Despre bătrâni și bătrânețe

Bunicul meu, recent, a avut întâlnirea de 50 de ani de la terminarea facultății, dar și aniversarea a 50 de ani de la căsătorie. Cât amar de timp, nu? Alții nici măcar nu ajung la vârsta de 50 de ani. Fără să mă mai lungesc însă, am să continui prin a vă spune că, bunica mea, m-a rugat să scriu un text în cărticica ce avea să o primească fiecare la strigarea catalogului. Și am scris. Și a ieșit ce-i mai jos. Dacă a ieșit bine, sau nu, habar n-am. Cert e că oamenilor le-a plăcut. Și dacă le-a plăcut, am decis să vă arăt și vouă.

batranete

sursă imagine: Google Images

Tadadadaaaaam:

V-ați întrebat vreodată ce-i bătrânețea și care-i este rolul în evoluția noastră atât fizică, cât și psihică? Eu m-am întrebat de multe ori. M-am întrebat  de multe ori care-i este scopul, atât al bătrâneții, cât și al bătrânilor, căci, nu ei sunt, de fapt, cei care o poartă pe umeri atâta amar de vreme?

Căutând răspunsuri, le-am găsit. Din perspectiva unui copil, mai mult decât le-am găsit din perspectiva unui adult, căci un adult nu poate vedea bătrânețea decât ca fiind ceva nedorit în vața sa. Copilul din mine însă… ei bine el vede bătrânețea ca fiind o altă formă de viață, o altă formă a esenței și un izvor al înțelepciunii,  căci bătrânețea creează o complementaritate perfectă și stabilă între viață, esență și înțelepciune.

Bătrânețea este, de altfel, o formă a evoluției, sau mai bine zis o consecință a evoluției nostre și a trecerii prin timp. Se spune însă că bătrânețea este mai frumoasă atunci când zace în adâncul fiecăruia din noi, un suflet de copil. Tare mi-ar plăcea să cred că dumneavoastră faceți parte dintre ei.

Trecerea oamenilor prin timp, de la o etapă a vieții la alta, este, atât practic, cât și teoretic, sursa înțelepciunii bătrânilor, manifestată în scop benefic nouă, tineretului, noi cei care le pășim pe urme.

Bătrânețea nu este nicidecum ceva de criticat, ori de speriat, ci ba din contră, ea este unul din aspectele vieții care trebuie apreciate, iubite, înțelese și îmbățișate. Bătrânețea este precum o altă piesă mutată pe tabla de șah. O piesă care oferă o nouă perspectivă asupra jocului, a vieții.

Bătrânii noștrii, împreună cu poveștile și trăirile lor, sunt stâlpii în jurul cărora noi ne clădim viața. Sunt baza viitoarelor noastre construcții, căci fără ideile lor, ideile noastre evolutive nu ar putea nicidecum exista. Așadar, să ne iubim bătrânii cât și poveștile lor, căci fără ei n-am exista și nu ne-am putea forma. Să-i respectăm, căci respectul acordat lor, va fi respectul acordat nouă. Să-i înțelegem, căci înțelegerea aceasta nu ne va duce decât la cunoașterea în ansamblu a propriului nostru viitor. Să-i stimăm și elogiem, căci făcând acestea căpătăm noi înșine stima celor care vor veni în urma noastră.

Bătrânii. Bătrânii sunt piesele de puzzel în jurul cărora reușim să ne construim și deslușim propriul puzzel al vieții.

15 gânduri despre &8222;Despre bătrâni și bătrânețe&8221;

  1. Batranetea in sine…nu este o virtute. Este o certitudine, dupa cum tineretea este o potentialitate. Daca ai trait ca un zevzec toata viata…vei fi un batran zevzec, care moare la fel. Cu trecerea vremii se accentuaeza latura dominanta a caracterului. Oamenii potentiali buni?rai…se vor „fosiliza” cu aceste caracteristici.Eu nu as face referire la batranete…atat de transant. Sunt batrani „tineri, cum sunt tineri „batrani”. Nu este un joc de cuvinte. Este o realitate. Batranetea pierde din vigoarea „bruiajelor” tineretii, adica din zbuciumul „hormonal” si casiga acel calm, acea pace …care poate deveni ferila.
    In India pana la 40 de ani omul se deda vietii carnale, simturilor, bucurandu-se de ele…Apoi se retrage din viata activa a simturilor devenind reflexiv, meditand, cautand sa patrunda tot mai in adncul fiintei sale sufletesti.
    Cand vezi cate un batran libidinos exhibandu-si potenta, barbatia, alergand cu limbile scoase dupa femei, este dovada clara a frustrarilor tineretii, a faptului ca nu a trait la timp bucuriile „carnii”.
    In egala masura batranii inacriti, carcotasi sunt refulati, sunt cei care nu si-au implinit in viata visele, cei care au trait in iluzii pierdute…
    Ca sa nu mai vorbim de faptul ca majoritatea oamenilor nu ating senectutea psihologica, spitituala, niciodata…raman imaturi, nici macar nu se maturizeaza.
    Subiectul este vast si poate fi comentat mult si bine.
    Oricum…ca esti tanat, matur sau batran…conteaza mai putin…Ce conteaza este sa TRAIESTI cu mintea si sufletul din dotare, AUTENTIC, sa-ti valorifici UNICITATEA…

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s