Poveste de dragoste

Articol scris pentru proba cu numărul opt din competiția Super Blog 2013!

***

Ușa se deschide ușor. Nu avea chef de întrebări. De discuții interminabile despre cum a fost, ce s-a spus și ce s-a întâmplat. Pășea pe vârfuri către pat… și parcă toată gresia din hol îi scârțâia sub picioare. În apartament era întuneric. Nu se distingeau decât niște umbre ale unor obiecte luminate de razele lunii. Ea știa însă orice traseu prin apartament chiar și pe întuneric. Tot ceea ce o incomoda acum era scârțâitul gresiei din hol. Ajunge într-un final la pat. Oscilează între un somn rapid și a-și face un duș înainte de culcare. Sfârșește prin a se băga în pat. Nu voia nici să-și trezească prietena ce dormea alături și nici să-i dispară mirosul lui din porii corpului ei. Își trage pătura cu delicatețe până de-asupra capului. Închide ochii și visează. Îi plăcea să-și reîmprospăteze memoria cu imaginile lor în întuneric.  Era singurul mod prin care-l putea avea mai aproape de ea. Imaginile și mirosul lui, al lor împreună, erau tot ce-i mai rămânea după fiecare întâlnire. O lumină îi distorsionează chiar și cu ochii închiși, visul. Se drege un glas ce în sfârșit ia ființă.

-Ah! Și ce frumoși erați voi doi acolo pe peron! îi spunea prietena dintr-un colț de cameră, rânjind cu brațele încrucișate.
-Mori! zise ea de sub pătură. Nu ai altceva mai bun de făcut decât să mă urmărești pe mine?
-Nu! Nu ești tu suflețelul meu, draga mea? Trebuie să am grijă de suflețelul meu! Dacă el e vreun dobitoc? Că dacă e, îl tai cu securea. Îl fac bucățele mici și-l dau la pești! Pe cuvânt de pionier că așa fac! Uite, îți dau și în scris.

Știa că acum urmau întrebări interminabile. Dar ei nu-i plăcea să vorbească prea mult despre ei. Îi plăcea să fie doar ei doi fericiți. Restul lumii nu conta. Nu a fost niciodată tipul de fată care să le reproducă prietenelor ce discuta ea cu el. Ori ce făcea ea cu el. Îi plăcea să rămână între ei. Momentele lor.

-Ah. Ce zâmbet ai! îi spuse prietena cu același zâmbet. Gata euforico! La ce te mai gândeai acum?
-La ce mă gândeam? La cum extratereștrii aterizează pe Pământ și te ia cu ei într-un Univers paralel. La cum tu încetezi cu ale tale curiozități și la cum eu voi trăi fericită până la adânci bătrâneți.
-Da. Și eu te iubesc.
-Și eu, Și eu, draga mea. Și eu mă iubesc.
-Și cum a fost? Ce ați vorbit? Ce ați făcut? Unde ați fost?
-… … … … … … … … … … … … … … … … Procesez! Încă procesez. Și nu, nu am terminat încă de procesat. Gata. În timp ce procesam am uitat ce s-a întâmplat în ultimele 7 ore.
-Și orice ați fi vorbit/făcut voi acolo… l-ai sedus? Te-a sedus? E drăguț? Cum se comportă?
-Poate.
-Ah! Deci DA! Ți-am spus eu că acel parfum face minuni! Super Playboy face minuni. Știam eu. Mă bucur că am testat pe tine. Ți-am spus eu că-i un mit: Cum că… bla bla bla… parfumul ăsta cucerește. Are super-puteri.
-Sau poate… poate eu? Poate că eu am făcut minuni. Parfumul se duce, draga mea. Își pierde mirosul și farmecul seducător. Pe când, persoana rămâne. Rămâne mereu în simplitatea ei de dimineața până seara și de seara până dimineața. Iar atunci, atunci dacă nu cucerește persoana, dacă nu ea seduce, un parfum există degeaba.
-Bla bla bla. Iar începi cu filosofiile tale despre simplitate. Offf. Tu nu înțelegi că bărbații din ziua de azi nu se uită la un cuier pe care sunt agățați o pereche de blugi și un tricou. Se uite la un produs proaspăt scos din fabrică, finisat, seducător. Ei asta vor. Ei vor seducție. Lucru dovedit de cercetători. 
-Bărbații poate. El nu. Și da, draga mea. Toți vor asta până la un moment dat. Dar orice lucru proaspăt scos din fabrică, finisat și seducător, își pierde farmecul în timp… și ei, bărbații se satură. Pe când lucrul acela simplu, fermecător fără retușuri, rămâne.
-Ăăăă! și gura i s-a închis brusc.

Lumina s-a stins. Tăcerea s-a lăsat. Doar vântul de afară mai șuiera victorios peste urma vorbelor ei. La fel ca și ea… și vântul era simplu. Și vântul cred că o iubea, la fel cum și ea îl iubea pe el. Îi plăcea să viseze cu șuieratul vântului pe fundal. Credea că vântul se duce după el și i-l aduce mai aproape, iar visele-i păreau cu adevărat reale. Îi plăcea să adoarmă așa în fiecare noapte: cu gândul la el și la vântul ce i-l aducea să o țină-n fiecare noapte-n brațe.

Ăăăăă. C`est fini la comedie. Da. Nu știu ce-a ieșit cu articolul ăsta, dar vouă vă las o întrebare: Seducție prin simplitate.. sau altceva?

Aștept cu nerăbdare răspunsurile voastre!

Have fun,

Pishky

16 gânduri despre &8222;Poveste de dragoste&8221;

  1. Interesant articol. Face parte din vreo provocare ceva?
    Oricum ideea cu simplitatea e foarte frumoasa.
    Nu am nimic de reprosat la poveste, singurul lucru pe care l-as zice, fara sa te superi, sper!, e sa ai mai multa girja pe la puntuatie. Stiu ca nu iti plac semnele de exclamare :))), dar nici virgulele? Pentru mine, una, sunt importante pentru ca, daca nu le pui, risti ca unii sa citeasca altceva.

    • Bună!
      Îți mulțumesc pentru comentariu!
      Am spus la început, face parte din concursul Super Blog 2013.
      Mă bucur tare mult că îți place povestea.
      Legat de semnele de punctuație, dacă am pus punct și nu semnul exclamării este pentru că am făcut o afirmație și nu o exclamație. Iar virgulele, dacă nu le-am pus… ei bine este pentru că ține de interpretarea fiecăruia. Adică, dacă lipsește virgula undeva este pentru că așa am înțeles eu și așa am vrut să-mi transmit mesajul :D. Hmm, nu înțeleg cum lipsa unei virgule duce la riscul de a citi altceva, deoarece cuvintele sunt aceleași. Cred că virgulele, intensifică transmiterea mesajului și dau o formă acestuia :D.

    • Da, prin simplitatea. Simplitatea îmi pare că are câte puțin din toate și devine astfel complexă, fermecătoare.
      Mă bucur tare mult dacă-ți place articolul și-ți mulțumesc că-mi dai dreptate.
      Mulțumesc și pentru comentariu. Te mai aștept :*!

    • Frumos răspuns și-ți mulțumesc pentru el!
      Să știi că mie-mi place tare mult varza a la Cluj! 😀 😀
      Îți mulțumesc frumos pentru comentariu și multă baftă și ție :). Mă bucur din suflet dacă ți-a plăcut atât de mult articolul meu încât să fii invidioasă pe el 😀

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s