Câștigătorii concursului „Sunt un gunoi, sunt un nimic”

Știu. Concursul s-a terminat demult. Și deși mi s-a spus că nu o să participe nimeni, am avut destui participanți cărora le mulțumesc pentru răspunsuri și timpul dedicat lor.

Am fost inspirată să specific doar care va fi data limită a concursului, nu și ziua în care voi anunța cei doi câștigători. Norocul meu. Chior noroc și chioară inspirație. Nu degeaba sunt oltenii simpli și perfecți. Le nimeresc atunci când trebuie. Și da. Am luat din narcisismul imens al lui Emil cel Minunat. La el era pur și simplu mult prea mult. Trebuia să mai dea și la alții.

Revenind la concurs, îmi cer scuze că nu am apucat până acum să anunț câștigătorii, dar nu am avut timp absolut deloc de a da pe blog, nici măcar în vizită să văd ce a mai mișcat pe aici în lipsa mea. S-au întâmplat multe în ultimul timp, dar despre asta vă voi vorbi într-un alt articol, mult mai lung, care va explica absența mea din ultimul timp.

Răspunsurile voastre la întrebarea concursului: „Care este importanța poeziei în vederea dezvoltării noastre atât pe plan intelectual, cât și pe plan spiritual?”, mi-au dat multe bătăi de cap atât mie, cât și celor care le-au citit și m-au ajutat să aleg cei doi câștigători. Nu reușeam să eliminăm încât să ajungem la doi. Reușeam să eliminăm până ajungeam la vreo patru-cinci. Și ăsta a fost unul din motivele din cauza căruia nu mai ziceam cine a câștigat. Dar gata, așteptarea a luat sfârșit.

Înainte de a vă anunța însă cine a câștigat, am să vă las și vouă răspunsurile participanților, să vedeți cât de complicat a fost… că ca… au răspuns mult prea frumos.

Calinakimu – N-am crezut niciodată că pot fi întrebat de ce imi place plăcerea, muzica, bucuria?! De ce imi plac cuvintele adunate in buchete de maci si dediţei, de flori de tei?!
N-am crezut că pot fi întrebat de ce sorb roua literelor din cupele crinilor?!
De ce vad cu ochii închişi in profunzimea sufletelor si ascult cu tâmpla rezemată de ecou, glasul inimii?!
Daca ştiam că voi fi întrebat de ce îmi place poezia, aş fi murit din timp ca să las orizontului sufletul meu, acolo de unde incepe si se termină poezia…

Rodica – Of, care dezvoltare? Ştim când creştem? Simţim cum ni se alungesc oasele conştiinţei şi se transformă în coloană vertebrală? Eu una, nu mă ştiu crescând, măcar să stagnez acolo unde vreau! De ce poezie? Ah, nu pentru devenire, nicidecum pentru trend, doar pentru suflet… E hrană! Aş putea să vă explic vouă, poeţilor, de ce mă hrănesc cu poezie şi nu cu carnea altor lucruri? Aş putea, ce-i drept, dar n-ar folosi nimănui! Aş putea totuşi să spun că mă ascund în poezie, deoarece voi, poeţii, îmi scrieţi gândurile, fără să mă cunoaşteţi, îşi ştiţi simţirile, fără să mă trăiţi, suntem una, fără să fi fost vreodată învecinaţi….

Alexyanna – Poezia este muzica si matematica.Muzica poeziei este reprezentata de versuri, de ansamblul graficii prin imbracarea frazelor intr-o frumoasa orchestratie a cuvintelor. Matematica este reprezentata de ratiune-izvorul nesecat al individului de a conoaste prin notiuni. Poezia se naste din ratiune-un diamant neslefuit, o ecuatie care necesita rezolvare, o sursa de intrebari retorice care-si astepata raspunsurile intr-o alta dimensiune. Poezia este rezultatul finit al ecuatiei rationale, este daruire si vindecare atat pentru cititor cat si pentru cel care o scrie, pe principiul orice problema poate avea o solutie. Lasa-ma sa scriu pentru a ma vindeca, pentru a-mi gasi raspunsuri la intrebari si nu-mi aprecia durerile sau bucuriile si neintelesurile scrise decat daca te regasesti printre randuri. Oglinda poeziei este tot ceea ce se poate exprima in scris si tot ceea ce se poate simti in urma lecturii acesteia, o armonie intre ratiune si simtire. Pe scurt aceasta este poezia in ceea ce ma priveste, o forma frumoasa care ne deschide noi orizonturi, noi puncte de vedere, noi cunoasteri de sine.

Cristina Cintian – Cand versul pulseaza

Cand inca versul mai misca o lume intreaga ,
Cand iubirea nebuna intr-insul zvacneste
Cand trezeste cu forta-i o frunza uscata ,
Cand prin strofe nemurirea desculta alearga .

Atunci imi pare ca viata-i eterna in lume
Si zambetul nostru e templu in suflet
Si tot e real si nu e un ranjet
Nimic din ce-i basm nu ramane in basme .

Atuncea imi pare ca nimic nu-i poveste
Cand versul pulseaza in tamplele noastre
Iar dragostea noastra prinde aripi albastre ,
Nemuritori imi pare ca nu stim nimic despre moarte .

Andrei – Poezia reprezinta estenta gandirii si exprimarii. De aceea dragostea se exprima mai usor in versuri, pentru ca versurile vin din inima. Fără poezie nu putem evolua, rămânem la stadiul de primate. (Cont Fb: Andrew Smith)

Sonia – Poezia este acel ceva care face ca mie sa îmi fie foarte drag de Radu, care îmi confirmă că tinerii din ziua de astăzi nu sunt lipsiți de sensibilitate (așa cum spun unii), care îmi dă speranță că nația noastră se va face bine cândva și că nu vom mai alerga doar după lucruri care au profit material imediat.
Am scris în contextul premiului oferit. Like-ul l-am dat de multă vreme, fug să distribui vestea despre concurs. 🙂

Claudia – Poezia poartă amprenta sufletului celui ce o creează cu atâta măiestrie, gingăşie şi emoţie. Emoţia pictată în rime sau versuri în alb, îţi poate releva mai multe despre autor, despre lumea văzută prin ochii acestuia, despre trăirile pe care le are, reuşind să le exprime prin cuvintele şi sunetele potrivite, cu toate că uneori par a fi inefabile. În poezii se găsesc oamenii şi sentimentele lor diverse, şi fiecare poezie conţine o poveste, o culoare aparte, o învăţătură. O poezie, indiferent de dimensiunile ei, dacă poartă o esenţă tare, îţi lasă ochii în tăcere, gânditori şi inima vibrând. Poezia este o formă de artă, o parte din ceea ce compune frumosul lumii şi ajută negreşit la dezvoltarea creativităţii, la îmbogăţirea limbajului şi nu în ultimul rând, înseamnă educaţie.

Carmen Pricop –  N-am să cunosc niciodată
faţa nevăzută a lunii.
Argintul ei mă îmbată
cu dorul deşărtăciunii.

Şi dacă şi lumea-i ca luna,
cu stele de lacrimi în jur,
ţinându-şi ascunsă genunea
în umbră, îndărăt de contur?

Şi dacă în umbră sunt stele
pitite în suflete calde,
ca-n lumina lor să se spele
himere captive în nade?

Atunci când în pragul minunii
lumina-i argint într-un vers,
din faţa neştiută a lumii
se desface-n scântei inţeles.

Înţelesul e-o formă sublimă
e culoare, e dor, e avânt,
e foc ce arzând, doar, animă
misterul păstrat în cuvânt.

După ce am pătruns astă taină,
ca un leac cu gust viu de uimire,
ce deschide şi-nchide o rană,
întregintu-mi-am devenire.

N-am să cunosc niciodată
faţa nevăzută a lunii,
dar lumea pare mai adevărată
când naşte cuvânt în ochiul furtunii.

Adi Cherish –  poezia e arta cu si prin cuvant, rostit si grafiat, semn iconic ce-i incarcat cu sens si direct raspunzator in mod expresiv de revelarea gandirii, functia importanta a intelectului nativ. ea opereaza in diferite registre cu simtiri si perceptii, crezuri si convingeri personale care-s apoi trecute printr-un filtru conventional al speciei careia-i apartine (oda, elegie, pastel samd) pana ca adevarul textual sa transpara eului creator, asezat in matricile potrivite de alegerea penelului sau.

Matilda –   Poezia e ceva cu care se naşte tot omul, precum sunt şi muzica, şi dansul. Cei cu sânge poetic albastru ajung la înălţimea lui Eminescu, a lui Labiş şamd. Cei cu sânge poetic corcit scriu poezii cam aşa, ca ale mele – eh, ceva mai bunişoare, ca s-o zic pe-a dreaptă. Iar ăia cu sânge poetic corcit scriu versuri de genul: „Foaie verde trei surcele / Unde mă-ta fuseşi, lele? / Umblaşi după de-alea rele / Te-ntorseşi fără lovele.”
Poezia ajută în primul rând la curăţarea sângelui: de ură, de amor ghebos neîmpărtăşit, de jale. Poezia are suflet când suferi, când te-nfurii, când iubeşti pe cineva care te-nşeală, când câinele vecinilor are mai multă mâncare decât copii tăi, când dau turcii… Cât eşti fericit îţi iese o peltea super-dulce, care se consumă neapărat cu lămâie – dacă nu cumva e cazul să se-adauge şi oţet ca să treacă greaţa.
Cel mai naşpa e când scrii versuri şchioape şi strâmbe, le pui pe blog şi capeţi minim 50 de like-uri. Asta arată că, pe plan intelectual şi spiritual, dezvoltarea naţiei avansează vertiginos în josul râpei. Că „pielea rea şi răpănoasă, ori o bate, ori o lasă”; unde capul e sec, versurile pline de miez ajută la dezvoltarea pe multiple planuri având efecte miraculoase similare cu ale frecţiilor la picior de lemn.

Abisurile –  Imi aduc aminte exact momentul. Aveam vreo 15 ani si trebuia sa citesc Minulescu. Am citit vreo 3 ore bune de nu ma mai puteam opri. Apoi a treuit sa citesc Bacovia si de atunci am inceput sa iubesc toamna. Ploaia lui Minulescu, toamna Bacoviana, asa m-am format, printre picuri si frunze moarte. Dincolo de prima semnificatie am invatat sa o caut mereu pe a doua. Si a treia. Asa s-au nascut metaforele, sensurile si contrasensurile. Cumva de acolo (mi) se trag toate.

Addelina Iliescu –  Poezia mai mult se traieste decat se scrie. De-aia e poiezie si-un haiku si o oda in metru antic fiindca nu toti traim la fel desi folosim aceleasi cuvinte in vocabular.
Il apreciez pe autorul cartilor dar nu pot participa, din pacate, la concurs fiindca n-am facebook deci nu pot sa respect regulamentul.Mai bine era si concursul ca o poezie, adica …fara reguli fixe! 🙂

Emil Călinescu – Daca stii poezie te dai smeker si bagi citate sukare sa agatai o gagica belea. Daca dai citate din Eminescu e ok, esti cool-t, dar s-ar putea sa te trezesti ca le stie pitipoanca. Asa ca trebuie sa ginesti un poet d-asta nou, bagi citate din el si cand ii zici numele gagiCA CAde pe spate si … accepta!

În urma dezbaterilor și confruntărilor, câștigătorii sunt….. tnananananananananananananaaaaaaaaaaaaaaam, următorii doi:

Locul I – Calinakimu – primește cartea „Sunt un gunoi, sunt un nimic”

Locul II –  Carmen Pricop – primește cartea „Ocean de nimicuri”

Felicitări câștigătorilor! Cărțile o să fie trimise prin poștă, iar pentru asta veți fi contactați prin e-mail.

Mulțumesc încă o dată tuturor, atât eu, cât și autorul celor două volume de poezii, Radu Cîrstea Ratzone, pentru participare și timpul acordat. Vă mai așteptăm și în cadrul altor concursuri!

9 gânduri despre &8222;Câștigătorii concursului „Sunt un gunoi, sunt un nimic”&8221;

  1. Felicitări Calinakimu! M-au trecut fiori citindu-ţi gândurile, aşa cum tot înfiorată am recitit adunarea aceasta de emoţii şi de argumente care definesc poezia, adăugându-se unele celorlalte într-un întreg rotund. Felicitări tuturor concurenţilor!

    Felicitări şi mulţumiri, Pishky şi Ratzone pentru ideea concursului, pentru că ne-aţi dat prilejul să gândim despre poezie.

    Mulţumesc pentru premiu! Am simţit subiectul ca pe o provocare; am scris dintr-un impuls, nu pentru a câştiga, dar mă bucură mult aprecierea voastră şi, nu în ultimul rând, faptul că voi avea plăcerea să citesc un „Ocean de nimicuri”.

    Nu v-am lăsat decât contul de facebook. Adresa de e-mail este carmen_alma@yahoo.com.
    Mulţumesc din suflet! 🙂

Spune-mi părerea ta!