Promovez cultura: Cenaclu de poezie și proză

poezie

Sursă Imagine: Google Images

M-am gândit mult dacă să scriu acest articol. M-am gândit foarte mult. Apoi mi-am zis să-l scriu, căci, în fond și la urma urmei, nu am ce pierde. După ce m-am apucat să-l scriu, m-am gândit mult la titlu (vreo oră), înainte să mă apuc să aștern aici cuvintele pe care voi le citiți. Și asta nu pentru că nu ar fi demn de promovarea culturii, ci din pur și simplul fapt că în locul în care eu am fost numai demn de a se putea numi cultură nu era. Am să vă las să descoperiți, rând pe rând, despre ce vorbesc.

Am ajuns să merg la o întrunire a Cenaclului Columna din Tg-Jiu, invitată de verișorul meu, verișor care își făcea debutul într-ale poezie, citind pentru prima dată versurile așternute de el pe hârtie, în fața membrilor cenaclului, cât și a celor ce fuseseră invitați.

Avea emoții, dar ce copil de 16 ani, în fața unui public, nu ar avea emoții și nu s-ar bâlbâi atâta timp cât nu are experiență? Așa ceva nu există. Chiar și cei experimentați se întâlnesc cu emoțiile și bâlbele, atunci când nici nu se așteaptă. A început să citească. Și a citit vers cu vers. Cineva, un membru, s-a ridicat de pe scaun și a ieșit afară. Versurile au continuat, până când s-au terminat. Și uite așa, au continuat criticile „constructive” la adresa celui care tocmai citise.

Critici. Doar asta știm să facem. Să spunem altora ce și cum. Într-adevăr. Este doar un copil. Un copil care cu siguranță nu știe atâta poezie câtă știu alții, dar oare se învață într-adevăr poezia după niște reguli stricte, ori ea este o creație din simțire și gândire? Pledez pentru cea de-a doua variantă, căci altfel, altfel nu se mai numește poezie. Poezia, mai ales poezia modernistă, nu se construiește după criterii fixe, criteriile ei sunt într-o apariție continuă, până când se vor găsi alții care să abordeze un nou stil, poate chiar unul inventat de ei, cum a făcut Bacovia, spre exemplu.

Să ceri să scrii poezie după anumite reguli, mi se pare o prostie. Niciodată poeziile nu s-au scris după reguli, ci regulile s-au creat după poeziile care păreau a se încadra în același stil, căci astfel  s-au definit stilurile. Cum ar fi fost ca toți poeții din lumea asta, să scrie poezii după aceleași reguli. Ar mai fi existat oare multitudinea asta de stiluri? Sau am fi citit niște poezii asemănătoare? Nu. Poeții și-au inventat propriile reguli. Iar el, Luis, el poate va fi cel care a dus la apariția unui nou stil. Propriul lui stil. El poate va face asta, în timp ce voi, voi vă veți chinui cu regulile. Iar aici v-aș întreba: „Dacă tot știți să criticați atât de mult și știți toate regulile cu ajutorul cărora o poezie poate fi creată și publicată ulterior, pe voi de ce oare nu vă știe nimeni, în sensul în care Bacovia, Arghezi și Eminescu, sunt cunoscuți?”.

Spuneam că s-a ridicat cineva în timp ce poeziile erau citite. Ei bine, în timpul criticilor și a precizării că ele nu transmit o stare, persoana respectivă a spus așa: „Ba da. Transmit o stare. Mie mi-au transmis starea de a părăsi sala și a fuma o țigară”. Serios? Dragă domnule, pentru mai bine de jumătatea aia din sală, fiecare vers al poeziei a transmis o stare. O emoție. Trebuia doar să stai și să asculți, căci de aceea te aflai acolo. Altfel, trebuia să stai acasă. Acest gest nu este nicidecum demn de un om al culturii, așa cum ar trebui să fie niște creatori de poezie. Acest gest este unul de bădărănie totală, iar el nu denotă o personalitate culturală. Nu. Deloc. El denotă o formă de aroganță și nesimțire, iar aceste „calități” nu au efectiv ce căuta la un om care se pretinde a fi poet și care poate critica.

Altul, un altul care ne-a vorbit despre regulile unei poezii, a ieșit nervos din sală la intervențiile domnului de adineaori. Păi așa se face oare? Oare un om de cultură nu știe să fie educat și să se poarte manierat și civilizat în fața tuturor celor de față? Se iese din sală? Se vorbește urât și se aruncă jigniri? Oare asta să însemne un cenaclu de literatură? Oare asta să însemne cultura? Și eu, o tânără de 20 de ani, speram ca măcar o scânteie de cultură să mai fi rămas din focul aprig de demult. Dar nu. Prin oamenii ăștia, prin oamenii ăștia se pare, cultura e moartă. Poezia e moartă. Proza e moartă. Cuvintele pier sub vorbele lor.

Spre sfârșitul prezenței mele în sala aceea, căci nu am mai rezistat mult datorită aroganței și impertinenței acestor oameni de cultură, o doamnă (al cărei nume nu l-am reținut, pentru că nu neapărat numele este important, ci omul din spatele lui, împreună cu atitudinea și toate cunoștințele sale), a preluat cuvântul și a explicat că în interiorul lui există un diamant, un diamant care, desigur, trebuie șlefuit pentru a străluci. Dar prin propriul stil și nicidecum printr-un alt stil, sau reguli impuse de cineva. Felicitările mele, doamnă, pentru ceea ce ați spus. Eu vă apreciez și vă stimez, chiar dacă nu veți citi rândurile scrise de mine aici.

Îmi pare rău să descopăr că toată această speranță a mea în vederea existenței culturii, pare să nu mai fie în viață. Speranța mea… speranța mea pare să se stingă încetul cu încetul. Moare. Moare omorâtă de voi, oameni ai „culturii”, prin atitudinea și educația de care dați dovadă. Și da. Sunt ironică. Comportamentul afișat nu denotă nici cultură și nici educație. Comportamentul acela denotă o stare de… de mahala.

Ca o încheiere, aș vrea să las o poezie care mie mi-a atras atenția și mi-a plăcut. Iar cu asta închei. Iar tu, tu poetule în devenire, sper să-ți șlefuiești diamantul ăla din tine, iar când vei fi tu mai mare, cu siguranță o să dovedești că propriul tău stil va prinde viață.

Idilă-n vis

Andrei Luis Bojincă

Un prim sărut şi iar mă aprind
Precum o torţă-n vârf de cetate
Iar mă ia valul şi mă trezesc plutind
Spre-un ţărm în albastra imensitate

O ultimă caldă, dulce imbrăţişare
În zare un chip angelic zâmbind
Ochii-mi feresc săgetaţi de soare
Când ceasul mă trezeşte ţârâind

 

 

25 de gânduri despre &8222;Promovez cultura: Cenaclu de poezie și proză&8221;

  1. 1. Mereu te-am apreciat pentru preocupările tale. Mi-ai părut …atipică generației tale (evident, în sensul bun!), deși ar trebui ca atititudinea ta să reprezinte normalitatea!
    2. Felicitări lui Luis! Îți trebuie curaj să apari în fața unui public pe care nu îl cunoști și să te deschizi. Felicitări pentru faptul că îi place să facă și altceva, ceva pentru suflet. Nu oricine poate scrie despre el, despre simțiri și nu oricine este are curajul să arate lumii asta.
    3. Știi prea bine vorba aia cu „șutul în dos= pas înainte” 🙂 Știi ce a pățit Eminescu la Junimea cu „Sărmanul Dionis”? (http://www.lapunkt.ro/2014/01/05/g-panuamintiri-de-la-junimea-din-iasi-sarmanul-dionis/) Nu am fost acolo, nu am citit decât ceea ce ai postat aici, de aceea, nu pot să mă pronunț asupra talentului lui Luis. Dar! Eu aș aprecia preocuparea lui pentru literatură. L-aș îndruma să citească înmiit! Poeți noi, vechi, care îi plac, care nu îi plac… Să înțeleagă poezia și din perspectiva teoretică, oricât de absurd ar suna asta. Poezia izvorăște dintr-o experiență pe care poți să o conștientizezi sau nu. Trebuie construită experiența asta.
    Mi-a spus cineva odată…nici nu mai știu când…pe când mă luptam cu versurile…că dacă vrei să scrii o poezie bună, trebuie să citești o mie înainte!
    Literatura, scriitura, înseamnă har, asta e clar, dar nu e suficient. Mai ales când ești la început. Înseamnă încercări, tatonări, eșecuri, izbiri cu capul de toți pereții, șuturi… E ca un fel de parcurs al inițierii.
    Deci: să nu se descurajeze de o asemenea experiență. Să asculte ceea ce spun criticii, chiar și cei răutăcioși. Să analizeze el singur dacă au sau nu au dreptate, ținând cont și de faptul că literatura înseamnă subiectivism mult! Și, evident, să continue.
    Iar ție…succes la bac! 😉

    • Dacă tu ai început pe puncte, am să-ți răspund și eu la comentarii tot pe puncte, ca să nu pierd ceva.
      Așadar…
      1. Îți mulțumesc din suflet pentru apreciere și pentru faptul că m-ai considerat atipică (în sensul bun). înseamnă foarte mult pentru mine și este un impuls de a merge mai departe și a construi în continuare la ceea ce sunt și ce vreau să devin.
      2. În numele lui Luis, îți mulțumesc. îi place mult poezia și îi place și mai mult să o scrie. Într-adevăr, nu este un poet, dar mai are de citit și de scris foarte multe versuri, până să ajungă cineva cu adevărat. Cred însă că-i pe drumul cel bun și trebuie să continue să se perfecționeze pe zi ce trece.
      3. Știu despre ce vorbești. Am citit și eu.
      4, Nu o să se descurajeze. Dacă se descurajează, îl iau și-l bag cu capul în Jiu, până își revine și prinde iar forțe și se apucă să aștearnă versuri pe hârtie, pe niște pereți, sau pe unde vrea el :)).
      5. Îți mulțumesc din suflet pentru comentariu și… să fie succes la BAC!

  2. eu am un principiu care spune aşa: dacă nu poţi spune ceva frumos despre un om, atunci taci naibii din gură! poezia se simte, se respiră… critica aparţine celor ofuscaţi şi handicapaţi. poezia este mai liberă decât orice cenaclu, este o stare, un foc şi un crez.
    iar eu îi doresc vărului tău să ardă mereu.

    • Psi, cred că intuiești de ce îmi vine să râd. Scriu asta din fotoliul meu țepos de pretins pamfletar. Totuși, cuvântul ”critică” sună represiv. Ar trebui înlocuit, nu doar formal, ci și substanțial. Criticii ar trebui să fie ”îndulciți” – să li se spună ”recenzori” – alt termen nu-mi vine acum.
      Pishky, eu zic: oricine ”respiră” poezie, indiferent de stil, e și-n zona mea afectiv – ”olfactivă”. Iar despre puști, mult succes – și, dacă e permis, un sfat de poet amator: să înceapă să filtreze și poezia contemporană, începând cu șaizeciștii. Versificația lui necesită o actualizare stilistică. 16 ani este vârsta potrivită pentru un Cezar Baltag, un Jebeleanu, O Blandiană… nu mai zic despre Nichita, Sorescu…etc…

      • Mulțumim frumos pentru recomandări, am să-i transmit ceea ce ai scris aici!
        Ideea e că, așa cum ai spus și tu, nu pot fi critici, ci doar „recenzori”,,, asta e problema mea… nu înțeleg faza cu critica și criticii.

      • tu ţepos, miai? 🙂 cineva care scrie ca tine, chiar şi în pamflet amestecă un strop de dulceaţă, de frumos, de lăuntric… ştii, eu am convingerea că lăuntricul este indubitabil pur, frumos, cristal…
        chiar şi recenzori fiind, tot mă enervează cei care insistă să ne spună ce-a gândit poetu’

      • Da, Psi, dar eu tot mă gândesc ce vor să spună unii poeți contemporani apreciați… și s-ar putea să gândesc în scris, în curând. Că vrea să-nțeleagă și mintea mea încotro o ia poezia 🙂 … dar trebuie să fiu atent la nuanțe, să n-o virez spre critică, deoarece nici nu am pregătirea necesară.

  3. Well, mentionez ca sunt poet si din pacate la mine Cenaclul inseamna redactia revistei liceului unde invat, un mini grup de doi prieteni poeti si blogul meu…
    Of, asa sunt majoritatea scriitorilor apreciati. Pana si aia tineri sunt atat de colerici si de aroganti, de parca au inventat poezia. Am fost facut cu ou si cu otet din cauza unor poezii, ca deh, el era extrem de apreciat si se simtea Dumnezeu (asta pe un forum). Daca pot sa fac o mica critica a poeziei lui Luis, sincer imi doream o poezie mai lunga… mi se pare incompleta, ii mai trebuia o strofa, doua. E placuta, dar eu simt ca ii lipseste ceva, in cazul meu o strofa-doua.

    • Uite, eu zic că atât a simțit el să scrie și atât a scris. Nu cred că poți scrie mai mult decât ai simțit. Nu poți lungi o poezie printr-o altă strofă, dacă sufletul tău nu simte și nu crede că mai trebuie scris ceva. Starea lui s-a terminat acolo unde a așternut ultimul cuvânt.
      Îmi pare rău că, în loc să ajute, să susțină, să dea un impuls, oamenii critică.

      • Este foarte adevarat. Scrii cat simti si cat te poarta inspiratia. Cum am zis, parerea mea, simt ca e incompleta, nu pot sa ii dau in cap si nici nu am sa fiu ignorant gen domnu’ care s-a dus sa fumeze, ci pot sa dau critica digerabila si care sa nu ii taie aripile. Altora poate sa le ajunga, mie imi place poezia, defectul ei (repet, dupa mine) e ca acea simtire de care spui tu e incompleta, spontana.

  4. n-ai vazut nimic. stai sa-i vezi pe marii „poetii” sau „prozatori” ce le poate pielea. se inteleg doar la festivaluri cand deconturile sunt satisfacatoare, in rest ei nu vor primi pe nimeni, indiferent de nivel… cultura am inteles ca se rezuma, mai curand, la deconturi…

      • chiar a venit. ti-l stiu eu pe unu, nu i vreun mare cunoscut, asa mediu si zice ca e dumnezeu pe pamant, e de profesie critic literar. are si o carte, praf i-as face-o…iar altii mai mari nu te baga in seama, au „mostenit” de la ma-sa si tac-su cultura si acum o fut. nu pun ghilimele pentru ca asa e. daca tu ai stii atitudinea astora mari, ti-ar veni sa versi. nu, ce facem noi, astia mici, e tolerat pentru ca n-avem nicio sansa, daaca incepem sa avem atunci ne rup in doua daca nu dam „dreptul”/plicul gros. cultura= nu sunt bani de chirii doar de festivaluri peste festivaluri pe luna in special spre moldova cu invitatii de marca care isi primesc dreptul. iar eu nebun din fire am comparat o perioada diverse liste de autori invitatii la diverse festivaluri, ATENTIE, PUBLICE SI FOARTE PUBLICE. Sunt mereu mereu tot aia

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s