Cuvinte la juma` de oră

Vreau să scriu post la juma` de oră. Nu. Nu din juma` în juma` de oră. Știți voi, expresia cu „la minut”?. Ei bine, eu vreau să scriu post la juma` de oră. Adică să scriu un post într-o jumătate de oră, sau chiar mai repede, dacă nu v-ați prins deja și nu am repetat ca la ăia de la școala specială. Și nu. Nu vreau să-mi jignesc cititorii, dar îmi pare că eu una sunt tâmpă, prin faptul că am repetat de atâtea ori că vreau post la juma` de oră și ce înseamnă de fapt asta. Da. Iar m-am repetat. Clar. Am nevoie de o vizită la spitalu` 9 (noo).

nebunie

Sursă imagine: Google Images

Vreau să exersez să scriu cât mai repede. Din ce în ce mai repede. Să am fluență în idei și în așezarea lor pe hârtii virtuale. Îmi fac antrenamentul pentru BAC. Da. Acolo trebuie să scriu comentariul ăla de trei (3) pagini cât mai repede, să am timp și de textu argumentativ de o pagină (1), cât și de alea nouă (9) întrebări pe text. Al naibii el de BAC. Nu-mi iese niciodată partea cu scrisul comentariului repede și mă trezesc că-mi uit toate ideile mele geniale. Și da. Sfârșesc prin a scrie ce-mi aduc aminte, trăgând de cuvinte să iasă afară și să se aștearnă pe hârtia. Ahhh… mama lor de cuvinte.

Eeee… eeee… eeee, scriu fluent nu? Și tot ceea ce am scris mai sus a fost în fix șase (6) minute. Și da. Știu că par puțin tâmpă când pun și cifrele în paranteză. Dar na. O fac. De ce? Nu știu. O fac pur și simplu. Pare că textul e mai interesant. Adică, dacă nu e interesant în realitate, măcar să pară, nu? Că na, totuși, un minim de efort să depun și eu, nu? Da. Știu. Nu-i interesant. Dar lăsați, mințiți-mă și spuneți că-i interesant. Mă simt și eu bine. Adică, nu-mi dărâmați moralul tocmai înainte de BAC. Dărâmați-mi-l după. Ba nu. Nici după. Că după vine admiterea vieții. Hmm.. Dărâmați-mi-l după admitere. Adică după douăzeci și trei (23) iulie.

Și ieeeei.. Am mai scris un paragraf în trei minute. Cred că dorința și ambiția mea de a-mi aduna ideile și a le așterne cât mai fluent într-un timp cât mai scurt (de jumătate de oră), devinte un adevărat maraton și am să termin chiar mai repede decât mi-am propus. Uraaaaaa (eu fiind un copil extrem de fericit și care mănâncă ciocolată). Da. De la ciocolată mi se trage starea asta. Dați vin ape ciocolată! Pedepsiți-o! Trimiteți-o la mine să o mănânc! Adică, ce pedeapsă mai mare, poate fi pentru ciocolată, decât să fie mâncată? De mine? Coreeect! Niciuna! Deci da! Toată ciocolata să vină ma mineeeee, vă rog! Mulțumesc!

Nu-i așa că dau impresia că am nevoie de un palier întreg la spitalul de nebuni? Sau poate chiar două? Hmmm… ori de ce nu, chiar un etaj întreg? Ohh, un etaj întreg… numai al meu… mereu mi-am dorit un etaj întreg la spitalu de nebuni. Dar nu, nimeni nu mi-a făcut cadoul ăsta. M-au ținut aici, captivă printre oamenii lor normali. Errrrm! Oameni mali și lăi! Cei mai lăi! Offf.

nebunie

Sursă imagine: Google Images

Gata? V-am speriat destul? Cincisprezece (15) minute de scris și deja v-am speriat? Am reușit asta? Dacă nu am reușit, să știți că eu pot să mai continui să aberez… adică.. nu mă oprește nimeni.. mai am încă cincisprezece (15) minute timp, până să îmi termin termenul meu limită (și hai să o dau și pe româneasca englezită – deadline). Eeee.. hai că mă pricep!

Să mă opresc totuși aici? Să vă las liniștiți să dormiți? Dar de ce aș face asta? EU nu o să dorm liniștită! Așa că de ce aș avea bunătatea de a vă lăsa pe voi. Nu. Nu. Nu. Sunt o scorpie! Nu dorm eu, nu doarme nimeni! Mă chinui eu, să se chinuie toată lumea! Bine. Gata. Tac. Deja mă sperii pe mine, iar asta-i chiar grav. Și hip hip huraaaai, am scris toate aceste șapte sute (700) de cuvinte în exact douăzeci (20) de minute. Yupyyyyy! Bine. Gata. Am dispărut. Mi-am luat tălpășița și mi-am rezervat un întreg spital (de nebuni) doar pentru mine. Și nu. Nu primesc pe nimeni! A meu, a meu, a meu, a meu și doal a meu! Nu dau nimic la nimeni! Da. Sunt o egoistă. Nu împart nimic. Ce să și fac, dacă nu am avut frați și nu am fost obișnuită să împart absolut nimic cu absolut nimeni. Până și pe mama o puneam să scoată afară bomboana pe care tocmai mi-o mâncase. Ups. Asta cred că trebuia să rămână un secret.

Și… tadadadaaaaaam. Acum chiar m-am oprit din înșirat cuvinte și din aberat chestii-trestii pe aici.

3 gânduri despre &8222;Cuvinte la juma` de oră&8221;

  1. La ultimul meu examen scris, la câțiva ani după ce ieșisem de pe băncile facultății, mi-a luat jumătate de oră să mă adun și să compun o introducere decentă 😆 . La toate examenele mele scrise, de la admitere la liceu la bacalaureat, apoi la sesiuni, mă întindeam la primul subiect de sinteză până când îmi mai rămânea o oră să tratez și celelate subiecte, din trei sau patru ore avute la dispoziție. Așa că știu cum e să ai multe de spus, dar să te aduni mai greu, să încerci să scrii tot, apoi să intri în panică văzând cât de repede a trecut timpul. Succes la examenele care te așteaptă în vara aceasta! O să fie doar începutul 😉 .

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s