Teatrul Bulandra. În drum spre Narnia

Pentru siguranța mea și orice neînțelegere a voastră: articolul ăsta NU este scris de Pishky, ci de Akka (neimportant).

Cică să încep cum îmi trece mie prin minte, zise Pishky de colo…pai eu, personal, mă gândesc să mă prezint întâi…eu sunt Akka…si voi scrie despre…manguste. Ba nu, despre pinguini. Bine, bine, voi scrie despre minunatul spectacol de la Bulandra care…n-a fost așa de minunat pentru că n-am mai ajuns noi acolo. Totul a pornit de la o omisiune de informație. Adică na, de ce te-ai obosi să informezi și clienții de aspecte minore ale desfășurării spectacolului, cum ar fi, de pildă, hmmm…locația?

Totul a pornit de miercuri, zi în care a sosit my dear friend în București și ne gândeam noi așa să avem parte și de o seara culturală după concertul Vunk care avea loc joi. Zis și făcut…și pentru că tot aveam treabă pe la Izvor, am trecut pe lângă teatrul Bulandra (pe care eu l-am remarcat după trei ani de ședere în București – rușine să-mi fie!!). Și pentru că miercuri nu era nimic interesant, ne-am gândit să luăm bilete pentru vineri la piesa ”Scaunele”. Și am luat. Și totul a decurs conform planului…vine și ziua de vineri, floricele pe câmpii, chestii, trestii…a, da și spectacolul. Ne-am aranjat ca două fete respectabile ce suntem și am pornit spre ceea ce noi ne imaginam a fi o seară petrecută în compania unor actori renumiți și talentați la teatrul Bulandra, cum ar fi Oana Pellea. Șiii…nu. Tot ce imi amintesc din seara asta e poza lui Ghiță ciobanul din stația Unirii pe drumul  de la întoarcere când oscilam între a ne mai duce la un film sau direct acasă la căldură. Glumeam, îmi mai amintesc și alte lucruri…cum că era și Pishky pe acolo. Așa.

CAM01749

Ce s-a întâmplat de fapt e că la casa de bilete de la Izvor ni s-a spus cu nonșalanță în glas de către doamna casieră că…meh, cică sala Toma Caragiu ar fi pe la…Grădina Icoanei și nu la…Izvor. Asta se întâmpla cu câteva minute înainte de începrea spectacolului. Căci pare destul de logic ca locația să fie în partea cealaltă a Bucureștiului și ca nimeni să nu aibă bunăvoința de a informa și spectatorul că, deh…why bother?! Mă rog, mie personal mi se pare dubios…dar cel mai aiurea mi s-a părut situația unor oameni din fața noastră de la casa de bilete care veniseră tocmai din Cluj…poate nu neapărat pentru piesă, dar care poate că țineau să o vadă, căci altfel probabil că nu ar mai fi dat atâția bani pe bilete (ca și noi de altfel). Dar mi-a plăcut atitudinea lor, păreau mai degrabă amuzați de situație și au început să facă haz de necaz. Și revenind la noi, căci noi suntem actantele principale din toată istorisirea asta, ne-am îndreptat pașii către sala în cauză…adica mă rog, pașii…taxiul…că nu aveam habar pe unde se află sala…nici șoferul nu știa ca deh, săracul, nu prea părea să le aibă cu teatrul. Și ca să nu fiu prea răutăcioasă, în apărarea lui, pot spune că măcar a încercat să găsească sala. Da nu i-a iesit. Asta e. Data viitoare. Sau nu. Depinde. Și evident că atunci când am poposit și noi pe plaiurile sălii de teatru atât de bine ferită de curiozitatea trecătorului curios care poate vrea și el să se mai culturalizeze din când în când…unde eram? A, da, la momentul în care am ajuns noi acolo și am aflat că piesa nu are pauză și că nu mai putem intra (am aflat asta de la unul din tipii din Cluj care ajunseseră acolo cu câteva minute înaintea noastră și încercau să facă cumva să o convingă pe tipa de la intrare să aibe milă de nișe bieți oameni care au dat ceva bani pe un bilet la un specatcol care se desfășoară la o sală undeva în Narnia…pardon, la Grădina Icoanei).

Ce am reținut eu din această experiență? Că sunt niște clădiri absoult superbe pe strada Jean Luis Calderon, că…și că…dar mai ales că…nu strică niciodată să fii prevăzător și să te îmbraci mai gros în cazul în care e posibil să ai parte de o schimbare de planuri ce implică umblatul pe jos în seara unui octombrie destul de rece aș zice eu…a, da și că ar fi drăguț totuși să verifici cu doamna aceea amabilă de la casă dacă totuși locația evenimentului se află în cadrul aceleiași clădiri de unde procuri biletele…sau nu. Just to be on the safe side. Dar cel mai simpatic tot Ghită rămâne…el mereu zâmbește…că e cald, că e frig, că ai ca amintire niște bilete pe care le poți păstra pentru  a rememora aceată seara..și că probabil în Narnia, oamenii sunt mai amabili…TRUE STORY :)!!!

P.S. Multumiri lui Pishky pentru că m-a lăsat șă umplu cu niște Times New Roman o pagină pe blogui ei în sâmbăta asta minunată de octombrie friguros.

Întrebare, așa ca de sfârșit de articol: Vouă vă place Ghită ciobanul? Ăăăă, adică, pardon, teatrul? 😀

 

23 de gânduri despre &8222;Teatrul Bulandra. În drum spre Narnia&8221;

  1. am citit total intamplator despre experienta voastra, pacat ca nu prea e vina nimanui pt ca voi ca nu v ati informat inainte. Nu e vina nimanui cand nu stiti ca exista teatre din Bucuresti care au sediul in mai multe cladiri. E oarecum exagerat sa ti inchipui ca o sa informeze casiera fiecare persoana in parte unde se tine piesa… gestul actritei oricum, jos palaria, dar mergeti la teatru mai des si informati va eventual in prealabil 🙂

    • Merg la teatru des. În Târgu-Jiu. Și acest fapt, legat de locație, ar fi o amabilitate din partea celor de acolo pentru cei neștiutori.
      Tocmai pentru că merg la teatru cu o singură sală, sau cu sălile în aceeași locație, m-am gândit la faptul că și această sală are aceeași locație cu locul de unde am cumpărat biletele. De aceea nu m-am informat. Nici eu și nici cei de la Cluj.

  2. Pentru ca am citit comentariul dvoastra…si ceea ce s a intamplat e regretabil am luat legatura cu domnul Alex Darie, directorul Teatrul Bulandra si dansul va invita pe data de 8 sau cand doriti la o alta data la spectacolul Scaunele.

    iata discutia purtata cu dansul.

    Ducu, nu stiu ce s a intamplat…dar, nu e ok
    Nu judec pe nimeni…se poate intampla, nu e o drama …dar cred ca i am putea invita pentru a repara „intamplare nefericita”
    Multumesc ca vei acorda timp acestei …recuperari.
    te sarut cu drag
    eu

    Oana Pellea

    Alex Darie Dragă mea, ce aș putea să fac? Să le învăț pe cariere să fie și mai amabile, să comunicării mai arbitri că avem două locații cu patru săli? Sunt dispus să le INVIT gratuit la următorul scaunele ca să învețe ceva despre Teatrul Bulandra, dacă poți afla cine sunt. Eu nu prea mă pricep. Cu dragoste..
    about an hour ago via mobile · Unlike · 1

    Oana Pellea Ducu, o sa incerc sa transmit mai departe. Multumesc mult. Te sarut.

    Va rog sa mi comunicati la adresa opellea@yahoo.com cate bilete doriti.
    Toate cele buna
    Oana Pellea

    • O să ne amintim de asta toată viața… Am păstrat biletele… măcar cu ceva să ne alegem și noi, nu?
      Dar, cred că e o experiență como-tragică din care am învățat și noi că la capitală teatru e atât de mare încât se întinde pe mai multe sectoare, cu mai multe săli :))

  3. eu v-am zis de aseară! experiența voastră teatrală egal epic fail! nu îmi poate fi milă de voi, zău că nu. și eu-s genul de om care face haz de necaz. de necazul altuia. că dacă eram în locul vostru, o dădeam pe cretina aia cu capul de primul calorifer care îmi ieșea în cale!

    a, da. pace, fraților!

    =)))

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s