Orgoliu – eseu

Mai știți articolul de săptămâna trecută? Acela în care am publicat un eseu despre prietenie? Ei bine, așa cum am spus săptămâna trecută, am să mă țin de cuvânt și am să public fiecare eseu în parte ce-l primesc la ora de română.

Dacă data trecută am primit un text argumentativ despre prietenie, pentru astăzi am avut orgoliul… o temă personalizată. Spun personalizată pentru că fiecare am avut altă temă, alt subiect (am tras bilețele ce aveau un cuvânt pe ele). Tema completă era următoarea: să facem un eseu pe baza cuvântului nimerit; tot pe baza acelui cuvânt să găsim un citat de la care să pornim și care să conțină acel cuvânt. Nimic mai complicat, dat fiind faptul că am stat vreo oră și ceva să găsesc un citat despre orgoliu care să mă fi inspirat. Iar apoi, când inspirația în sfârșit și-a făcut apariția eram limitată de alea 30 de rânduri… mama lor de rânduri!

Lăsând la o parte cele anterioare, să trecem la citat și text.

CITAT: „Lumea asta, teatru de orgoliu și de rătăcire, este plină de nefericiți care vorbesc despre fericire” – Voltaire

TEXT: 

„Voltaire spunea și considera că: <<Lumea asta, teatru de orgoliu și de rătăcire, este plină de nefericiți care vorbesc despre fericire>>. Dar oare, să fie lumea doar un amestec de orgoliu, rătăcire și nefericire? Eu aș îndrăzni să cred că, dacă ne încăpățânăm să descoperim adevărata esență a amestecului, ne vom da seama că ea conține și urme de fericire.

Aș începe, mai întâi de toate, prin separarea orgoliului de toate celelalte elemente și analizarea lui amănunțită. Cu siguranță, în cantități mult prea mari influențează, direct sau indirect, apariția inevitabilă a rătăcirii. Rătăcire ce ne trimite mai adânc în căutarea fericirii într-o lume aparent nefericită.

Pe de altă parte, m-aș întreba dacă existența orgoliului în compoziția umanității este cu adevărat necesară. Chiar dacă am tinde să credem că răspunsul este unul negativ, totuși, orgoliul ne definește pe fiecare în parte, într-o mică sau mare măsură. Acesta face parte din noi și din punct de vedere cantitativ influențează formarea propriei personalități.

În realitate, lumea se zbate între orgoliu și modeste, căutând a fi fericită prin prisma celor două, oscilând de la una la alta. Acestea ar putea fi ușor comparate cu Polul Nord și Polul Sud, astfel crezând că ele sunt diferite, neavând nimic în comun. Cu toate acestea, știm din fizică faptul că, polii opuși se atrag. În consecință, <<Orgoliul nu reușește niciodată mai bine ca atunci când se acoperă cu modestie>> – Chevalier de Mere.

Ca o concluzie a celor precizate mai sus, orgoliul este unul din elementele ce ne influențează existența fericirii sau inexistența ei. Totul depinde de a vrea să fim simple marionete ale unui rol, sau de a vrea să ne creăm și să ne influențăm rolul pe scena teatrului propriei vieți”

Cum mi-ar spune o amică, iar am filosofat. Și sper să o fi făcut bine. Iar dacă eu am filosofat, ia să vă provoc eu și pe voi să o faceți!!!! Așadar, dragii mei, filosofați și VOI pe baza citatului lui Voltaire: „Lumea asta, teatru de orgoliu și de rătăcire, este plină de nefericiți care vorbesc despre fericire”.

Dacă ai ceva de spus, de împărtășit cu mine sau cu ceilalți, folosește cu încredere secțiunea de comentarii într-un mod cât mai manierat.

Îți mulțumesc că mă citești, iar dacă îți place ceea ce scriu te învit să dai un like pe Facebook AICI sau un Subscribe (coloana din dreapta sus) și astfel vei fi mereu la curent cu ce postez.

Have fun,

Pishky

28 de gânduri despre &8222;Orgoliu – eseu&8221;

  1. Eu ți-am zis de ieri dimineață că îmi place! Ai făcut o treabă bună! ^_^
    Și, cumva, îți împărtășesc părerea. Nu există doar nefericiți care vorbesc despre fericire, există și oameni fericiți.Există și fericirea, dacă știi unde s-o cauți, o vei găsi. Numai că, din păcate, puțini sunt ăia pe deplin fericiți.

  2. Eu sunt omul moderației și de aceea voi susține că atât orgoliu, cât și modestia trebuie să se completeze într-o proporție acceptabilă, în funcție de caracterul și domeniul de activitate a fiecăruia. Din partea mea ai un 9+. De ce nu e 10? Păi, tocmai ți-am spus că sunt moderat, chiar și în aprecieri! 🙂

    • E bine să fii și moderat. Probabil echilibrul e ideal.. adică întotdeauna marii învățați au spus că echilibrul e ideal. Dar mai sunt și excepții de mari învățați care na.. mai dau citate de genul :))
      Îți mulțumesc frumos pentru notă. E mai mult decât bine!
      Mulțumesc frumos și de comentariu!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s