La pat

Prima luni din decembrie, iar eu stau legată de pat și de pastile. Încerc să mă împrietenesc cu durerile de cap, dar ele mă refuză constant. Și eu care credeam că dețin răutatea absolută. Durerile de cap îs mai rele ca mine. Am încercat să le împac cu pastile, cu ciocolată, cu somn cu fructe cu muzică și nimic. Durerile de cap se lasă greu .  It`s a true story !

Da… ceva de genul arăt eu acum. Îs drăguță foc, nu?

Dacă cu durerile de cap și altele ulterior provocate n-am reușit nicicum să mă împrietenesc, am încercat să o fac cu biologia, sau chimia, ori româna.. că tot am miercuri teză . Doar că, patul meu cu steluțe și ursuleți, pare mult mai incitant decât toate astea trei la un loc. Patu-i cald… ele nu, patu-i moale… ele nu. Măcar atâta lucru bun pot face și durerile astea, să mă trimită în pat, la căldurică.

Acum, dacă tot stau în pat și cu laptopul în brațe, căci laptopul este jumătatea mea absolută, caut haine dama să-mi cumpăr de pe net… că na, una bucată copil din spatele literelor ăstora, urăște din tot suflețelul lui să se plimbe aiurea prin magazine. Preferă internetul, căci e mai mare decât orice mall din lumea-ntreagă, e chiar mai mare decât toate mall-urile la un loc. Caut orice, găsesc orice, cumpăr orice (și acum mă refer în materie de haine). Îmi aleg ce model vreau eu dintr-o multitudine de alte modele, nu doar 5-6 câte sunt într-un magazin. Cum să nu iubești astfel internetul? Bine.. ai momente când îl urăști că-ți răpește din timp mult prea mult față de cât ar fi nevoie .

Ah… ce-mi place să stau aici în pat, în timp ce alții sunt la servici ori la școală. E un sentiment răutăcios, plăcut (hi hi hi… știam eu că nu mi-a dispărut răutatea asta nici prin prisma durerilor de cap… nu se lasă nici ele, dar nici eu). Pot oare să vă întreb cum a fost ziua asta pentru voi? Pff.. să ieșiți din casă pe frigul ăsta. Mai bine în cameră cu miros de portocală, sau clementină, ori mandarină… bleah.. tot aia, îs rotunde și portocalii și dulci… ce mai contează că unele-s mici și altele mai mari? Dar să revenim la răutatea mea, că am pierdut-o printre rândurile anterioare… așadar, cum a fost ziua voastră prin frig și la servici? Muhahahahhahaha. Dacă vă ajută totuși cu ceva, nici ziua mea nu-i prea fericită… nici măcar în vârful patului. Dar meh… ce să și faci, viața nu-i mereu pe plac.

Gata, hai că m-am plâns destul la voi și pe blog. Daaaaaar, ăsta-i UN BLOG! Iar cum blogul înseamnă un jurnal virtual, îmi pot scrie orice gânduri aici. Vă pot stresa cu orice combinații de cuvinte!!!