Ce-i dragostea?

Voi o știți pe Antonia? Tipa care a scris o carte. Se numește: „Te iubesc, Filip!”. Ea a organizat un concurs. Și ne întreba ce-i dragostea. Sau cum vedem noi dragostea. Sau ceva de genul.

I-am răspuns și eu întrebării. Așa… în viziunea mea de…extraterestru mic și drăgălaș. Concret.. nu cred că i-am spus mare lucru, pentru că, în definitiv, habar n-am ce-i dragostea. Dar să nu mă mai lungesc cu vorba. Vă las textul și-am plecat.

În viziunea mea de extraterestru, vă prezint un sentiment abstract:

Ce este dragostea? Cu toții ne întrebăm asta cel puțin o dată în viață. Ne întrebăm de fiecare dată, când, în mod inconștient, conștientizăm că dragostea adevărată ne este încă necunoscută
În general, tindem spre dragostea absolută. O dragoste fără cusur. Ceea ce omitem de fapt, sunt tocmai cusururile, căci ele fac ca dragostea să fie într-adevăr reală, frumoasă. Tindem spre dragostea absolută, perfectă, fără a ne da seama că cea adevărată stă în lucrurile mărunte și imperfecte ce ne înconjoară.
Ca oameni, ajungem de-a lungul vieții să cunoaștem mai multe tipuri de dragoste: cea de copil, cea maternă, cea paternă și cea împărtășită persoanei iubite. Tuturor acestor tipuri le găsim defecte care pălesc în fața perfecțiunii, când, de fapt, ar trebui să pălească perfecțiunea în fața tuturor defectelor.
Cred că dragostea nu este reprezentată doar de momentele în care ni se spune „te iubesc” sau de ceea ce noi credem a fi perfect în dragoste. Cred că dragostea este atunci când mama și tata te dojenesc pentru binele viitorului tău, atunci când pe lângă „te iubesc” apar argumentele și faptele, atunci când în brațele lui pășești într-o lume unică a iubirii voastre, atunci când printr-un simplu sărut sufletele vi se contopesc și devin unul, atunci când prin mici atingeri ale pielii se creează propriul vostru Univers, atunci când vocile voastre sunt atât de tăcute dar se înțeleg una pe cealaltă, atunci când ochii voștri se scaldă unii în alții… și nu în ultimul rând, atunci când fiecare discuție în contradictoriu și fiecare mică ceartă, duc la consolidarea iubirii voastre, la o iubire puternică pe zi ce trece, căci tocmai aceste discuții, aceste imperfecțiuni, împreună cu toate gesturile tandre dintre doi oameni care se iubesc, pun cărămidă cu cărămidă pe zidul iubirii voastre.
Cu siguranță, despre dragoste, se mai pot spune multe, căci dragostea este infinită, iar cuvintele ce o pot descrie sunt la fel. Eu însă mă voi opri aici.

Gata. Atât am avut de spus. Și probabil ar fi mai multe de spus, căci dragostea este infinită în forme și trăiri. Este infinită în simțiri. Este infinită chiar în propriul infinit.