Pe placul tuturor și-al nimănui

Articol scris pentru proba cu numărul cincisprezece din cadrul Super Blog 2013, sponsorizată de Farmec!

***

Ea. Despre ea vorbim. Ea. Ea este genul acela de fată care întoarce capete. Înnebunește: priviri, suflete, minți. Ca mai apoi să fie defăimată. Înaltă, slăbuță, șatenă și cu ochi albaștri. Este genul de fată care tinde spre perfecțiune, mereu pusă la punct. Mereu aranjată: machiată în exces. Arăta ca o păpușă din vitrină, fără pic de trăsături naturale. Nimeni nu-i știa adevărata față, adevăratele trăsături.  Cu fuste scurte ori pantaloni mulați și bluzițe pe corp, reușea să atragă privirile oricui.

Era dimineață. Se trezise. Se așezase în fața oglinzii și începuse deja să-și aplice primele straturi de fond de ten ce aveau să-i șteargă propriile-i trăsături. Puțin ruj și destul tuș în jurul ochilor. Rimel pe gene și fard în ton cu hainele. Puțină roșeață în obraji, ca să nu pară tocmai scoasă dintr-un cavou și era gata de plecat. La agățat. Sau altceva. Timpul petrecut în fața oglinzii, pentru tencuire, i se părea și ei că, uneori, tindea spre infinit. Dar era singurul lucru pe care știa să-l facă.

El. Căci vorbim și despre un el… el reprezintă tipul băiatului șmecheraș. Capabil să prindă în ghearele lui orice fată. Orice fată, proastă. Tipul băiatului de bani gata, obișnuit să i se ofere totul pe tavă din doar câteva priviri și două cuvinte frumoase. Probabil nici nu trebuia mai mult. Era suficient prețul… pentru o noapte. O cucerise și pe ea. Iar ea se lăsase, ușor, cucerită de el. Și de aici, dezastrul. Niciunul nu fusese de fapt cucerit de celălalt. Amândoi fuseseră cuceriți de aparențe. Iar aparențele înșală.

În dimineața aceea, ea ieșise mai triumfătoare ca niciodată în oraș. Pusese ochii pe cel care era considerat cel mai cel. Era fericită. Se simțea împlinită. Își considera viitorul asigurat. Își atinsese scopul. Să fie întreținută.

Dimineața următoare, ei bine… parcă toate forțele Universului erau împotriva ei. Toate. Trebuiau să se întâlnească la 9, la cafeneaua din colț. Era la 5 minute de ea. Și totuși, să se trezească la 8 jumătate era mult prea târziu. Machiajul nu se făcea atât de repede. Renunțase. Își făcuse un duș. Se îmbrăcase repede și plecase spre cafenea.

Timpul trecea, iar ea îl aștepta pe el deja de zece minute. Stătea acolo într-un colț, lângă bar, sprijinită de un scaun. Ajunsese și el, tot de vreo 10 minute. Stătea în colțul celălalt al cafenelei, de unde doar putea să vadă, fără să fie văzut. Scria un bilețel. Nu avea să se mai întâlnească cu ea. Abia o recunoscuse. Și poate nici nu o recunoștea dacă nu era fustița scurtă și bluza mulată, mult prea decoltată. Nu-i recunoscuse trăsăturile și nici multitudinea de coșuri. Nimic. Doar părul și trupul. Doar că trupul nu era suficient. Iar el, el nu era tipul care să-i suporte fața nici măcar pentru o întâlnire, dar pentru o noapte. Mai erau și altele pe lista lui. Altele ce spera să le prindă machiate.

Ea încă stătea în colțul celălalt al barului. Se plictisise. Se îndreaptase spre ieșire, iar tipul de la bar o prinsese de umăr și-i pune un bilețel pe care scria caligrafic: „Gerovital Plant Stop Acnee. Poate data viitoare n-ai să mai sperii pe nimeni, nemachiată. Un admirator.”

Și acestea fiind spuse, eu am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

28 de gânduri despre &8222;Pe placul tuturor și-al nimănui&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s