Puritate

Articol scris pentru proba cu numărul douăzeci și doi din cadrul competiției Super Blog 2013!

***

puritate_mic

-Tu te-ai întrebat vreodată ce este puritatea? îl întrebă ea.

El ridică degetul arătător și deschise gura. Vru să spună ceva… dar nu mai apucă.

-Nici eu. De ce te-ai întreba de existența a ceva ce nu vezi, nu simți, nu auzi. Practic, a ceva inexistent.
-Păi…
-Uite… apa asta din pahar, din sticla de AQUA Carpatica, e pură. Cică. Dar dacă mă uit prin ea, văd totul distorsionat.
-Păi…
-Uite… aerul din jurul nostru e pur. Și totuși, dacă îl cauți nu-l găsești. Iar când inspiri, simți că te îneci.
-Păi…
-Mă uit la mine. Mă uit la tine… și mă aștept să cunosc suflete pure. Frumoase. Minunate. Neîntinate. Căci, se spune, în adânc, sufletul fiecăruia este pur. Și tot ceea ce văd sunt două corpuri asemănătoare: două mâini, două picioare, o gură, un nas, doi ochi, păr. Asemănătoare dar atât de diferite. Unde-i sufletul ăsta pe care-l caută toată lumea?
-Păi…
-În interior ai vrut să spui? În interior avem organe. Materie. Ceva palpabil. Cu formă. Cu funcții. Organele sunt vizibile, iar sufletul pur nici printre ele nu se găsește.
-Păi…
-Și până la urmă, în care adânc se află sufletul ăsta pur? Puritatea asta neidentificată de simțurile mele? Căci, corpul e bine delimitat și fără adâncuri.
-Păi…
-Mi-a spus cineva că puritatea stă în lucrurile simple. O moleculă de apă e simplă. Are doi atomi de hidrogen și unul de oxigen. Și totuși, în ea nu vezi nimic. E mult prea limpede. Nu găsești nimic. Ceva căruia să-i spui: „Bună puritate!”. Nimic.
-Păi…
-Ahh… ce tot „păi”, „păi”, „păi” și iarăși „păi” aici cu mine? N-ai și tu ceva de spus? O opinie? Un gând? Ceva? Orice…
-Uuumm… am încercat să-mi spun părerea în urma fiecărei afirmații spuse de tine. Doar că… tu nu m-ai lăsat. Ești mult mai rapidă ca mine în vorbe. Eu sunt mai molcom, că de.. peste mine timpul a trecut mai mult decât peste tine. Puritatea nu trebuie să o vezi. Ci doar să o simți. Să înveți să o simți. Dar, pentru asta, trebuie să știi că există acolo. Undeva. În ceva. Există sub o formă imaterială. În apă, puritatea este însăși limpezimea ei. În suflet, puritatea, este însăși structura lui. O reprezintă acțiunile tale ce stau sub semnul binelui și comportamentul tău impecabil. Un comportament de copil inocent, care încă nu a apucat să afle structura lumii. Puritatea stă în orice. Ascunsă. Ea nu se vede, dar există prin însăși compoziția fiecărui lucru. Un lucru, o persoană, orice, este o compoziție de impurități și purități, iar procentajele diferite fac ca acel ceva să fie original în totalitate.

Îl ascultă cu coatele pe masă și cu privirea pierdută într-a lui. Îi sorbi toate cuvinte și se așteptă să descopere impuritate asa cum voia ea. Sub o formă materială. Palpabilă. Nu descoperi decât sunete și sclipirile din ochii lui când vorbea despre puritate. Își ridică coatele de pe masă și își fixă privirea pe sticla pe jumătate plină și pe jumătate goală, cu apă. Se concentră asupra-i și începu să vorbească:

-Cei de la Aqua Carpatica au un concurs pe Instagram despre #puritate.

Tăcere. Amândoi se pierdeau printre moleculele de aer.

19 gânduri despre &8222;Puritate&8221;

  1. Intamplator am nimerit aici si desi niciodata nu raspund la ce citesc, m-am gandit sa fac o exceptie sub protectia anonimatului 🙂

    Puritatea nu are o definitie. Ai scris bine ce ai scris mai sus. E mai mult o poveste a fiecaruia dintre noi in care este prezenta. Dragostea cred ca e unul din cele mai bune moduri pentru a explica ce reprezinta puritatea. Uite si o oarescare poveste din infinitatea care exista in lumea asta:

    „[…]even if we never talk again after tonight, please know that I am forever changed because of who you are and what you’ve meant to me” – o stare sufleteasca pe care multi nu au norocul sa o traiasca poate niciodata in viata. Cat de des poti sa spui ca acea persoana te-a schimbat, in bine, in mai bine? Poti macar sa spui asta? In lumea sintetica din ziua de azi, e greu macar sa gasesti pe cineva natural, cu care poti sa spui ca te intelegi, ca te accepti cu bune si cu rele si pe care reusesti sa il pastrezi in viata ta. Abia cand poti spune ca sufletul ti-a fost invelit de bunatatea acelei persoane, de frumusetea care i se citeste in ochi, de genuinitatea care ii caracterizeaza fiecare miscare atunci cand e cu tine, abia atunci poti sa respiri usurat si sa inveti sa apreciezi totul la ea, pentru ca stii cat de rar este lucrul asta la cineva. Si daca ai intalnit o astfel de persoana, „You are the-the epitome of everything I have ever looked for in another human being”, trecand cu vederea peste, poate, o mica exagerare, inseamna ca la capatul tau, esti gata de schimbare. Nu stii ce te asteapta, dar nechibzuitul „aruncandu-te orbeste cu capul inainte” pare a fi cel mai rational lucru pe care poti sa il faci. Ai fi un las si un prost daca ai avea sansa asta si nu ai paria totul cu ochii inchisi, „But God, I just, I couldn’t allow another day to go by without just getting it out there, regardless of the outcome”, lasandu-te liber sa plutesti pe valurile destinului, sperand ca nu te vei scufunda intr-un adanc de dezavuare.

    Dialogul intre reflexiile celor doua emotii interioare catre lumea reala ar suna cam asa: In lumea mea, sunt o inima incepatoare. Incapatoare vrei sa zici? Nu, incepatoare. Asa cum viata pe acest pamant incepe cu un strigat, asa incepe si inima sa bata cu adevarat, la primul strigat al propriei dorinte. Dar e incepatoare. E un teritoriu neexplorat inca, plin de necunoscut si neasteptat, cel care se deschide in cale si care te asteapta sa pasesti cu sfiala. Si oare ce vom gasi acolo? se intreaba unul din cele doua suflete. Veti gasi prologul unei calatorii in care pasii va vor calauzi spre locuri nepatrunse vreodata, spre unghere de mult uitate si totodata spre visurile mult cugetate de atata amar de timp. Depinde numai de voi daca veti ramane impreuna pe acelasi drum pana la sfarsit; veti da peste multe raspantii, iar zarile din dreptul lor vor atrage pe fiecare in alta directie; vor aparea prapastii pline de incertitudini, va bate amenintator deasupra voastra vantul singuratatii si va va iesi in cale monstrul cu ochii verzi, gelozia, care va lua de cate o mana pe fiecare si va va roti mintile intr-o hora nebuna. Rauri de lacrimi vor cadea din cer, fiecare picatura avand o intrebare cu ea: de ce eu? de ce acum? daca nu? ar trebui sa? se poate ca? va mai urma? poate daca? va mai dura? oare e de ajuns? ce? care? unde? cu cine? nu ati auzit voi!, cate intrebari vor cadea pe acel drum. Dar nu va speriati. Vor exista si umbrele cu raspunsuri pentru acele ploi si zile cu soare, vor exista si campuri verzi pe care va veti putea dansa dragostea in picioarele ei goale, vor fi plaje intinse unde nisipul cald va va gadila talpile, vor exista si nopti pline de tandrete, in care va veti contopi intr-o singura suflare, in care trupurile voastre acum pline de caldura vor tanji dezmierdare; luna va lua parte taciturn la legamantul dintre voi, iar stelele vor fi martorii iubirii netagaduite. Dar toate la timpul lor va spun.

    Cumva, ma indoiesc ca vor exista probleme, spuse acum celalalt suflet, cu increderea patrunzatoare a inceputului de drum. Dar problemele sunt mereu bine infasurate intr-o pelerina a surprizelor, nu stii cand apar si de unde; vin ca o naluca si parca nu mai vor sa plece. Te simti ostracizat de tine, de voi si speri ca acele himere sa muste praful in urma lor, facandu-se nevazute la fel de iute cum au si aparut.

    In proprii mei termeni, va spun asa: veti trai si veti simti ce ati citit numai in carti; va veti justifica existenta numai prin voi si veti lua parte la cel mai mare spectacol al lumii de pe scena vietii; veti avea locuri in primul rand si va dura atat timp cat nu veti inchide ochii.

    • Îți mulțumesc frumos pentru acest comentariu și mă bucur tare mult că l-ai lăsat, dacă spui că tu nu prea lași comentariu.
      Ți l-am citit cu sufletul la gură și este efectiv fără cuvinte…. nu știu cum aș putea să-ți răspund, sincer 🙂
      Mă bucur că ți-a plăcut și postul. Chiar m-a bucurat comentariul tău. Mult de tot!

      • Cineva m-a indemnat sa scriu (in general, nu aici), asa ca acum dau mai departe. Daca o sa continui sa scrii, e de ajuns ca raspuns, nu imi trebuie altul. Succes si inspiratie, pentru ca nu stii niciodata cine citeste 🙂

      • Mulțumesc frumos 🙂 Mulțumesc foarte mult.. te mai aștept cu multe comentarii… și critici dacă ai.. orice… contează… ajută… îmi dau și ele inspirație 🙂
        Și dacă nu est cu supărare, aș vrea să știu un nume 🙂 Așa.. pentru curiozitatea mea… dacă se poate, un mail pe pishky@ymail.com 😀

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s