Prietenie – eseu

Demult, tare demult, am început acest blog în engleză. M-am lăsat din motive necunoscute și am început să public compuneri și alte lucrări ce-mi erau date ca temă de profele de română. Da, profele, pentru că în 3 ani de liceu am avut 3, iar acum, în al 4-lea, o să am două :). Minunat, nu?

Dacă așa mi-au fost începuturile pe aici, zic să continui. Astfel următoarele rânduri vor fi despre prietenie, un text argumentativ dat ca temă. Sincer, mi-a fost destul de greu să-l scriu. Nu pentru că nu aș fi avut idei, ci ba din contră…. pentru că erau prea multe ce simțeam că nu le pot concentra în 30 de rânduri. M-am obișnuit să scriu texte în mii de cuvinte, iar acum tare îmi e greu să mă exprim în câteva rânduri. Simt că în doar câteva rânduri nu am spus nimic concret. Nimic demn. Nimic ce ar putea fi înțeles și de pe urmă căruia s-ar putea trage concluzii.

Fără a pălăvrăgii mai mult decât am făcut-o deja, am să vă las citatul asupra căruia trebuia oarecum să-mi concentrez ideile și viziunile, iar apoi trec direct la text.

Citat de Mircea Eliade: ”O prietenie adevărată nu ține seama decât de propriile ei legi. Iubești pe cineva, pentru că îl iubești, nu pentru că e inteligent, bun moral bogat sau sărac.”

TEXT:

Mereu mi-am pus întrebări, relevante sau irelevante. Mereu mi-am pus întrebări asupra prieteniei. Ce înseamnă? Cum apare? De ce apare? Și mai ales, cum se manifestă? Ori, mai bine spus, cum ar trebui să fie, idealistic vorbind? Astfel, după multe căutări, tind să găsesc răspunsul în ceea ce Mircea Eliade a spus <O prietenie adevărată nu ține seama decât de propriile ei legi. Iubești pe cineva, pentru că îl iubești, nu pentru că e inteligent, bun moral bogat sau sărac.>.

Mai întâi, trebuie amintit faptul că prietenia nu este decât un concept idealistic. Printre oameni, în majoritatea cazurilor, prietenia ori este din interes… ori nu există. Iar asta este doar consecința faptului că noi nu îi respectăm propriile ei legi, nu respectăm conceptul de prietenie, ori pur și simplu nu știm cum să facem asta.

Pe de altă parte, îndrăznesc să afirm faptul că prietenia, în modul idealistic, există. Există prin dorința fiecăruia de a experimenta, trăi, cunoaște, sentimentul de prietenie cu adevărat. Altfel spus, în fiecare din noi, conceptul de prietenie stă bine ascuns, așteptând să se dezvolte în prezența persoanelor ce rezonează cu noi.

În altă ordine de idei, conceptul de prietenie este, sau ar trebui să fie, independent de normele sociale și dependent exclusiv de cele morale. Vreau să spun că prietenia apare pentru că apare, indiferent de condițiile impuse de societate. Ea se naște între doi oameni ce rezonează unul cu altul, manifestându-se prin reciprocitate instinctuală de orice natură. Altfel spus, fără a cere ceva în schimb, fără a avea așteptări în urma faptelor tale de prietenie.

Prin urmare, aș putea afirma faptul că prietenia este complicat de simplă în urma apariției și manifestării ei. Prietenia, în mod sigur, este ceva sacru. Este o verigă a vieții ce face ca aceasta să pulseze dorința de existență și continuitate.”

Din câte se pare, iar am filosofat. Dacă am filosofat aiurea sau nu, n-aș știi să vă spun. Sper totuși să nu fi făcut asta, să nu fi filosofat aiurea ci cu folos. Iar acum, aș vrea să vă adresez vouă, cititorilor mei dragi, o întrebare: Voi ce credeți despre prietenie?

Acum, pentru că simt că nu mai am nimic inteligent sau interesant de spus (nu că aș fi făcut asta până acum), am să vă las în compania unui clip tare drag mie.

Dacă ai ceva de spus, de împărtășit cu mine sau cu ceilalți, folosește cu încredere secțiunea de comentarii într-un mod cât mai manierat.

Îți mulțumesc că mă citești, iar dacă îți place ceea ce scriu te învit să dai un like pe Facebook AICI sau un Subscribe (coloana din dreapta sus) și astfel vei fi mereu la curent cu ce postez.

Have fun,

Pishky

sursă youtube (user HatTricksInc )

47 de gânduri despre &8222;Prietenie – eseu&8221;

  1. Ce inseamna prietenia? Buna intrebare ! Ce inseamna dragostea? Si mai buna intrebarea . Se tot scriu romane intregi despre subiecte alde prietenie,dragoste etc.. In principiu e o stare de a fi. Ai cam rezumat tot ceea ce as fi spus si eu despre prietenie si ironic .. eseul tau imi aduce aminte despre unele ciorne pe care le-am scris si eu ..Ca este una adevarata ,bazata pe virtuti si intentii provenite din atasament ori ca este una de fatada , bazata pe interes , tine de noi cum ne exprimam si intretinem prietenia cu o persoana . Nu te poti astepta sa ai prieteni daca tu nu esti un prieten . Ce nu merita pur si simplu nu merita . Frumoasa filosofare apropo .. 🙂

    • Mă bucur că ți-a plăcut tentativa mea de filosofat. Și mă bucur că îmi împarți opiniile.
      Într-adevăr, multă lume încearcă să găsească tainele acestor subiecte. Nimeni nu reușește însă. Eu una, n-am încercat să descopăr tainele ci doar să-mi spun o părere. Cam așa văd eu lucrurile. Oricum, îmi pare rău că a trebuit să mă rezum doar la 30 de rânduri de A4.. căci de, așa a fost cerința temei :(.

  2. Nu pot contrazice ceea ce ai scris tu (deşi trebuie să recunosc că asta îmi place să fac cel mai mult în ultima perioadă – să contrazic pe toată lumea :mrgreen: ) dar nu pot fi de acord cu mii de texte, cugetări şi proverbe despre prietenie. Şi asta dintr-un motiv teribil de simplu : prietenia este un concept confiscat ! Toată lumea are impresia că poate vorbi despre asta, că îşi poate da cu părerea şi exprima puncte de vedere, deşi sunt clar pe lângă subiect. Şi asta deşi, din construcţie, din modul în care sunt alcătuiţi, mulţi nu vor putea fi niciodată prietenii nimănui. Aşa cum unii oameni sunt infertili şi nu pot avea copii, tot aşa unii nu vor putea fi prietenii cuiva vreodată. Sunt multe explicaţii pentru asta : egoismul, interese personale, alte priorităţi, alte aşteptări de la viaţă, în general preocupări care aduc atingere altruismului la care te obligă o relaţie de prietenie. Analizându-mă, pot spune inclusiv despre mine (în ciuda a ceea mi-ar plăcea să cred) că nu pot fi decât prieten cu jumătate de normă. Se vede însă treaba că aşa cum cei care nu pot avea copii cred despre ei că pot da sfaturi despre cum trebuie crescut un copil, nici cei care nu vor şti niciodată ce înseamnă cu adevărat a fi prietenul cuiva nu pot fi făcuţi să tacă şi opriţi de a-şi da cu părerea despre subiect. 👿

    • Mă bucur totuși că nu m-ai contrazis. Dar cred că asta s-a întâmplat pentru că ceea ce ai spus tu, este cam ceea ce am spus și eu cu alte cuvinte în eseu.
      Și da, ai dreptate… nu se prea pot găsi persoane în măsură care să poată orbi despre conceptul de prietenie, să-și poată da cu părerea. Dar, ce-i drept, fiecare avem o părere despre prietenie și despre idealismul ei. Doar că nu o respectăm și vorba ta ori nu suntem prieteni ori suntem cu jumătate de normă (ceea ce eu am scris că suntem prieteni din interes din eseul meu).
      Eu am mai scris ceva despre prietenie, cândva demult… dar nu se compară cu ceea ce am scris acum. Oricum, nu aș mai fi făcut-o dacă nu ar fi fost o temă impusă (ăsta e un subiect de bac :D). Și de publicat, am publicat-o pentru că am vrut să văd părerea altora despre ceea ce am scris înainte de a-mi spune profa ceva… adică dacă va fi să nu fie mulțumită, sunt măcar împăcată că cititorilor mei le-a plăcut.

  3. Fiecare vede prietenia în felul lui, după mentalitatea și personalitatea pe care o are. Iar caracterul și judecata sunt diferite la fiecare om, precum amprentele. Bunăoară eu zic că prietenia e o relație de conjunctură în care ambele părți au de câștigat. Scurt.
    O zi bună!

  4. Ca sa poti da o definitie „Prieteniei” este imposibil pentru ca ea nu ar mai fi prietenie…prietenia se naste fara cuvinte…se naste din acel ceva din interiorul fiecaruia…este acel ceva nedefinit…este o dorinta de a fi in preajma celuilalt fara a sti de ce…este acel ceva care te implineste in preajma celuilalt…este acel ceva care iti lipseste fara celalalt…este acel ceva care te indeamna sa alergi spre celalalt in momente triste sau vesele…este acel ceva care te indeamna sa-i intinzi mana cand cade…este acel ceva care il doresti pentru celalalt …este acel ceva care il poti visa cu celalalt…este acel ceva inexplicabil…este acel ceva fara cuvinte…nu…sa nu te gandesti ca este ceva asemanator iubirii…cand indraznesti sa iubesti, mai intai trebuie sa inveti sa iubesti iubirea…
    …oamenii trebuie sa comunice intre ei, sa se descopere unul pe altul…sa lege prietenii durabile intre ei…o prietenie se construieste greu dar o data realizata prietenia devine cel mai minunat lucru care se poate intampla oamenilor…prietenia nu are varsta…nu are limite…este neconditionata…este fireasca si este cea mai mare bogatie pe care oamenii o pot dobandi…restul este doar o iluzie

    • O să public tot ce scriu aici ca și temă la română atâta timp cât are legătură cu o creație literară, de orice natură ar fi ea.
      Mă bucur că îți place ceea ce am scris.
      Și da, ai dreptate. Prietenia pur și simplu se simte, dar trebuie să știi cum să o faci, cum să simți sau cum să identifici ceea ce simți. Nu știu dacă e instinctual sau din experiență, dar cred că oricum ar fi trebuie să știi.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s