Poveste de București

Plouă. E dimineața devreme și plouă. 4 mai 2014. Ora, nu știu exact. Nu-mi pot deschide ochii să mă uit la ceas. Îmi dau însă seama că soarele nu stă de mult pe cer. Îmi place ploaia. Să o ascult. Să o simt. Să mă bucur de ea. Azi însă, inima mea nu-i de acord cu mine. Ei nu-i place ploaia. Și-mi transmite și mie, înțepându-mă și bătând neobișnuit de tare și repede. A luat-o razna. Și ea și capul care părea mult mai greu decât de obicei. Și nu de la vreo beție, căci de băut nu am băut absolut nimic, ci de la propria lor nebunie.

Plouă. Picături de ploaie îmi testează nervii și răbdarea în pervazul de la geam. Plouă tare. Bate vântul. Parcă aud copacii cum se mișcă dintr-o parte în alta. Cum gem. Cum plâng. Cum urlă. De durere și ei, cu siguranță. Blocurile sunt triste. Copacii sunt triști. Stâlpii sunt triști. Asfaltul e trist. Totul în jur este învăluit de tristețe. De suferință. De durere. Sufletul doare și poate chiar de aceea norii plâng peste Pământ.

Un cenușiu sumbru a acoperit întreg ținutul ăsta bucureștean. Întreaga capitală. A ascuns albastrul cerului și razele soarelui în spatele lui, așternându-se peste toate sufletele noastre. Spunea un vers că „ploaia care va cădea, păcatele ni le va spăla”. Oare cât de multe păcate să se fi așternut asupra noastră? Oare cât de multe picături de ploaia au de gând să mai cadă? Ahh… norii, bieții nori, câtă suferință s-a abătut asupra lor. Atâta suferință încât le curg șiroaie de lacrimi fără încetare.

Când plouă așa, Pământul pare să sufere furtunos. Ni se plânge nouă, iar noi nici că-l înțelegem. Cum am putea oare să-l înțelegem pe el, când nici măcar pe noi înșine nu suntem capabili să ne înțelegem? Cum am putea oare să-l ajutăm când noi pe noi nu ne putem ajuta? Cum am putea face oare ceva în neputința noastră? În nepăsarea noastră cea de toate zilele?

 

Curg cuvinte. Îmi ies din degete fără parcă să-mi dau seama. Stau și mă minunez aici în fața lor cum se aștern pe coala asta albă de hârtie virtuală. Mă uit la ele. Se uită la mine. Încercăm să ne înțelegem unele pe altele. Cu neputință însă. Suntem prea complicate se ne înțelegem. Și eu. Și ele. Uneori, parcă suntem de nedescifrat. De nepriceput. De neînțeles. Și asta nu pentru că nu am vrea, ci pentru că în simplitatea și ignoranța noastră (câteodată) chiar nu putem să ne asimilăm unele pe altele.

Și a ieșit soarele. Pe sub cenușiul obscur, neclar, raze de soare își fac apariția. Desigur, alături de alte picături de ploaie. De data asta parcă mai vesele, căci ploaia pare mai veselă când soarele îi stă de veghe de-asupra. Pământul pare să-și plângă suferința cu lacrimi mai vesele (oricum ar veni asta… și oricât de absurd ar părea).

Sentimente. Ploaia înseamnă sentimente (poate). Ploaia înseamnă gânduri. Multe gânduri. Eu una obișnuiesc să mă gândesc mai mult (decât o fac de obicei) atunci când plouă (bine.. asta nu că de obicei aș gândi eu cine știe ce, sau cine știe cât de mult… o fac așa, ocazional, cât să-mi resuscitez neuronii). Atâtea și atâtea gânduri răzlețe. Din diferite colțuri ale trăirilor. Ale întâmplărilor. Ale zâmbetelor și ale propriilor lacrimi.

Gata. Cuvintele mele se sfârșesc aici. Și deși acest articol a fost scris în cadru bucureștean, va fi publicat în cadru brâncușian, că de… seara parcă-i mai frumos să publici articole.

(***sursă imagini: google images)

18 gânduri despre &8222;Poveste de București&8221;

  1. Si in Iasi s-au rupt norii zilele astea, dar mie mi-a placut si-mi place toata atmosfera asta sumbra de care n-a scapat cerul nici astazi.E mai bine cu nori si ploaie, zic si eu, decat cu soare orbitor care iti arde pielea si nu te lasa sa respiri decat praf si smoala incinsa.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s