Din seria: Aventuri spre București!

tumblr_static_adventure_time_logosursă: Google Images

Iar am fost în plimbări, căci vacanța asta am făcut trasee de la și înspre București. Și la țară. Da. Eu mi-am petrecut sărbătorile în familie.

Dar să trecem peste subiectele irelevante, direct la cele relevante și anume călătoria mea spre București dar și din București, căci sunt două chestii care m-au amuzat la culme.

Orele 13. Mă urc în autocar. Mi se dă biletul cu numărul 28. Rândul opus părții cu scara. În spatele meu două domnișoare. Atât post spune acum despre ele. Mai multe poate veți dori să spuneți voi după cele ce le veți citi. M-am așezat pe scaun după ce m-am făcut comodă și mi-am pus bagajele sub scaun (nu plec cu n chestii după mine.. sunt practică). O fată vorbea la telefon. Apoi a încheiat convorbirea și a început să se converseze cu a ei colegă de scaun. Eu am surprins următoarele chestii amuzante:

„-Dragă ce părere ai avut de mine, că eram și nemachiată?”
(Ce o fi zis respectivu nu știu).
Apoi…
„-Vai dragă.. dar dacă se răstoarnă chestia asta cu mine?” (Aka autocarul).
Apoi.. după ce a terminat de vorbit la telefon, a vorbit cu persoana de lângă:
„-Uite tu fată, avem și masă la ăsta  (Aka chestia de e prinsă pe spătarul scaunului), avem și LCD, avem de toate!
-Da fată, cred că e de lux! E bengos rău!”

Pe mine m-au amuzat teribil. Râdeam cu doamna de lângă mine pe înfundate, căci am zis să avem oarecare respect. Au fost, ce-i drept, tare haioase în confesiunile lor ulterioare și în experiențele de viață avute până la vârsta de 15 anișori.

La un moment dat, având două televizoare, unul în față și unul la mijlocul autocarului, șoferul ne-a pus un film (Căderea Olimpului). Așa am văzut eu „Căderea Olimpului”. Și mi-a plăcut. Un film plin de acțiunea. Un film în care se pune în evidență „viața lor mai presus de a ta… viața unui întreg stat mai presus de a ta”. Se pune în evidență concepția unei idei perfecte, idee care în zilele noastre lipsește atât printre oamenii de rând cât și printre conducătorii acestui stat.

„Căderea Olimpului” s-a terminat și a început un alt film ce se numea, parcă, „Un om diferit” sau ceva de genul. Nu mai țin minte. Mi-a plăcut și ăsta. Un tip obișnuit ce punea bombe într-un oraș din India, în locații diferite, iar apoi anunța poliția. Ieeeei. Poliția în acțiune. Poliția e praf.

Am ajuns la București. Metrou Păcii. Un tip cu ochi albaștri din autocar are cu mine următoarea conversație:

-Te pot ajuta cu bagajele? Observ că sunt duble greutății și mărimii tale batting eyelashes!
-A da? Poftim! (Și i le-am pus în brațe).
-Știi… eu am nevoie să ajung în zona Pipera.. unde trebuie să cobor?

*** Iau o privire inteligentă thinking.

-Zona Pipera zici? Păi nu trebuie să schimbi nimic. Mergi drept până la stația 1 Decembrie.

***Menționez că era metrou vechi și aglomerat, cu harta aia în care M2 nu are trecute și stațiile ci doar două săgeți la stânga și la dreapta cu albastru pe care scrie M2. Deci norocul meu… el nu avea să vadă pe hartă nicio Pipera.

-Ahh ce bine că nu trebuie să schimb. E prima dată când vin în București și nu știam.
-Înveți. Azi o să înveți unde este spre exemplu Piperasmug.

Am coborât la Lujerului. El a mers, sper, până la 1 Decembrie. Oricum era aglomerat. Părea să mă creadă pe cuvânt. Sigur a ajuns la destinația indicată de mine. Ieeeeei. Și da. Morala? Nu asalta tipe nici măcar pentru a le ajuta. Sau nu face glumițe pe care alții nu le-ar prea înghiți. Ai hartă în metrou. Mare. Uită-te pe ea :D. E mai utilă. Mai jos vă las harta: Pipera, linia albastră, sus; 1 Decembrie, linia roșie, dreapta, antepenultima stație.

sursă imagine: metrorex

Am ajuns și eu într-un apartament cald și am mai văzut două filme: The Hobbit partea a doua și Frozen. M-am îndrăgostit de Olaf (un om de zăpadă). Lui Olaf îi plac îmbrățișările calde (cum îmi plac și mie), îi place căldura, îi place marea, îi place vara. Ne potrivim.  A fost dragoste la prima vedere.

În București am înghețat de frig. Blestemele tipului trimis la mama naibii, probabil. Când am plecat era să pierd autocarul, probabil tot blestemele lui. Mda.

Cam atât am avut eu de spus. Cred că m-a blestemat să-mi pierd și cuvintele, căci simt că iar am rămas fără ele. Nu mai știu ce să vă spun, așa că mă duc la somn și vă părăsesc aici și acum.

22 de gânduri despre &8222;Din seria: Aventuri spre București!&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s