Tu știi să prețuiești?

Ca tot omul anormal, pe timp de iarnă, ies afară îmbrăcată cu n chestii pe mine: maieu, bluză subțire, un pulover, o vestă și un palton… mai ceva ca în Laponia. O pereche de ștrampi groși, niște șosete lungi și una bucată pereche pantaloni matlasați. Ahh da… și căciulă cu mănuși. Nu. Fular nu, că-i paltonul cu guler.

Ies și eu fain frumos de la școală și îmi îndrept picioarele spre casă, prin ger și vânt aspru. Îmi dârdâiau dinții în gură și tremuram ca o varză dezgolită pe pământul înghețat. Și ale naibii picioare, dacă voiau ele să meargă mai repede spre casă. Se împotmoleau în frig și dădeau unul într-altul mai ceva ca alea bete. N-ai văzut așa ceva, pe cuvântul meu. Oameni mulți ce trebuiau și ei ocoliți ca printr-un labirint întortocheat, ce să mai… viteza picioarelor mele tindea spre zero. Ieeeei. Trăiască mortul în frigInghetat (adică eu.)

Și cum mergeam eu așa… mai împleticindu-mă, mai înaintând, dau cu ochii de o domnișorică nu foarte înaltă ce tocmai își prinsese blugii într-un gard. Cu o gecuță subțirică, desfăcută, și un tricou de vară, se chinuia și ea să ajungă undeva. Unde, nu se știe și nici nu ne interesează, căci noi nu suntem oameni băgăcioși! Cert e că eu una m-am cutremurat toată de frig când m-am uitat la ea. Mi-a înghețat sângele în vene, în artere și în capilare. Carnea mi s-a pietrificat și vreo 5 secunde n-am avut nicio reacție de înaintare. Chiar și acum fac „bbbbrrrrr” când mi-o imagineznailbiting.  Acum, în preajma sărbătorilor, dacă n-aș avea bani de cheltuit pe altceva, aș da fuguța pe sfântul google să-i cumpăr ceva de printr-un outlet online. Poate nu i s-ar mai învineți carne dezgolită.

Mă întreb uneori, de ce există atâția oameni care nu au și sunt nevoiți să îndure frigul ce străbate prin hainele subțiri. Și de ce sunt atâția copilași care nu duc grija zilei de mâine, dar îngheață pentru… nici măcar nu știu pentru ce. Cineva mă tot bate la cap cu dreptatea divină. Dar la ce-i folositoare undeva în cer, nevăzută și nesimțită, când ar putea fi pe Pământ. Pentru mine, dreptatea e atunci când cei care merită… au, iar cei care au… prețuiesc. Sinceră să fiu, nu sunt un copil născut fără să aibă… și nici unul născut să prețuiască. Dar am învățat să o fac. Am învățat ce înseamnă. Am învățat cum să o fac… și cred că asta-i cel mai important.

Gata pe ziua de azi. Închei aici prin întrebarea următoare: Tu știi să prețuiești?

Sursă imagine: Google Images

10 gânduri despre &8222;Tu știi să prețuiești?&8221;

  1. Chiar nu stiu cine a dat like paginii tale (eu/ sotul meu), dar desi sunt aglomerata cu treburi casnice si o bebelusa de 8 luni, mereu ma trezesc citind postarile tale. Chiar nu imi vine sa cred ca mai sunt si copii/adolescenti care citesc, scriu, invata. Bravo!
    Nu are legatura cu postarea ta, dar am simtit nevoia sa te laud. Nici macar nu stiu daca esti fata sau baiat, chiar nu conteaza, continua si evolueaza. Inca o data bravo!!!!!
    Nicoleta

    • Mulțumesc din suflet pentru comentariu. Contează! Apreciez!
      Sincer, când am citit partea asta: „Chiar nu stiu cine a dat like paginii tale (eu/ sotul meu)”.. m-am gândit că cine știe ce o să mi se spună.. o să se dea de pământ cu mine… m-am cam speriat! Dar prin cuvintele astea frumoase.. mi s-a pus inima la loc cu așa o delicatețe…
      Mulțumesc frumos. Chiar mulțumesc!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s