Pitici pe creier

Am și eu, ca tot omul, pitici pe creier. Sunt într-un număr destul de mare, dar vă rog frumos să nu vă luați de ei, ba chiar vă rog să le acordați respectul cuvenit, pentru că fac parte din mine. Fără ei nu aș mai fi eu. Probabil, fără ei, Pishky nu ar mai exista, iar în consecință nici acest blog și nici aceste cuvinte nu ar mai ocupa spațiu degeaba pe internet.

(sursă imagine: blog doru și cei șapte pitici pe creier)

Piticii mei sunt mulți. Dacă în alte articole v-am vorbit de pitici care sunt responsabili cu ciocolata, astăzi am să vă vorbesc despre niște pitici care și-au cumpărat din nou teren pe suprafața creierului meu și și-au construit casă, anume piticii responsabili cu ceasul de la mână.

Până acum câteva zile nu știam că piticii ăștia și-au cumpărat teren pe suprafața creierului meu. Și nici atât nu aveam habar că și-au mai construit și ditamai vila în care își fac efectiv de cap. În ziua de 23 aprilie s-au dat de gol. Au ieșit la lumină. Dar asta nu s-a întâmplat din cauza lor, ci din cauza ceasului meu de la mână căruia i s-a dus bateria.

Totuși, piticii mei au început să facă hărmălaie abia atunci când mă uitam la ceas din 5 în 5 minute chiar dacă știam că nu merge. Mă uitam la el și parcă toate rotițele creierului meu se învârteau la viteze inexplicabil de mari, ajungând să fie date peste cap, sărind de la locul lor. Dar nu. Nu asta a fost cel mai rău. Piticii mei, sadici din fire, m-au supus unor chinuri groaznice atunci când mama m-a pus să dau ceasul jos de la mână să se ducă cu el la ceasornicar, căci eu nu aveam timp.

Ceasul meu. Simțeam că bucăți au fost rupte din mine. Ceva îmi lipsea. Nu mai eram eu. Tindeam să privesc locul de deasupra încheieturii și să văd doar pielea, iar asta mă tortura pe interior. Mă jucam cu un ceas invizibil. Îl roteam pe mână și simțeam că înnebunesc. Ahhh!, ce experiență dramatică. Atunci mi-am amintit cum m-am ales cu el. Și pentru că piticii mei îmi spun să vorbesc despre asta, am să vă plictisesc pe voi în rândurile ce vor urma (nu foarte multe, desigur).

Împlinisem 17 ani. La mână purtam un ceas argintiu, mecanic, ales dintre acele ceasuri rezistente la apa, ceas pe care tata plătise câteva milioane bune, că doar una bucată odraslă are în dotare, nu? Îl țineam la mână ca pe cel mai prețios lucru Asta până când am primit un alt cea cadou, iar din respect pentru persoana respectivă l-am dat pe al meu jos și l-am probat pe celălalt. Și uite așa, de ziua mea, ceasul meu (argintiu, mecanic, care arăta ziua și luna și era rezistent la apă) a dispărut ca prin minune. După o morală meritată, am primit un alt ceas cadou. De data aceasta mai puțin scump, dar extraordinar de frumos (în stilul ceasurilor vechi), cu quartz, care îmi arată ziua în care sunt (Da. Am nevoie de asta. Mereu când mă întreabă cineva în ce zi suntem, eu mă uit la ceas și-i spun ziua, iar respectiva persoană se uită întrebător la mine și nu-mi înțelege absolut deloc gestul) și de asemenea rezistent la apă (la cât sunt eu de atentă cu ele când mă spăl pe mâini, am nevoie de un astfel de ceas). Nu-l mai dau jos decât atunci când fac baie și constat că mai mult de atât nu mă pot despărți de el. E un chin. Am devenit dependentă de ceas mai rău decât față de ciocolată. Ahhh!, piticii ăștia!

Acum, dacă tot v-am aburit cu ceasul meu, am să vă las și o poză cu dragul de el. E simpatic foc! Atât de simpatic încât până și piticii și-au cumpărat teren pentru el, pe suprafața creierului meu.

16 gânduri despre &8222;Pitici pe creier&8221;

  1. Superb de tot ceasul tau, sa-l porti sanatoasa si fericita si neaparat sa-ti cumperi si un Baby G-Shock, e special pentru fete, este sport si toate modelele arata suuper ! Si eu sant mare fan al ceasurilor de mana, uite aici si ceasul meu :

    http://ninulescu.wordpress.com/2012/04/26/ce-face-un-barbat-singur-pe-vreme-de-ploaie/

    Si cel Sport al meu este tot G-Shock, fara ” Baby” ca acelea sant pentru fete !

    http://galaxiaborg.blogspot.ro/2012/01/casio-g-shock-un-ceas-fara-concurenta.html

  2. Si mie imi plac ceasurile dar in acelasi timp prefer sa am mainile libere, nu ma simt bine cu chestii care atarna de mine, iar de cand am inceput sa am telefon ce are si el bineinteles ceas am inceput sa renunt incetul cu incetul la cea.
    Piticul asta cu uitatul la ceas il am si eu, mi-am dat seama ca ma uit des sa vad cat este ora dar daca ma intreaba in 10 secunde cineva cat este trebuie sa ma uit din nou la ceas, pentru ca de multe ori ma uit din obisnuinta fara sa retin ora

    • Mă bucur că îți place ceasul meu. Și mie îmi place :))!
      Am avut și eu probleme cu a lui curea. Se dusese de tot, iar într-un final am schimbat-o cu cea care este acum.
      Cealaltă era neagră și nu-l făcea așa de frumos ca asta. Poate poți găsi o curea care să se asemene cu cea pe care o ai acum.

  3. Si eu am avut o perioada lunga de timp in care am purtat ceas la mana. Imi amintesc si acum primul meu ceas pe care l-am primit in clasa I de la ai mei, era superb, jumatate negru, jumatate roz, cu o curea la fel. Am iubit ceasul ala. Si cand l-am pierdut, ma uitam la incheietura si simteam ca ma apuca nebunia. Acum nu mai port ceas, desi am doua, unul sport albastru pe care mi l-am cumparat din avion si unul mov cu flori primit de la iubitul meu.

    • Eu nu vreau să renunț la ceas. Acum e o parte din mine. Parcă e mai frumos să mă uit cât e ceasul privind un ceas, decât un alt dispozitiv electronic. Mie îmi place tare mult să port ceas. Nu știu… parcă oamenii care poartă ceas par mai altfel. Știu. Sunt o ciudată și jumătate!

  4. ha, ha :)) Și mie mi se pare ciudat când dau ceasul jos de pe mână. Parca nu mai e mâna întreagă. O scutur cum aș face-o de obicei ca să așez ceasul, dar dacă nu e niciun ceas, scutur mâna degeaba și nu îmi place cum se simte :))

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s