În absența cuvintelor

N-am inspirație. Nici măcar nu pot să-mi aleg cuvintele din multitudinea de cuvinte care există în limba asta. Mi-aș dori să se încheie cercul ăsta fără capăt. Cercul ăsta în care alergi și nu ajungi niciodată nicăieri. Un cerc fără sfârșit. Mi-ar plăcea să-l frâng. Să-l îndrept. Să-l fac o linie dreaptă. Finită în cele două capete. Cu un punct de plecare și unul de sosire. Un sfârșit. Din care să renască un nou început. O nouă rază de soare.

(sursă imagine: Google Images)

Stau și mă uit la o lenjerie de pat. Întinsă. Fără cute. Proaspăt călcată și spălată. Până și o lenjerie de pat renaște după fiecare întindere. Până și hainele purtate. Chiar și pantofii. Doar tu rămâi același. Parcă din ce în ce mai șters de zilele care trec cu nepăsare pe lângă tine. Pe lângă mine. Pe lângă noi. Pe lângă lumea întreagă.

Un soare repetat. O lună repetată. O stea repetată. Un urs în pijama repetat. Hamace din praf de stele. Un loc de odihnă. Moale. O noapte întreagă pe lenjeria mea. Nu e cine știe ce lenjerie, dar îmi mângâie somnul noapte de noapte. Și visele. Iar uneori chiar și visurile. E o lenjerie din bucăți. Peticită pe alocuri. La fel cum îmi e și sufletul. Trupul. Am luat-o dintr-un magazin. Era ofertă: „lenjerii pat ieftine”. Am luat mai multe. Le-am cusut. Le-am peticit. La fel cum am luat bucăți din alți oameni și mi-am peticit sufletul. Trupul.

M-a întrebat cineva, de curând, următoarele: „Tu când scrii așa, ai gânduri serioase de sinucidere?”. Nu. Aș scrie altfel. De fiecare dată… ahhh dacă mi-aș găsi cuvintele. Alte cuvinte. Alte stări. Fericite. Vesele. Zâmbitoare. Cuvintele alea mi se ascund. Le scot la înaintare doar pe cele care vi le ofer acum. Nu am ce să le fac. Nu mă pot pune cu ele. Sunt mai presus de mine. Da nu. Nu am gânduri de sinucidere. Îmi place viața. E frumoasă. Cu tot ce are. Cu tot ce oferă. E un amalgam de negru și alb, întreaga viață. Dar rezultatul nu e niciodată monocrom. E un gri. Un gri amestecat frumos. Cu tente de zâmbete și de tristețe. Viața nu e albă. Sau neagră. Viața e gri. Un amestec perfect între alb și negru. Rareori pătat de alte culori.

Îmi place să înșir cuvinte. Triste. Vesele. Pline de ură. Sau de zâmbete. La fel cum îmi este sufletul. Trupul. Îmi place să le combin. Îmi place să le separ. Acum stau și mă uit la lenjeria mea de pat ieftină. Aștept să formeze cuvinte. Dar ea nu face decât să stea bine întinsă, fără nicio cută și să-mi strige parcă sufletul, trupul. Se uită la mine împreună cu soarele, luna, ursul, stelele. Și atât. Nu-mi șoptește nimic. Niciun cuvânt, iar eu par să le pierd inclusiv pe cele rămase. Dar oricum nu mai contează și ele. Sunt fără sens. Nu-și mai au locul printre sutele de cuvinte deja așternute. N-ar avea nicio logică. Ar ilustra probabil niște gânduri abstracte. Sentimente abstracte. Idei abstracte. Și când te gândești că am doar 19 ani și  4 luni. Și atâtea cuvinte scrise. Mai multe decât toate zilele trăite la un loc.

O lenjerie de pat. Și-un gând curat. Noapte bună!

8 gânduri despre &8222;În absența cuvintelor&8221;

  1. Viața nu este nici albă, nici neagră, nici gri, ea are toate culorile curcubeului! Câte o picătură de culoare în fiece zi, câte un bob de rouă în fiecare dimineață. Trebuie doar să le culegi, încetul cu încetul și să-ți compui propriul tău curcubeu, poate și cu pete de culoare mai intensă pe alocuri, roșu, verde, poate roz uneori,…
    Mi-a plăcut alegerea ta pentru lenjeria de pat, cu peticele ei, cu cutele si moliciunea în care să-ți ascunzi visele nopților, visurile uneori!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s