Fericire exprimată în lucruri simple

Articol scris pentru proba cu numărul nouă din cadrul Super Blog 2013!

O altă zi de duminică. Sau cel puțin așa spune calendarul. Dimineață. Ea urăște diminețile. Le urăște și le iubește. E genul de fată căreia îi place să doarmă mult, dar în același timp să se trezească devreme. Urăște lumina, dar adoră razele jucăușe de soare ce se joacă adesea printre buclele părului ei. Se întoarce cu fața spre geam și le invită să-i mângăie fața. Se ridică în picioare, lăsându-le în cele din urmă să-i mângâie întreg corpul. Adoră să facă asta în fiecare duminică. Simte că duminica e ceva special. Se întâmplă ceva aparte. Duminica.

Duminica scrie. De fapt, ea scrie în fiecare zi în caietul verde. Dar duminica scrie altceva. Ceva special. Scrie despre ea. Scrie despre el. Scrie despre ei. Scrie. E dependentă de caietul verde. Un caiet care nici măcar caiet nu e. Sunt doar niște hârtii multicolore cu texte și citate. Hârtii despre și cu ea. Nici nu știe de ce le-a denumit pe toate drept „caietul verde”. Poate pentru că verdele e crud, iar vârsta ei e crudă? Pentru că da, e crudă la ani, crudă la corp, crudă până și în gândire. Și totuși… de o maturitate de nedescris.

E dependentă de scris. Printre rânduri se află întreaga ei viață. Întregul ei trecut, prezent și cu siguranță printre următoarele rânduri se va regăsi viitorul. E dependentă de hârtiile ce zac îmbrățișate unele cu altele pe birou. E dependentă de pixurile ce-și lasă adânc urmele gândurilor ei pe hârtie. E dependentă de stickere și benzi adezive. E dependentă de albul imaculat al hârtiei. O inspiră. Până și pixul o inspiră. O inspiră joaca cu el. E dependentă de obiectele de birotică și tot ceea ce ține de papetărie. Câteodată îi place când se cufundă printre rafturile magazinelor de papetărie cu pixuri și hârtii de diferite culori și forme. Se pierde printre ele, iar la sfârșit bonul e interminabil. Nu le cumpără neapărat pentru că-i trebuie, le cumpără pentru că oricum le va folosi cândva. Le cumpără pentru că știe că simpla lor prezență o va inspira.

Peretele ei e plin de hârtii și hârtiuțe tăiate sub diferite forme și lipite. Dimineața, când se trezește, își alege una la întâmplare, o citește și i-o întipărește minții și sufletului. E atașată nespus de mult de hârtiuțele cu „frânturi de gânduri” cum le numește ea. Și ele sunt parte din viața ei. Sunt gânduri ce i-au străbătut mintea într-o anumită fracțiune de secundă ori gânduri ce le-a găsit părăsite printre rândurile cărților citite. Îi place să facă asta. Îi place să scrie gânduri și trăiri, lipindu-le pe niște pereți. O inspiră. O întărește. O obligă să zâmbească atunci când zâmbetul refuză să o întâlnească.

Iubește stickere-le. Le consideră gingașe. Ca ea. Vede în ele ceva minunat. Se vede pe ea prin scrisul lor. Iar asta o face extrem de fericită. Adoră să fie fericită. Să zâmbească. Un zâmbet i se pare a fi soarele pe Pământ. Perfecțiunea pe Pământ.

Scrisul o face fericită. Hârtia o face fericită. Gândurile ei și ale altora o fac fericită. Frumusețea lor. Simplitatea lucrurilor o face fericită.

Întrebare: Pe tine ce te face fericit?

12 gânduri despre &8222;Fericire exprimată în lucruri simple&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s