Pe vremea mea. În cretacic.

Pe vremea mea… adică în perioada cretacicului (iar mă simt de parcă aș avea o groază de ani în spate și aș fi parcă fix cu un picior în groapă), exista un singur tip de cărucior. Se numea… hmm… cărucior. Da. Cărucior. Știți voi, o chestie din aia pe 4 roți în care te plimbau ai tăi prin diferite locuri… să vezi și tu lumea, să o cunoști, să te cunoască.

Acum, în secolul XXI, sunt uimită să găsesc o grămadă de cărucioare complexe. Da. Complexe. Nu mai sunt simple cărucioare, cum erau odată… în cretacic (pe vremea când eu ziceam agu agu agu… acum am evoluat – am trecut la odododododo). În secolul XXI întâlnim cărucioare de diferite tipuri: carucioare modulare, sport și reversibile. Uuuum. Stam și mă întrebam care oare este diferența între ele. Stă copilul altfel? E plimbat altfel? În al sport îi mai multă adrenalină? Modularul se împarte în module? Reversibilele sunt reversibile?

Evident. M-am documentat că internetu-i mare și-ți pune pe tavă tot ce vrei și ce nu vrei. Am căutat și-am căutat până ce am găsit că diferența, în primul rând, e făcută de avantajele fiecărui cărucior în parte, iar mai apoi de preț.

Vă întrebați și voi ce sunt alea cărucioare modulare (desigur, cei care nu știu… la fel ca mine)? Sunt cărucioare ce pot avea mai multe forme/module. Mai exact? Păi cum cafeaua e 3 in 1, așa-i și căruciorul 3 in 1. Iar mie una, chestia asta mi se pare foarte tare (dacă aș fi puțintel mai mică, mai că aș pune-o pe maică-mea să-mi ia și mie unul și să mă plimbe prin oraș… ieeeei!). Un sistem de călătorie ideal în combinație cu landoul și coșulețul auto.

Vă întrebați acum cum și ce sunt cărucioarele reversibile și alea sport? Apăi, sincer, aici îmi imaginam că se poate da căruciorul peste cap. Dar nu. Se dă doar mânerul. Un mâner reversibil. Și așa plimbi căruciorul din față, sau din spate.

Sport? Aici mă regăsesc și eu. M-am plimbat într-unul din ăsta. Desigur, în stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-∞-bunicul cărucioarelor actuale. Și-al meu era sport, că nu avea nicio funcție în afară de aia că mă plimba că-l împingea mama și tata pe trotuare.

Uneori mă întreb dacă mi-ar plăcea să mă nasc în zilele de azi, sau să mă bucur din plin pentru că m-am născut în cretacic? Mă întreb oare care mi-ar fi fost pașii prin copilăria din zilele de azi. Către ce m-aș fi îndreptat. Cum aș fi crescut. Oare cum m-aș fi dezvoltat? Oare aș fi avut mai multe deschideri către viitor decât am acum? Oare diferențiază cu ceva evoluția noastră ca oameni momentul în care apărem ca formă și ființă pe acest pământ? Oare?

Nu. Nu e vorba că nu sunt mulțumită cu ceea ce am, căci întotdeauna ar trebui să fim mulțumiți cu fiecare lucru din viața noastră, trecut, prezent viitor. Ele nu apar accidental, ci natural. Mă întreb însă, ca orice om neștiutor care-și pune întrebări, oare cum ar fi? Aștept, dacă vreți, să-mi răspundeți voi la întrebări.

9 gânduri despre &8222;Pe vremea mea. În cretacic.&8221;

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s