Ultimele 94 de ore

În ultimele 94 de ore am apucat să mai scriu și pe blog, deși m-am chinuit teribil căci calculatorul ăla abia mergea.. iar netul.. netului îi plăcea să stea pe loc. M-am plimbat prin București și am descoperit că nu sufăr mâțele și orice animal în casă. Locul lor e afară. Am mers cu autocarul și m-am odihnit prost.

Sincer, habar n-am ce-i de capul articolului ăstuia. Știu doar că apăs pe litere încontinuu fără să-mi dau seama dacă formez cuvinte logice și am o continuitate în idei. Articolul ăsta va fi o altă pagină de jurnal. Sau cel puțin către asta tinde, cred.

Am plecat spre București într-o zi de joi… pe la orele prânzului. M-am trezit pe un drum lung, ce l-am mai făcut de atâtea ori și căruia nu-i mai vedeam capătul. Era interminabil. M-am trezit într-o autogară ce-am mai văzut-o de atâtea ori… dar care-mi părea atât de străină și m-am îndreptat către metrou. Locul acela în care mișună oamenii dintr-o parte într-alta… atâția oameni într-un singur loc ce se gândesc fiecare la atâtea lucruri diferite în același timp, oameni ce-și îndreaptă gândurile către atâtea alte locații ce se regăsesc toate în același loc. Mă întreb, oare dacă stațiile de metrou ar putea vorbi și citi gândurile.. oare câte povești minunate ne-ar spune?

Am ajuns la apartament. M-am pus la calculator și-au început chinurile scrierii.

Dimineață. Vineri. Mi-am luat cărțile de la Nemira.  4 la număr. Și-am plătit 0.oo leuți. Ieeei. Mulțam SuperBlog și Nemira pt voucher și reducerile de pe site. Inițial eram tare supărată că am primit un voucher de doar 30 de lei. Totuși am primit cumulat reducerile de pe site+voucher-ul spre deosebire de alții cu voucher de 60 de lei cărora nu li s-au cumulat toate reducerile, ci doar voucher-ul.

Lăsând toate cele deoparte.. abia aștept să le citesc.

Seara mi-am plimbat mama pe străzile Centrului Vechi din București și am descoperit că ceea ce aveam eu impresia că este Universitatea, este, de fapt, Spitalul Colțea. Ieeei. Poor me. Am aflat cum se ajunge și de la Unirii în Centrul Vechi, nu numai de la Universitate și și și… m-am întors acăsică cu dureri de picioare. Bleah.

Sâmbătă. Dimineață. Cartea de biologie în brațe și pe principiul „hai să citim și noi ceva înainte de simularea la biologie” răsfoiam cartea și-mi mai picau ochii pe câte o chestie abstractă. Pe la orele 13 mă uitam în sală peste întrebări și mă întrebam: „Oare câte 0 puncte voi lua și eu”. N-am luat 0. Surprinzător, dat fiind că n-am trecut prin toată materia. Am luat 80 și ceva. Huraaaaai he! 80 din 100(și da.. m-am lăudat. Probleme?).

Afi Palace. Atâtea prețuri ridicate. Și atâția oameni ce mișunau prin fiecare magazin cu multe plase în mână, încât am ajuns serios să mă întreb dacă românul are sau nu are cu adevărat bani. Restaurante pline. Hmmm?

Mai târziu. Picioarele dor. O autogară gri. Aceeași autogară tristă și pustie, dar plină totuși de suflete ce-i respirau aerul. un drum lung. O zi nouă. Și cam atât. Mi-am omorât iar cuvintele. Le-am înecat în propriile simțiri și gânduri. Ce-a mai rămas din ele… s-au dus și s-au ascuns prin locuri neștiute de mine. Dar le voi găsi. Cândva.

15 gânduri despre &8222;Ultimele 94 de ore&8221;

  1. Măi când văd titluri de astea sinonime cu apocalipsa, am o strângere de inimă şi citesc în diagonală să văd până la ce mare grozăvie sunt acele „ultime”. Mare lucru nu am reţinut după cum mare lucru nici tu nu ai scris. Nu te felicit pentru cele 81 de puncte. Sub 90 iau mediocrii. Şi mi se rupe basca de explicaţia ta că n-ai parcurs toată materia.
    Daaaaar … cum ni ştiu dacă voi mai avea ocazia să intru pe blogul tău anul acesta, am să-ţi urez, copil neastâmpărat ce eşti, să ai parte de un Crăciun frumos (l-am rugat eu pe Moşul să manifeste un pic mai multă înţelegere faţă de tine fiindcă, deşi eşti zăpăcită ai un suflet bun 😛 ) de sărbători pline de bucurie şi un an nou care să îţi aducă reuşite şi împliniri fiindcă urmează un an mai greuţ.

    • Deci.. răutate mai mare ca a ta nu am văzut și nici nu o să mai văd la cineva! Ești unic în răutate.. pe cuvântul meu! Îți place așa să oftici oamenii! Sub 90 nu iau doar mediocrii :p… ci și ăia care își mai aduc aminte din cultura lor generală câte ceva.. e ca și când ai zice că unu care dă acum un examen pe care îl dă și unul în anul 2 la o facultate și ia nota 8, e mediocru :D… nu cred că înseamnă că ăla care nu a făcut materia e mediocru că ia nota 8.. cred că se trage cu totul altă concluzie :p.. deci de o astfel de explicație nu are de ce să ți se rupă basca.
      Îți doresc și eu să ai parte de sărbători fericite și să vină pe la tine Moș Crăciun să-ți mai ia din răutatea aia… că prea multă-i la tine :))

    • Băi… nu știu ce să zic… dar dacă spui că am scris aici lucruri interesante e de bine 🙂
      Uite pentru azi am subiect prestabilit… dar, sincer, tot nu știu cum voi scrie și ce voi scrie mai exact chiar și pe temă prestabilită :))

    • Mulțumesc frumos Vlad pentru felicitări.. 80 de puncte e deja prea mult (și șase mai exact)… mult prea mult! Eu nu am trecut prin toată materia din care am dat simularea… abia am făcut vreo 2 capitole din 7-8 câte sunt :))
      Sincer… și eu eram ceva de genul când le citeam comentariile: „oameni buni.. da numa partea cu ăia din afi o vedeți?” :))

  2. Ca locuitor permanent al urbei, pot spune că românul (fie el și bucureștean) nu are bani. Ce ai văzut în Afi este parte a castei „cu bani”, dar care este minoritară. Majoritatea oamenilor nu intră măcar în Afi, se opresc în magazine ieftine.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s