Am fost la concertul 30 Seconds To Mars!

N-am scris ieri. Că… că n-am scris ieri. De ce? Am să vă povestesc eu într-o altă viață. Da. Ați citit foarte bine. Într-o altă viață.

Am dat BAC-ul. Și l-am luat. Acu mă pregătesc de admitere. Apăi și dacă am dat BAC-ul și-am terminat cu el, ce mi-am zis. Hai în tren, cu pofa de română care nu-mi mai e profă de română, ci prietenă… și hai la București. Că doar, cum să ratezi concertul așteptat al anului 2014 din România, 30 Seconds To Mars(30stm). Să-i văd și să-i ascult, live, a fost visul meu de mulți ani. Acum nu mai e un vis. Acum a devenit o realitate. Iar despre asta vă vorbesc mai jos, în postul meu de juma` de oră.

30 seconds to mars

Când am aflat, oficial, că vor veni în România, m-am amărât, întristat și toate cele, pentru că știam că nu-mi permit să cumpăr un bilet să-i văd. Și asta nu pentru că nu sunt un fan adevărat, ci pentru că banii mei, în perioada aia, cât și în perioada de față, se îndreptau către alte priorități (cum ar fi pregătirea mea pentru admitere). Dar mi-am zis că asta e și am mers mai departe. Nu intrau zilele în sac și eram sigură că aveam să-i văd, cândva. Toate astea s-au schimbat însă în momentul în care pe Blogal Initiative a apărut o campanie cu promovarea concertului 30 Seconds To Mars(30stm). Campanie care avea ca premiu două invitații duble, în zona Golden (a doua cea mai bună zonă din cadrul concertului). Două bilete în valoarea de 256 RON. Și nu. N-am avut timp să scriu din cauza BAC-ului și a admiterii. M-am amărât și mai tare și am continuat să merg mai departe. Cândva tot aveam să-i văd. Totuși, cineva acolo sus se pare că ține cu mine și vrea cu tot dinadinsul să-mi îndeplinească dorințele și marile mele visuri. Astfel, tot pe Blogal Initiative, s-au scos la licitație alte două invitații, tot în zona Golden. Și uite așa, în ziua de marți, după BAC-ul la română și înainte de BAC-ul la matematică, am stat și-am licitat într-una, peste alții care licitau peste mine, pentru a obține invitațiile. Nu conta cât aveam să dau. Mi-aș fi dat și toate punctele ca să ajung la concertul ăsta și să nu-mi ratez a treia șansă de a-i vedea și a-i asculta live. Și-am câștigat licitația. Mi-am pierdut locul în Campionatul Național de Blogging, iar de pe locul 7 am ajuns pe locul 362 (acum mă aflu pe 349 – am mai urcat). Și uite așa am ajuns eu a concert, cu profa de mânuță. Pardon. Fosta profă.

Să povestesc de la început, sau de la sfârșit? Hai să încep cu partea proastă și să vă povestesc de la început. Am ajuns în fața porților de la Romexpo la ora 17. Intrarea se făcea la ora 17:30. S-a făcut însă la ora 19. De ce? Păi pentru că România. Și pentru că organizare în stil românesc. Și pentru că incompetență din partea organizatorilor. Dar am intrat într-un final. Și asta ar fi prima parte bună.

Oameni. Mulți oameni. Mii de oameni care așteptau același lucru. Să-și vadă trupa preferată. Dar nu. N-au avut noroc din prima, căci iniția a cântat o trupă în deschidere (Bad Things), care mie mi-a plăcut tare mult și mă bucur că i-am descoperit.

După o oră însă, după o oră au apărut cei de la 30 Seconds To Mars. Iar de aici totul a fost absolut genial, mai ales că am avut locuri foarte bune și am văzut foarte bine tot ceea ce se petrecea pe scenă.  Am cântat cu ei. Am sărit. M-am bucurat de fiecare moment în care invitau pe cineva pe scenă, iar aici am două momente preferate: primul, când a rugat pe cineva, pe scenă, să-l învețe să spună ceva, iar respectivul i-a spus „du-te dracu”, iar Jared repeta într-un asta; iar doi, când a urcat două tipe pe scenă și le-a pus să stea la picioarele lui. M-am bucurat de baloanele aruncate.  M-am bucurat de momentul în care a intrat cu steagul României pe scenă. Sau când din tunuri au început să iasă bucăți de hârtie tricolore. Iar apoi steluțe albe. M-am bucurat de melodii. De mesaje. De momente. Per ansamblu, a fost cel mai genial (și se acceptă, în cazul de față, sintagma incorectă „cel mai genial”) concert ever! Iar la anul, căci au promis că vor reveni, pentru că publicul a fost genial și pentru că lor le-a plăcut de noi, îmi voi lua bilete în fața scenei, să urc acolo pe scenă! Însă, cum orice vis se termină, așa s-a terminat și concertul. S-a terminat cu 30 de oameni, din public, urcați acolo, lângă cei de la 30 Seconds To Mars. Cântând. Sărind. Bucurându-se. Un concert care își merită tot banii (mai puțin organizarea și organizatorii). Un concert fabulos care a transmis mesaje.

Și ca să nu mă mai lungesc atât, că aproape ajung la 1000 de cuvinte, am să vă las poze, nu multe, toate din arhiva profei…. că na.. ea a avut aparat. Oameni care se gândesc la toate, nu ca mine. Iar la anul, cei cărora vă place această trupă, să știți că merită din plin banii, atunci când îi ai, desigur.

16 gânduri despre &8222;Am fost la concertul 30 Seconds To Mars!&8221;

  1. bravo tie! si cu bacul luat si cu concertul vazut. felicitari pentru bac. desi era de inteles ca il vei lua. si imi place dovada asta ca visele se implinesc. dar trebuie sa si lupti pentru ele . iar tu ai luptat. chiar daca ai pierdut atatea locuri si puncte.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s