Nebunie curată

Știu. Nu o să vă intereseze postul ăsta. Dar, fiind blogul meu, pot scrie orice. Oricând. Și da. Exact. Nimeni nu mă poate oprii. Ieeeeei. Scuze. Azi sunt euforică. Oricum, azi am aflat că cineva și-ar face blog ca să scrie punctulețe. Într-adevăr. Ar fi un blog wow. Original. Unic. Adică… cine mai are blog în care să posteze punctulețe? Nimeni.

Tot azi am aflat că unii vor să participe la concurs pentru adidasi nike barbat. Mă întreb. Cine ar da niște încălțări originale scumpe pe degeaba? Adică, cine ar face asta pentru un share, un like, un tweet sau mai știu eu ce altceva? Nimeni întreg la mine. Sunt ca toate concursurile alea cu Iphone 5S gratis când el nici nu apăruse.

Nu înțeleg naivitatea oamenilor. De fapt, cred că nu înțeleg oamenii. Ce mi-ar plăcea să fiu și eu un om. Dar eu sunt un extraterestru (apropo… păstrați și voi secretul, acum, că tot l-ați aflat). Da. Sunt un extraterestru. Ideea e că acum niște ani, familia mea a venit pe Pământ în urma stabilirii anumitor legături între planete și guvernarea acestora. Pământul avea soarta drastică de a fi supus pieirii (de aceea și soarta oamenilor groaznică din ziua de azi sub guvernarea celor sus puși). Atunci când au venit, m-au luat și pe mine să cunosc frumusețile Pământului, căci nu aveam să le mai văd vreodată. Eu însă… m-am pierdut de familia mea. Iar ei au trebuit să se întoarcă pe planeta noastră fără mine. Aveau treburi importante de pus la cale. Iar familia mea nu era de fapt familia mea. Erau trădători ai regatului. M-au luat să mă lase intenționat pe Pământ. Pentru a sfârși o dată cu el. Și da. Am crescut. Mi-am dovedit mereu abilitățile de neom și implicit de extraterestru. Am ajuns în cele din urmă să scriu pe blog și să vă spun povestea vieții mele. Sper, ca într-o zi, să se întoarcă după mine adevărata mea familie. Sau ce a mai rămas din ea. Și să trăiesc fericită pe planeta mea, acolo unde eram o prințesă, urmașa tronului planetei Pishky (da.. de aici și porecla mea.. dar shhhh.. trebuie să păstrați secretul :D).

Și ăsta-i momentul în care mă întreb: „Ce mama naibii am scris mai sus?”. Știu, știu. Inclusiv o amică îmi spune că am nevoie de un întreg palier la spitalul 9. Acum, după cele spus, voi veți considera că am nevoie de întreg spitalul, nu doar de un palier.

Mă întreb oare: „Cum naiba am ajuns de la adidași la locul meu de proveniență?”. Ciudat. Știu. A. Da. Tocmai mi-am amintit că în copilăria mea, am rupt enșpe mii de adidași. Puneam frână la bicicletă cu adidasul pe roată. Sau dădeam cu el în bordură. Dar, de fapt, eu testam rezistența adidașilor. Eram angajată să fac asta. Din păcate nici măcar părinții mei nu s-au prins de legăturile mele secrete.

Doamne iartă-mă. Ce-am putut să scriu în seara asta. Nebunie curată.

(sursă imagine: google images)

26 de gânduri despre &8222;Nebunie curată&8221;

    • Petruuuuuuuuuuuu!!!!! M-ai dat de goool! Hai măă!!!! Lumea nu trebuia să știe că sunt și Supermană! Pfff…. Ce mă fac acum?
      My kryptonite? Hmm.. habar n-am.. bine bine.. îți spun… le-am furat pe toate și le-am ascuns în beci.. dar shhhh 😀

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s