Școala în viziunea mea

Acest articol este scrie pentru Spring SuperBlog 2014, fiind sponsorizat de Reeija, magazin online care oferă genți de piele, dar nu vă speriați, nu plecați, nu ieșiți, rămâneți și nu veți regreta. În proba aceasta nu este vorba doar de sponsor și reclama lui, căci el propune o temă cu adevărat importantă în societatea noastră (sau cel puțin așa ar trebui să fie), anume elevul și învățământul de azi. Da. Asta este cu adevărat important, așa că să-i dăm drumul la scris.

(sursă imagine: Google Images)

Sunt elevă. Clasa a XII-a. Și am ajuns în stadiul în care consider că școala nu a făcut nimic pentru mine. Nu m-a ajutat să am încredere în mine, să evoluez, să învăț, să mă descurc, să-mi descopăr rolul meu în societate, în viață. Am ajuns la sfârșitul liceului și am constat că școala nu a avut și nu are absolut deloc un impact asupra mea, căci să devii cult, inteligent și altele, nu înseamnă doar niște materii ce îți sunt forțat băgate în cap. Probabil acesta este și cauza îndobitocirii noastre. Lipsa propriului discernământ. Lipsa motivației și a plăcerii.

În ziua de azi, nimeni nu se duce de drag la școală. De dragul de a învăța. De dragul de a cunoaște. Elevii se duc din obligație, sau din dorința de a nu face absențe. Însă de la școală.. de la școală pleacă la fel cum au venit. Fără nicio informație acumulate cu adevărat. Fără vreun stimul care să-i împingă către dorința de a realiza ceva, de a-și dori ceva cu adevărat pentru viitorul lor.

Școala, în viziunea multora înseamnă acumularea de informații într-una, într-un mod aspru. Școala înseamnă formule matematice, ani istorici, denumiri geografice, cifre economice, comentarii bătute în cuie la limba română. Și nimic care să îți stimuleze creativitate, căci creativitatea există și în toate domeniile științifice, nu doar în artă. În opinia mea, fiecare domeniu este o artă în complexitatea lui și îți permite dezvoltarea creativității prin intermediul său. Pe când școala, școala ne inhibă această creativitate, iar o dată inhibată cu greu a mai renaște.

Mi-ar plăcea să văd școala plină de creativitate, plină de dorința de a o dezvolta printre elevii săi. Mi-ar plăcea să văd profesori care predau într-un mod interactiv. Mi-ar plăcea să văd cum materiile te dezvoltă atât intelectual cât și psihic. Mi-ar plăcea să văd proiecte care să vizeze cu adevărat interesul dezvoltării elevilor și nu interesele personale ale profesorilor de a obține credite și diplome pentru un pontaj mai mare și un salariu pe măsură. Mi-ar plăcea să văd implicare și revoluționarea sistemului. Un sistem în care elevul să fie în centrul atenției, căci el este cel care va sprijini cândva țara și pe cei care au nevoie de ea, de țară!

Cum obținem din elevi niște oameni gata să ajute comunitatea? Simplu. Le dăm aripi. Le dăm speranțe. Le dăm visuri în care să creadă și scopuri pe care să le atingă. Le formăm un Univers variat din care să aleagă nu pe care să li-l impunem. De ce cred că ideea mea va ajuta și cum va ajuta? Pentru că sunt încă o elevă care face parte din acest sistem și știu ce mi-aș fi dorit și ce mi-aș dori încă de la învățământ. Știu ce ne-am dori cu toții care facem încă parte din sistem în mod direct. Și asta ne-am dori. Libertatea de a alege și de a ne canaliza propriile talente. Libertatea de a deveni culți și inteligenți într-un mod creativ, unic, căci fiecare este unic în felul lui.

Iar acum, pentru că sunt curioasă, pentru tine cum ar trebui să fie școala?

35 de gânduri despre &8222;Școala în viziunea mea&8221;

    • Te înțeleg 🙂 Și eu sunt cam la fel… cred că e foarte important să știe cum să te învețe… și cum să prinzi drag de asta.. pentru că tot ceea ce învățăm noi (majoritatea din scârbă) le uităm după câteva zile și tot nu rămânem cu ceva în cap

  1. Şti, până într-un anumit punct, o anumită vârstă… mai exact până să termin liceul gândeam exact aşa cum gândeşti tu dar acum tind să te contrzic tocmai pentru că mi-am schimbat şi eu părerea… în timpul maturizării şi-al cunoaşterii( nu spun că nu eşti matură, nu la asta mă refer – dar şi aşa, ne maturizăm o viaţa, niciodată nu suntem îndeajuns de maturi) am ajuns să văd altfel lucrurile.
    Nu-mi plăcea şcoala, nu aveam chef să învăţ… şi deşi unele materii îmi plăceau… îmi era lene. Recunosc, spre ruşinea mea.

    Ai ce învăţa de la şcoală, de la profesori mai exact. Este adevărat că depinde de fiecare cum îşi face materia mai plăcută, dar nu poţi şi nu există să nu ai ce învăţa. Înveţi, că ai de unde, dar numai DACĂ VREI!
    Una e să vrei, alta e să nu vrei, sa nu te dedici, să nu îţi pese.
    Acum… depinde de fiecare.

    • Eu nu sunt un copil care să nu învețe. Învăț și promovez cultura.. problema la mine nu e lenea… ci lipsa dorinței profesorilor de a face ceva… nu cred că poți învăța dacă un prof vine la oră și nu o face pentru că nu are chef de ea… sau pentru că vine și îți spune să aplici o formulă așa și nu invers, deși corecte sunt ambele modalități 🙂

  2. Sunt total de acord cu tine. Şcoala nu ne pregăteşte pentru viaţă, ci pentru sclavie. Scopul ei este să ne obişnuiască să facem lucruri ce nu ne plac, să facem ceea ce ni se spune, să devenim rutinişti…lista poate continua. Iar asta de la o vârstă foarte fragedă, atunci când noi, atât biologic cât şi psihic, suntem în plină dezvoltare. Ne taie copacul de la rădăcină. Noi aproape am scăpat şi este foarte bine că ne-am dat seama de lucrurile acestea oribile, însă sunt alţii care nici măcar nu au început. Trebuie să schimbăm lucrurile.

    • Îți mulțumesc frumos pentru susținere și pentru faptul că ai înțeles ce am vrut să zic și care îmi este de fapt oful!
      Mă bucur să văd că nu sunt nebună și că sunt oameni care simt asta și trăiesc asta :).. Da , trebuie să schimbăm ceva… cândva… și sper să reușesc cu ajutorul altora

  3. probabil ca ai dreptate, dar numai prin ochii unui copil care traieste intr-o tara ce acorda tuturor dreptul la educatie! daca ai fi trait intr/o tara in care femeia este sclav si nu are dreptul sa invete sa scrie si sa citeasca, ai fi dat alta valoare scolii, chiar daca ea nu poate controla, oricat ar impune, propria vointa a unui elev de a invata, chiar si ce nu-i foloseste in mod aparent!

      • Daca tu spui ca nu mai exista, inseamna ca desigur nu ai avut timp de cercetare pentru ca, te inteleg, ai de invatat pentru Bac`. Dar te invit, nitel mai tarziu, poate ca in seara asta, sa urmaresti un articol pe care il voi posta! pupic! te vei simti cu siguranta norocoasa, atat ca eleva, cat si ca femeie!

      • desigur! fiecare locuitor european al unei tari mai slab dezvoltate decat cele mentionate de tine are aceeasi tendinta> sa/si doreasca mai mult! DAr peste 50% din tarile lumii are o populatie care nu stie ce inseamna „a avea dorinte”, daramite sa le mai si vada implinite!

  4. Pentru mine, scoala a fost exact invers. N-am permis nimanui (aici includ si sietemul de educatie, cursurile care nu-mi placeau prea mult, profesorii nu tocmai ok uneori) sa-mi incurce planurile.
    Elevii devin acei oameni care se implica in comunitate prin propriile lor alegeri. Doar cu aceasta idee a ta sunt de acord in textul de mai sus. Restul, cred eu, tine de mentalitate si de ceea ce alegem sa vedem: motivatie si oportunitati si solutii in locul unor dificultati temporare.

      • Nu DOAR in scoala esti educat. Sunt anii de acasa, sunt interactiunile cu cei din jur.
        Scoala nu se face vinovata de nimic. Totul tine de alegere: esti la o scoala unde elevii au rezultate slabe, ramai acolo si gasesti o cale sa te motivezi sau mergi intr-un mediu (alta scoala) unde e concurenta mai mare si te dezvolti acolo.

      • Omule… oamenii nu sunt construiți după același calapod… unii sunt mai slabi.. alții mai tari… și indiferent de educația din familie, ăia mai slabi sunt doborâți de școala din ziua de azi… believe me…
        Nu-mi spune mie că dacă vin profesori care nu-și fac treaba și care fac doar ceva pt interesele lor și de elev nu-i pasă… și tu ca ele vrei să înveți altfel și vine un prof după bac și-ți zice… matematica e fixă.. are singură rezolvare… altele nu sunt acceptate…

      • Faptul ca tu, eu sau cei de-o seama cu tine pot alege, paseaza responsabilitatea catre fiecare individ. In acelasi sistem scolar sunt olimpici dar avem si partea mai putin placuta, a celor dezinteresati de invatatura.
        Ce crezi ca au asa special cei care invata bine fata de ceilalti? Doar au aceleasi materii. Totul tine de alegeri. Ma las doborat de sistem sau aleg sa fac ce doresc eu, in ciuda conditiilor care par potrivnice.

      • Nu-mi place afirmatia ta. „Vina”? De ce vina? Care acuzatii? Elevul alege cum sa procedeze. Fiecare decizie are consecinte benefice ori mai putin faste.
        Asta cu „trebuie sa facem” sa o transformi in „facem” :).
        O zi frumoasa iti doresc, Daniela :).

      • Dragul meu… nu așteptăm…. creăm condiții.. dar nu singuri.. cu ei… și ce mama lor de condiții pot creea eu în clasa a V-a sau a XII-a… hai să fim raționali.. te rog 🙂
        Un copil, din clasa I, când încă nu judecă precum un adult, TREBUIE să aibă creat ceva ca să se dezvolte.. că nu-și creează el. Asta e problema ta.. a voastră… nu vreți să ajutați… nu trebuie să facem totul singuri să ne dezvoltăm singuri.. nu.. trebuie să ni se ofere ca la rândul nostru să putem oferi altora.. nu doar pentru noi

      • Daniela, din acelasi sistem de invatamanat provin si eu. Din primii ani de scoala in care eram luat de urechi de invatatori, batut la palma cu linia ori cu nuielusa. Am avut invatatoare carora nu le-a pasat ce se intampla. Au fost apoi profesori cu diverse calitati.
        Am gasit un mediu in care am ales sa ce sa fac. Ma adaptez lui ori il schimb.
        Nu intru in studii de psihologia copilului dar chiar si acesta din urma cunoaste diferenta dintre bine si rau si poate fi educat in scoala ori acasa.
        Cum anume vrei tu sa ajut? Prin propriul exemplu si prin actiunile mele (ti-am povestit de proiectul „Sa crestem impreuna”) fac ceva. Dar nu astept sa mi se ofere ceva pentru a decide ca e cazul sa creez ceva.

      • Pt a te implica în ceva ți s-a oferit ceva.. nouă ni se inhibă orice 🙂
        E ceea ce trăiesc. Așa că te rog să te oprești aici și să-mi respecți părerea și articolul. Mulțumesc 🙂

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s