Genți la taifas

Articol scris pentru proba cu numărul șapte din Super Blog 2013!

Îmi simt adesea gențile cum mă privesc cu ură. Unele de sub birou, unele de prin cuiere, altele de prin sertare și dulapuri. Da, ele au puterea de a mă privi cu ură chiar și prin obiecte materiale interpuse între noi. Gândurile lor de ură asupra-mi sunt atât de mărețe încât străpung orice lucru alcătuit din materie.

Le aud adesea, ca prin vis, șușotind asupra-mi. Vorbesc mereu apăsat și cât mai încet ca eu să nu le aud și să nu sfârșesc prin a le da foc tuturor. Le e frică de mine. Dar cu toate astea mă fac o scorpie și le aud cum își doresc să nu fi ajuns pe mâna mea. Le aud cum își doresc să dispar din viața lor și în locul meu să apară alta. Alta mult mai feminină care să le folosească așa cum se cuvine unei genți de la câte o firmă respectabilă.

Din păcate pentru ele, eu nu dispar. Sunt tot aici să le fac viața un calvar. Cum ele nu mă suportă, nici eu nu le-am suportat pe ele. Din păcate ele pe mine nu mă pot chinui. Eu pe ele da. Le chinui zgâriindu-le și lăsându-le urme adânci pe suprafața brănduită. Și fix de asta nu mai pot eu. Oricum, până la urmă, la cum ne iubim, tot pe foc cred c-or s-ajungă. Altfel nu se mai poate.

Acum câteva zile, când eram și eu foarte binedispusă într-o dimineață și aveam chef să mă trezesc (iar eu de trezit nu am niciodată chef), ele, gențile, mi-au stricat-o. M-au făcut să mă gândesc serios să sap o groapă în spatele casei, să le arunc pe toate acolo, să le dau foc și apoi să pun pământ peste cenușa lor. Dar.. ei bine, bunătatea din mine m-a convins încă o dată că-i mai bine cu ele decât fără ele.

Bine.. bine.. am și genți care-mi sunt drage. Doar că în general mie-mi place să fiu o scorpie.

Iată-le discuția:

-Vaaai, draga mea Reeija, uită-te și tu la necioplita din pat! Ne ține chinuite pe sub birou, prin sertare și dulapuri!
-Mulțumește-te că n-ai făcut cunoștință încă cu flăcările iadului.
-Ea doarme și noi suferim.
-Mai bine o suferință în singurătate, decât o suferință acompaniată. Eu zic să fii fericită că stai alături de noi, nouă și frumoasă ca în prima zi când ai fost cumpărată și abandonată aici.
-Fericită. Fericite mi-s lacrimile.
-Draga mea, eu, geanta din piele înțeleaptă, eu marea Reeija cea renumită pentru frumusețea ei răpitoare, am înțeles-o și o înțeleg. Pentru ea există genți ca tine, brănduite, de prim rang, primite, de colecție. Și există genți ca mine și ca altele ce se bucură a fi scoase în oraș cu vreo carte ori e-book, și-un portmoneu.
-Și tu ești fericită cu așa, Reeija? Te întreb, pentru că visul oricărei genți, așa ca mine, este să fie plimbată prin cluburi „marfă” cu multe farduri, rujuri, bani, o oglindă, elastice de păr, parfumuri și alte accesorii pe care o fată din zilele noastre le cară după ea. Ești fericită să fii folosită pentru o carte și un portmoneu cu câțiva lei?
-Da, sunt fericită. Sunt fericită pentru că am învățat să iubesc mirosul fiecărei cărți pe care am purtat-o. Sunt fericită că astfel, ea, mi-a dat atenție și m-a prețuit pentru că-i ocroteam cu multă grijă neprețuitele-i cărți.
-Dar cum, cum e posibil una ca asta, Reeija dragă? Tu, tu care ești atât de simplă și… și scuză-mă că-ți zic, atât de lipsită de farmec în simplitatea ta. Pe când eu… eu sunt atât de luxoasă, căci da, eu Dolce sunt o geantă de lux.
-Ahh.. draga mea… eu, la fel ca și tine, fac parte din categoria unor genți de piele. Eu, la fel ca și tine, am una sau două încăperi în care se pot băga lucruri. Eu, spre deosebire de tine, am învățat de la ea că simplitatea-i cea fermecătoare. Am învățat să-mi iubesc și să-i iubesc simplitatea. Restul sunt kitch-uri.
-Offf. Fata asta nu are gusturi. Nu știe ce înseamnă să fii la modă. Nu știe ce înseamnă să fii admirată pentru ultima geantă apărută în colecția X. Bietul meu designer… mi-ar plânge de milă dacă ar știi că eu seara zac într-un sertar și nu mă „rup în figuri” noaptea prin cluburi. Sunt atât de tristă. Atât de nefericită. Atât de prăfuită. Iar aici e atât de întuneric.
-Ahhh… draga mea Dolce, de-ai știi ce frumos e să te prindă razele de soare ale fiecărui apus și răsărit lenevind într-un colț de cameră cu o carte alături uitată.

Da. Sunt o scorpie dintre cele mai scorpii. Îmi chinui gențile în care pun cărți și nicidecum rujuri și parfumuri și oglinzi și farduri și bla bla bla ce se mai pune. O geantă de firmă nu e cu nimic mai folositoare decât o geantă simplă. E doar mult mai scumpă și împopoțonată. Că de făcut, tot aia face.  Și da. Iubesc simplitatea. Ador simplitatea. Venerez simplitatea. Ea, simplitatea, mi se pare de bun-gust. Ea e fermecătoare. Restul sunt kitch-uri și aparențe. Pe când simplitatea, simplitatea-i o comoară. Iar o comoară trebuie prețuită și ocrotită.

Așa că da. Eu aș schimba rolul unei genți care are atâtea lucruri nefolositoare în ea, cu acela de a fi purtătoare de cărți. Și de iubire dacă s-ar putea. Și de frumusețe. Și de cultură. Și de alte valori. Dacă ar fi după mine, aș face în așa fel încât gențile să poarte și să distribuie lucruri valoroase.

Întrebare: Ție ce categorie de genți îți plac?

Aștept cu nerăbdare răspunsurile voastre!

Have fun,

Pishky

Geanta_piele_naturala_canvas_Adel_culori_bej_negru_maro_albastru_1

10 gânduri despre &8222;Genți la taifas&8221;

  1. FElicitări pt articol! Foarte original, cu o ușoară tentă de ironie pe alocuri, adresată acestei societăți minunate! Te citesc printre rânduri și te descifrez fără să fie nevoie să-mi mai spui ceva. Oricum. lucrurile astea le știam deja!
    Bravo, bravo, îmi place!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s