Cuvinte cu emoții

Astăzi n-aș fi scris. Am multe zile în care scrisul nu se regăsește pe lista mea de priorități. Și totuși scriu. Scriu pentru că îmi place să fac asta, indiferent de momente, de sentimente.

Îmi place să pun în cuvinte fericire. Îmi place să pun tristețe. Îmi place să presar peste ele emoții, căci ce cuvinte mai sunt alea fără emoții? Fără semnificații majore pentru cel care le așterne literă cu literă pe foi albe de hârtii virtuale?

Astăzi nu știu ce-am să scriu exact până la final. N-am un fir anume pe care-l urmăresc. Construiesc pe baza cuvintelor ideile, trăirile, sentimentele, emoțiile. Le las să se aștearnă frumos peste cuvinte, în liniște și lin.

Am început să cer pauze. Să iau pauze. Să caut altceva. Probabil pe mine. Cu siguranță pe mine. Dar unde oare să caut? De pierdut, știu că m-am pierdut. Când, unde, cum, sunt detalii care îmi lipsesc cu desăvârșire.

Azi am început să renunț la lucruri. La sentimente care mă apăsau. La trăiri care nu duceau și nu ar fi dus vreodată undeva. Azi am hotărât să mă regăsesc pe mine, căci da… uneori avem nevoie de noi și nu de altcineva.

Mă întreb oare care este rolul persoanelor care trec prin viața noastră. De ce vin? De ce rămân? De ce pleacă? Mă întreb de ce lasă urme adânci? Zâmbete. Lacrimi. De ce oamenii nu rămân cu bune în viața noastră? De ce lasă un amalgam de urme de tristețe și fericire? Oare la ce bun cunoaștem oamenii? Oare la ce bun intervin în viața noastră? Emoții. Să ne dea emoții. Să ne inspire. Să ne ajute să ne alegem cărările. Să realizăm ce este cu adevărat bine pentru noi și ce vrem cu adevărat să facă parte din viața noastră. Sau cine.

M-am exprimat întotdeauna mai bine în scris decât verbal. Ideile mi-au curs fluent mereu în scris. Emoțiile mele s-au regăsit mai bine în cuvinte decât în vorbe. Le-a plăcut să se ascundă printre ele. Probabil sunt mai frumoase. Mai primitoare. Mai altfel.

Uneori cuvintele fac diferența între ceea ce este viul grai și scrisul. Deși se folosesc și colo și colo. Oare știu ce zic acum? Am vaga impresie că mă încurc printre propriile mele cuvinte. Dorințe. Trăiri. Sentimente. Lacrimi. Sunt ca un labirint și pentru mine, nu doar pentru cei care le citesc, iar de data asta m-am pierdut printre ele… și iar nu mă mai găsesc.

Întâlnim mereu oameni care ne arată că drumul nostru este altul. Întâlnim oameni care aduc în viața noastră lacrimi. Și întâlnim oameni care aduc în viața noastră zâmbetele. Azi. Azi am decis să renunț la lacrimi. Azi am decis să culeg mai multe zâmbete. Fericire. Căci viața… viața cred că-i o goană după fericire. Zâmbete. Frumos.

Am scris atâtea paragrafe… paragrafe în care am pus emoții. Paragrafe în care, printre cuvinte, mi-am mai așternut o parte din viață. Din dorințe. Și dacă m-ați putea citi cu adevărat. Dacă oamenii ar înțelege cu adevărat… lumea probabil ar fi perfectă, nu? Scriu. Scriu. Scriu cuvinte. Litere. Propoziții. Fraze. Texte. Și toate cu un singur scop. Care? Da când am zis că aș știi care este? Nu-l cunosc. Dar știu că tind spre el. Cu zâmbete.

Azi am renunțat la tristețe. Azi am decis să deschid geamul picăturilor de ploaie și să le las să bage în cameră stropi de fericire. Azi. Azi am lăsat până și norii cenușii să îmi zâmbească. Azi am spus în sfârșit gata tristeții în care am reușit să mă cufund e o vreme bună de timp. Azi am reușit să spun pa. Să pun pauză tristeții. Dar nu. Încă nu m-am regăsit. Încă nu știu unde mă aflu. Cum am ajuns aici. De ce. Încotro ar trebui să mă îndrept.

Avem nevoie de zâmbete ca să avem puterea să mergem înainte. Și avem nevoie de lacrimi să ne dăm seama că nu toate alegerile noastre sunt corecte. Lacrimile, la fel ca zâmbetele, ne schimbă pașii. Ne reorientează gândirea. Viziunea. Ambele sunt bune la ceva în viața noastră. Ambele ne transformă. Ambele ne formează. Ne maturizează. Ne schimbă.

(***sursă imagine: Google Images)

45 de gânduri despre &8222;Cuvinte cu emoții&8221;

  1. De multe ori si eu ma asez la calculator cu gandul de a mai scrie un articol si…nu stiu ce sa scriu! In astfel de momente, asa cum ai spus ai tu, doar scriu…si scriu…si ideile imi vin pe parcurs. Chiar ai pus emotie in cuvinte si ai reusit inca un articol superb! Am citit cu mare drag si am recitit…:)

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s