Înşiruiri de cuvinte abstracte

index

N-am mai scris de două zile dacă nu mă înşel. Îmi era şi dor să scriu. Cu cât trec zilele şi nu ating literele, simt că o iau razna la propriu şi nicidecum la figurat. Ceva acolo în interiorul meu face urât. Se zvârcoleşte şi nu-mi dă pace deloc. Însă, după două zile de pauză mă aflu iarăşi în faţa unei tastaturi şi a unui monitor, într-un loc prin Bucureşi unde netul mai mult stă decât merge.

În zilele astea, în care m-am uitat la pereţi fără ca ei să se uite măcar la mine, am învăţat că prietenia este un mit împreună cu colegialitatea. Cele două există, într-un plan perfect, printr-un alt univers paralel ce a fost cândva pierdut printre miile de galaxii şi stele.

În zilele noastre, pentru o persoană, valorează mult mai mult propria ei piele decât pielea unui colectiv întreg din care, implicit, face parte. Valorează mult mai mult prefăcătoria şi a fi o persoană perversă în adevăratul sens al cuvântului.

Dacă ar fi să se realizeze un sondaj de opinie pe stradă, care vizează semnificaţia prietenie, 100 de oameni din 100 ar da răspunsuri ce definesc prietenia perfectă. Cu toţii am face asta, pentru că fiecare din noi ne dorim o prietenie care să se identifice cu propriile principii, cu propriile idei ale perfecţiunii în planul prieteniei.

În lumea mea colegialitatea implică prietenia, respectul şi bunul simţ, această combinaţie fiind dobândită în cei şapte ani de acasă, ori opt, ori şase, depinde cât a stat fiecare până a fost dus de mânuţă în clasa întâi. Dupăă ce nişte principii sănătoase au fost insuşite unui copilaş cât pentru înţelegerea lui de câţiva anişori, acestea sunt aprofundate ulterior în anii de şcoală. Ori se aruncă la primul coş de gunoi toate astea, în caz că au fost primite vreodată.

Mă întreb oare de ce uită lumea de valorile prieteniei. De prinicipii. De însemnătate. De iubire. De tot şi toate. Cu toţii ne dorim să primim dar mult prea puţini oferim. Şi asta nu pentru că nu am vrea, ci probabil pentru că nu ştim. N-am fost învăţaţi şi nici nu ne-am obosit să învăţăm. Prin construcţia noastră suntem o specie dominată de invidie, de răutate şi prea puţin de sentimentele acelea nobile ce sunt egale cu perfecţiunea.

Şi acum, pentru că simt că propriile mele cuvinte s-au aruncat de la etajul şapte şi s-au făcut praf, vă las. Mă duc să le adun cu măturica, asta dacă a mai rămas ceva de adunat din ele.

6 gânduri despre &8222;Înşiruiri de cuvinte abstracte&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s