Să prețuim mai mult

Eu pot afirma pentru a mia oară că m-am născut un copil fericit. N-am avut întotdeauna chiar tot ce mi-am dorit. Am avut în schimb ce mi-a fost necesar. Am avut, în mod limitat, tot ce mi-am dorit.

Aș putea spune că am fost un copil de bani gata, atâta timp cât nu am muncit eu pentru ei. Eu doar am căscat gura și mi s-a oferit. N-am fost un copil ai cărui părinți să fi cules banii de pe garduri. Am fost un copil ai cărui părinți au obținut întotdeauna banii prin munca. În consecință, ce-mi doream musai trebuia să fie pe merit. Am căscat de multe ori gura și nu mi s-a pus nimic în cioc pentru că nu am meritat, nu am demonstrat că merit, nu m-am străduit destul pentru acel lucru. De asemenea, am căscat de multe ori gura și mi s-a oferit. Dar asta nu pentru că banii erau prea mulți, ci pentru că eu am demonstrat că merit ce-mi doresc.

Mi-am dorit de atâtea ori luna de pe cer. Mi-am dorit de atâtea ori ca stelele să cadă-n curtea mea. Mi-am dorit de atâtea ori să merg la plajă în Haway sau la cumpărături la Milano. Mi-am dorit de atâtea ori toate chestiile exagerat de scumpe și nu înțelegeam de ce nu mi se ofereau. Poate trebuia să cresc. Să învăț să prețuiesc cu adevărat lucrurile și obținerea lor.

Atunci când ești mic, doar vrei. Pentru tine totul se obține ușor. Pentru tine nimic nu e greu și crezi că meriți să primești orice oricând. Poate de aceea majoritatea celor din generația mea și chiar mai mici ori mai mari, nu știu să aprecieze ceea ce au. Pentru o masă majoritară lucrurile vin și se duc cu ușurință până când nu mai vin deloc. Eu le mulțumesc părinților mei că m-a obișnuit să nu am totul pe tavă. Astfel am învățat să prețuiesc ceea ce primesc și ceea ce obțin prin forțele proprii.

Observ în jurul meu copii ce azi primesc și mâine aruncă. Observ în jurul meu copii ce cred că li se cuvine totul. Observ în jurul meu copii ce nu pun preț pe lucruri. Observ copii ce au totul când de fapt nu au nimic. Ai totul atunci când câștigi tu, până atunci ceea ce ai tu este al părinților tăi, căci ei muncesc pentru lucruri. Zic și eu.

Observ, de asemenea, în jurul meu copii ce muncesc să-și câștige pâinea lor și a părinților lor. Observ în jurul meu copii ce n-au nimic și totuși cred că în lumea lor au totul. Au fericirea existenței de azi pe mâine. Au fericirea unui zâmbet primit și al unuia oferit. Au o fericire de moment sub o tristețe continuă. Ei nici nu știu ce sunt alea haine de firmă, ori adidasi originali. Ei poate nici nu vor știi vreodată. Pentru ei nu ar conta firma, ci să aibă ceva care să le țină de cald. Poate nu vor știi niciodată cum e, dar cu siguranță își doresc.

Într-adevăr, hainele de firmă ori încălțămintea de firmă, pe lângă faptul că sunt scumpe, țin ceva mai mult, desigur dacă sunt îngrijite cum trebuie. Eu de haine nu m-am plâns niciodată că n-am avut ceva. Am avut însă mai multe „nebrănduite” decât „brănduite”. La mine, mai ales pe vremurile copilăriei, hainele nu țineau prea mult. Erau adesea prinse prin garduri ori rupte în genunchi și coate de la căzături. Încălțăminte originală, pot spune că n-am avut până târziu. Mereu distrugeam talpa punând frână la bicicletă pe roată. De ce să uzez frânele când puteam uza încălțăminea (știu, n-are nicio logică)? Primii mei adidași originali i-am achiziționat acum vreo 4-5 ani și au fost purtați până în ziua de azi. Și da, sunt aproape intacți și încă merg folosiți. N-aș vedea de ce aș da milioane pe încălțăminte ca să o arunc pese câteva luni. Consider că banii trebuie investiți cu folos, așadar trebuie avut grijă de lucrurile în care investim banii.

Eu zic ce noi toți, ca și oameni, ar trebui să prețuim mai mult un zâmbet, un gest, un cuvânt, un sentiment, un lucru. Orice. Orice se obține greu. Orice contează. Orice merită, atâta timp cât „orice” definește binele. Ar trebui să ne prețuim mai mult părinții, căci ceea ce ne oferă nu o fac bătând din palme sau punându-și dorințe la sfinți. O fac muncind. Ar trebui să apreciem mai mult ceea ce primim, căci lucrurile se obțin prin sacrificiu de fiecare dată. Ar trebui să prețuim mai mult persoanele din jurul nostru; părinți, bunici, prieteni și oameni ce au reușit. Ar trebui să prețuim mai mult cultura. Ar trebui să prețuim mai mult viața. Ar trebuie să prețuim mai mult corectitudinea. Ar trebui să prețuim ma mult tot ce avem și putem obține, căci s-ar putea ca ceea ce ne dorim că au alții să nu fie deloc minunăția pe pământ. S-ar putea ca noi în sărăcia noastră să fim mai fericiți decât ei în bogăția lor. Sau invers.

Iar acum, o dată cu încheierea vine și nelipsita întrebare: Tu ce prețuiești?

Am să vă las mai jos un filmuleț despre prețuire. Merită văzut.

Dacă ai ceva de spus, de împărtășit cu mine sau cu ceilalți, folosește cu încredere secțiunea de comentarii într-un mod cât mai manierat.

sursă youtube (user MediaArtProduction )

2 gânduri despre &8222;Să prețuim mai mult&8221;

  1. Ce castigi usor, risipesti usor. Valoarea lucrului pe care il ai nu mai este demult in inima si mintea noastra. Tot timpul vrem mai mult, tot timpul suntem nemultumiti, obtinem ce vrem si apoi aruncam pentru ca ne-am plictisit. Si asta nu este aplicabila doar la obiecte, acelasi comportament il avem si fata de persoane, de aceea nu mai exista stabilitate in relatii.
    Sigur ca nu trebuie sa te plafonezi, sa vrei mai mult este un lucru bun dar trebuie sa gasesti un echilibru intre nevoia continua de dezvoltare si nevoia de a pastra. Daca balanta este inclinata spre una din ele mai mult decat spre cealalta, obtinem un comportament nefiresc si deviant.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s