Printre fulgi

Cluj. Mijlocul iernii. Pe bulevard. Mergea de-a lungul lui, spre nicăieri. Privea cerul cenușiu și vitrinele magazinelor. Câteodată își mai arunca ochii spre mașinile de pe stradă. Se întreba dacă ele știu încotro se îndreaptă. Ningea. Ningea peste visurile ei. Fulgii ăia mici de nea i le înghețau și le îngropau adânc sub mantia lor.

Ce mult iubea iarna.Îi plăcea adesea să se rupă de învățat ca să se plimbe prin zăpadă. Fugea din fața cărților din căminul mediciniștilor și cobora în centru.Se plimba pe străduțe înguste și pe bulevardele din apropiere. Se umplea de energie și fericire. Adora să-și îndrepte picioarele spre nicăieri. Așa descoperise orașul, zi de zi. Admira fiecare colț de strada în parte și le zâmbea oamenilor. Era o fire tare prietenoasă. Iubitoare de tot ce era viu. De oameni. Îi plăcea să privească oamenii drept în ochi. Îi fixa cu privirea-i luminoasă și le zâmbea. Voia să descopere sufletul lor de dincolo de fizic. La unii descoperea frumosul, la alții urâtul, ajungând, peste luni de zile, să se întrebe ce este de fapt frumosul și urâtul. O percepție. Atât. Ceea ce ei i se părea frumos, altuia i se putea părea urât. Conceptul e relativ. Iar percepția ei, nu definitiva, de fapt, frumosul și urâtul.

Intrase cu greu la facultatea de medicină din Cluj și nu avea pe nimeni care să o sprijine. Se avea doar pe ea. Și fulgii de nea… ce atâta îi iubea. Îi iubea pentru că se născuse iarna. Considera că se născuse sub semnul lor. Sub protecția lor. Sub iubirea lor. Ei îi erau și mamă și tată. Iar când ei erau plecați, abia aștepta, cu sufletul la gură, să se întoarcă din călătoria lor de peste mări și țări. Dansa. Dansa printre ei, iar noapte li se confesa lor. Ei erau tot ce avea, pe timp de iarnă.

În dimineața aceea se oprise, ca în fiecare dimineață, în fața magazinului cu jucării. Nu avusese niciodată una. Tânjea după ele. I se păreau atât de frumoase. Își dorea să termine facultatea, să ajungă la rezidențiat… și din primii bănuți să-și ia o jucărioară. Una mică.

Zăbovise ceva timp în fața magazinului. O pală de vânt o împinse în josul bulevardului. Își arunca pașii prin zăpada proaspăt ninsă pe trotuar. Gândurile îi erau departe. Se gândea cu ce greșise să nu-și cunoască niciodată părinții. Se trezise în casa unei mătuși îndepărtate, pe motiv că părinții ei muriseră când ea avea doar câteva luni. Lacrimi îi înghețau pe obraji. Oameni o priveau, iar ea le arunca înapoi zâmbete.

Se oprise în fața unei clădiri ce o impresionase mereu. Acolo își dorise de fapt să ajungă. A vrut mereu să intre, dar pașii au întors-o de fiecare dată pe drumul pe care venise. Citea din nou plăcuța inscripționată cu litere caligrafice: „tipografie cluj”. Își scosese din geanta maronie, ce îi atârna pe umăr, hârtiile cu povestea ei. Sute de hârtii pe care le întinase cu multe cuvinte. Pline de amintiri, trăiri și dorințe. Cartea vieții ei. O adevărată aventură, presărată cu fericiri și tristeți. Cântecul sufletului ei era încifrat printre cuvinte. Făcuse din nou stânga-mprejur. Pași repezi  o aruncară, cu lacrimi în ochi, drept în camera căminului. Încă o dată își aruncase în neant propriul vis.

Sursă poză: Google Images 🙂

17 gânduri despre &8222;Printre fulgi&8221;

    • Nu.. nu asta.. voiam o imagine de la spate… să nu se vadă fața… să ningă peste ea… dar acum asta e.. nu am găsit-o și am pus imaginea ce se poate vedea în articol.
      Eu am avut o copilărie foarte fericită. Am fost inspirată de cei care nu au avut și cei cărora le dăruiam din jucăriile și hainele mele 😀

    • Să știi că după ce am scris povestea asta, tot la fetița cu chibrituri m-am gândit și eu. Am căutat să pun poză ceva de la fetița cu chibrituri.. dar n-am găsit nimic mulțumitor… voiam o fată care să stea cu spatele undeva pe o străduță și să ningă peste ea.

      Pot să-ți răspund abstract la întrebarea ta? Eh.. uite că pot: Sunt departe de Cluj :)!

    • Mulțumesc frumos… ăăămm… Tibi? Stai nu Tibi te cheamă… hmmm Cristi? Nici… aaa gata.. știu.. mulțumesc Tavi :))

      Măi am atâtea cărți sub anonimat scoase… sunt o J.K Rowling sub anonimat :))

      Fiind serioasă, chiar îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase… înseamnă mult pentru mine să le placă celor care citesc 🙂

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s