am spus se aseamănă prea puțin cu ceea ce am gândit ieri. Mă bucur totuși că mi s-au concretizat oarecum ideile. Și pentru că nu mai prea am ceva de zis acum ori pur și simplu nu-mi mai găsesc cuvintele și prefer să mă scuz deplorabil, am să las aici o melodie ce se potrivește PERFECT cu ceea ce am spus mai sus și cu ceea ce simt și cu ceea ce trebuie să fie cu adevărat.

sursă youtube (user BassistOf92Music )

18 gânduri despre &8222;Diferită de lume&8221;

  1. Foarte bine spus. Cred ca multi din cei care scriu, in special bloguri, se vor regasi in acest articol, pentru ca, dupa parerea mea, incepi sa te exprimi in scris pentru „marele public” atunci cand iti dai seama ca putini in jurul tau te asculta sau, mai grav si mai des, te inteleg. Asa ca speri, ca undeva, acolo, exista oameni ca tine, care incearca sa priveasca dincolo de aparente, si cu care vei rezona pentru a nu te mai simti singur intr-o lume nebuna si trista.

  2. Just stay true to yourself, always, no matter what the world says! Ceea ce constată ei, cu privire la cei din jur, e doar părerea lor, obținută doar din felul în care arăți și în care te porți – și aici mă refer la comportamentul pe care-l avem față de profesori, colegi, amici. Cel care va ajunge să te cunoască în totalitate și cel care vrea asta, te va aprecia pentru ceea ce ești și nu pentru ceea ce ar trebui să fii pentru a mulțumi societatea. Society can go fuck itself.

  3. Felicitări pentru articol, Pishky! Eşti o fată minunată iar eu te admir şi te apreciez foarte mult, chiar dacă nu ţi-am spus-o întotdeauna! Îţi mărturisesc sincer mă regăsesc foarte mult în articolul tău! Şi eu sunt diferită de restul lumii. Însă, întotdeauna am căutat să fiu eu, indiferent că mă place sau nu, cineva! Pe toţi oricum nu-i putem mulţumi. Dacă aş fi cum m-ar vrea fiecare să fiu, n-aş mai fi eu, aş fi o marionetă sau un robot şi nu vreau asta!
    Fii tu! Te îmbrăţişez cu mult drag, Pishky.
    O duminică minunată îţi doresc şi-o nouă săptămână cu multe binecuvântări! 🙂

  4. Mda. Foarte interesantă. Mi-am (re-)amintit, în timp ce citeam ceaa ce ai scris, de două lucruri:

    1. „Atunci când ceva îți trece prin minte, fie că e un rând sau doar un cuvânt dintr-o oarecare idee trebuie să-l scrii undeva. Altfel vei uita exactitatea frazei ce ți-a trecut cândva prin minte și nu vei mai putea niciodată formula exact la fel.”
    Ei bine, mi s-a întâmplat asta atât de des… Însă recunosc că, de fiecare dată, deşi îmi spuneam că-mi voi nota pe loc ideea, cuvântul sau fraza pe care o aveam în minte, amânam să o fac, spunându-mi că am timp sau crezând că mi-o voi aminti cu siguranţă, atunci când voi intentiona să o pun pe foaie… Într-adevăr, când mă hotăram într-un final, să scriu ceea ce am gândit… nu mai era la fel. Atunci am realizat că tot ceea ce simţim într-un anumit moment, este rezultatul unei trăiri unice ce nu poate fi reprodusă în alt moment, poate chiar în alte împrejurări, la aceeaşi intensitate.

    2. „De obicei, tindem să arătăm lumii o față inexistentă a noastră doar ca ei să-i fie pe plac.”
    Foarte adevărat. Iar asta cred că se întâmplă atunci când nu reuşim să ne păstrăm „adevărata identitate” şi ne lăsăm pradă tentaţiei de a fi pe placul altora, poate din dorinţa de a ne face plăcuţi, de a simţi că suntem aşa cum şi-ar dori ei să creadă… Totuşi, nici asta nu ar trebui să se întâmple. Nu. Niciodată nu merită „să pozăm” în… altceva. Trebuie să fim aşa cum suntem, să nu ne lăsăm personalitatea afectată de cei din jur şi să rămânem noi înşine pentru că, în fapt, tocmai asta ne diferenţiează de ceilalţi… cu bune… sau rele.

    Sunt două lucruri pe care, cu toate că le ştiam şi m-am confruntat cu ele, poate de zeci de ori, uneori… le uit. Însă povestioara ta, foarte frumoasă de altfel, m-a ajutat să mi le amintesc. Sper să nu le mai uit atât de repede.
    Mulţumesc.

    • Bună.
      Îți mulțumesc pentru comentariu și mă bucură tare mult faptul că ți-am reamintit aceste două lucruri pe care speri să nu le mai uiți așa repede. Dacă primul e un ”must do everytime” al doilea cu siguranță e un lucru după care ar trebui să ne ghidăm oarecum în viață. Ar trebui să-l urăm, să fim noi înșine mereu și cine ne place bine, cine nu… nu. Cu siguranță în timp o să găsim și oameni care vor rezona cu felul nostru de a fi: cu principiile și valorile noastre, cu ideile noastre, educația cultura.. și alte cele.

  5. incredibil , citind articolul tau m-am vazut in oglinda , bravo ,
    Fiecare din oameni vad si cunosc o persoana atat cat persoana respectiva vrea sa se vada si ce anume vrea sa se vada ( aici nu vb de pshihologi sau alti oameni de genul acesta specializati, ci de oameni simpli ) , sau sunt prea multi oameni care nu vor sa cunosca altfel un om decat acesta se arata. A fi diferit sau a te sau ne considera diferiti e strict legat zic eu de nivelul de cultura , inteligenta , educare si socializare , criterii care din pacate au fost prea mult modificate la alte persoane de varsta noastra si cu toatea astea sunt multumit , mandru si fericit ca sunt ceea ce sunt !

  6. Interesant. Fii tu! Exact așa cum scrie în inimioara aia mare, drăguță și roșie. Fiecare om e diferit. Eu zic că e normal să fii diferit. Să te lași ghidată de unul sau de altul, poate duce la lucruri imprevizibile pe care probabil nu ți le-ai dori, dacă înțelegi ce vreau să spun. În vara asta am învățat și eu ceva. Să nu ascult tot ce mi se spune, adică să nu fac tot ce mi se „sugerează”, ci să îmi analizez opțiunile, soluțiile și toate cele și la final să trag o concluzie. Înainte obișnuiam să fiu un fel de „marionetă” a societății și să fac ce făcea unul sau altul, lucru care avea un rezultat comun cu ei, iar asta nu mă mai făcea unic, diferit. So, be you! 🙂

    • Important e să faci ce e corect.. nu ce doar crezi tu 🙂 Important e să te lași influenațat de oameni culți. Să te lași inspirat. Important e să ai valori și principii și să te lași ghidat de ele. Dar să fie sănătoase. Important e să fii tu la rândul tău cult și inteligent. Nu e normal să fii diferit în sensul deplorabil. E normal într-un sens bun. E important să asculți de oameni care merită să fie ascultați și care te pot învăța ceva.

      • Da și nu. Nu te pregătește nimeni pentru o lume mai bună. Te pregătești singur învățând. Iar lumea mai bună o creezi tu, nu trebuie să aștepți să ți-o ofere cineva sau să te pregătească cineva pentru ea. Să te îndrume cineva către ea. Așa ceva nu există. Lumea aia mai bună trebuie să ajuți și tu la crearea ei.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s