Aștern cuvinte iar

Printre învățatul pentru o lucrare la istorie, scosul cuvintelor și al anilor, un coleg care mă bate la cap cu ele și timpul pe care nu-l am, poposesc și-n seara asta, la ore târzii, pe meleagurile blogului meu. Îmi face plăcere. Să înșir litere. Să scriu. Să mă joc cu toate aceste cuvinte. Să le las și pe ele să se joace cu mine. Cu ideile mele.

Ce-am să mai aberez și-n seara asta? Nimic anume. Dar când îmi vine vreo idee, mă simt ca ăsta micu de mai jos.

Am să aberez poate despre niște pantofi sport originali în care mă simt tare bine. Poate despre mersul pe munte. Poate despre mersul pe stradă. Poate despre simulările de bac care mă așteaptă săptămâna viitoare (aaauuuuuchhhh… simulările de bac, aproape că uitasem de ele când m-am apucat să înșir iar pe aici niște cuvinte abstracte). Poate despre camera mea. Poate despre jucăriile din ea (că sunt multe ale naibii… mai că n-am loc de ele). Poate despre hainele uzate. Pantofii uzați. Căci da… și pantofii originali se uzează mai devreme sau mai târziu. Care-i diferența? Dacă ai destulă grijă de ei se uzează mai greu decât ceilalți care se uzează și dacă ai și dacă n-ai grijă.

Acum, fix în momentul ăsta, m-am gândit să scriu despre floricele. Ori alea de mâncat, ori florile normale, din grădină, pe care oamenii le rup zilnic din motive abstracte de a-și înfrumuseța casa, când, de fapt, florile sunt cu adevărat frumoase în mediul lor, în grădină, înfipte în pământ.

Iar acum, gândul mi-a sărit brusc la pantofii sport. Ahh… ce dor o să-mi fie de ei. Erau comozi. Și simpli. Și drăguți. Și nu mai sunt. Dar până la urmă toate vin și toate pleacă. Fie că e un pantof, o haină sau un suflet de om. Toate au drumul lor, iar unele se intersectează și cu drumul meu. Atâtea intersecții pe un singur drum. Însă cu toții mergem înainte. Trecem de una, vine alta. Cunoaștem oameni noi. Sentimente noi. Lucruri noi. Povești noi.

Aberez, nu? Știu. Dar eu fac asta tot timpul. Mă joc cu toate aceste cuvinte. Le las să curgă cum vor ele din degete. Să se aștearnă cum vor ele. Nu le impun nimic, căci așa îmi par mie mai frumoase. Și poate și vouă. Mi-a spus cineva că eu scriu liber și îi place să mă citească. Dar de fapt să știți că nu e „meritul” (dacă îi pot spune așa) meu. E meritul cuvintelor. Al iscusinței lor de a se așeza frumos pe o pagină de hârtie virtuală. Apreciați-le pe ele, nu pe mine.

420+ cuvinte. O grămadă adunată. Și toate pornite de la o singură pereche de pantofi sport originali. Care s-au dus. Dar i-am purtat ani. Zile multe. Luni multe. Și s-au dus. Au plecat. M-au lăsat aproape desculță, căci mă obișnuisem cu ei. Of. Ce dramă. Ce tristețe. Ce zâmbete! ÎNCĂLȚĂMINTE NOUĂ!

Știu. Par nebună. Așa că nu vă mai sperii și mai mult și vă urez un gând frumos de Noapte Bună!

2 gânduri despre &8222;Aștern cuvinte iar&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s