De data asta… am pierdut!

Când am ales să-mi fac blog, indirect am ales să-mi pun și viața printre cuvinte. Practic, orice om, care scrie și pe care-l citești, ar trebui să fie deschis. Asta am să fac și eu. Am să mă descarc din nou, căci blogul ăsta este o modalitatea a mea de a mă descărca și așa va rămâne. Va rămâne mereu, aici, un colțișor umbrit în care să-mi ascund bucățele din suflet.

M-am apucat să înșir cuvintele astea, aici, de vreo două zile. Și nici până acum nu am reușit să mi le adun pe toate. Să le pun în ordine și să-mi arunc aici toate sentimentele mele triste. Îmi vin în minte atâtea și atâtea gânduri. Atâtea idei. Atâtea trăiri. Și o grămadă de vise. Toate însă, împreună, au dus la un eșec. Iar el e negru. Dacă voi reuși însă a-mi aduna cuvintele și a-mi putea exprima tot ceea ce simt, să-mi fie măcar asta reușita.

bucuresti

Sursă Imagine: Arhivă proprie

 

M-am obișnuit să câștig. Nu am fost obișnuită să pierd. Nu am învățat să pierd. Și tocmai atunci când pierzi și nu știi să o faci, lovitura e și mai mare. Dezamăgirea e mare. Suferința e mare. Chinul e imens. Doar tu ești un om mic asupra căruia se năpustesc toate. Și cu ele peste tine, tu ești la pământ. Un pământ tare și rece. Am fost obișnuită să lupt pentru ceea ce-mi doresc cu adevărat. Să lupt atât de mult, încât să obțin acel lucru. Să-l obțin indiferent de mijloace și sacrificii. Am învățat să lupt și să câștig mereu. De data asta însă, lupta mea nu a fost suficientă. Strategia nu a fost bună, căci dorința mea a fost mare. Nu pot spune că nu mi-am dorit, ci doar că nu am știut să lupt suficient de mult și de bine pentru visul meu. Vis care era, de fapt, cel mai mare și mai important.

Și ce faci atunci când ești obișnuit să câștigi mereu, dar pierzi o dată? Te stingi. Te sfârșești. Mori. Sau cel puțin simți că ți se întâmplă asta. Atunci când lupți pentru visul tău, iar el îți scapă printre degete și se duce, așa, ușor, pe aripile vântului, simți că întreaga ta lume se prăbușește. Și tu te prăbușești o dată cu ea. De două zile refuz să mănânc. Să dorm. Și să fac orice altceva în afară de a-mi lăsa lacrimile să-mi curgă pe obraz. Sau mai bine zis, aș vrea să pot mânca, să pot dormi, dar nu reușesc. De două zile mă gândesc doar unde am greșit în lupta mea. Unde strategia mea a eșuat? Când? În ce punct? Și oricât aș căuta un răspuns, nu-l găsesc. Nu dau de el pe nicăieri și nici că reușesc să mă liniștesc în vreun fel.

În ultimele 48 de ore, am auzit întrebările: „Ce s-a întâmplat cu tine?”, „Ce ai pățit?”, „Cum ai făcut?”, „Te-ai blocat?”, „Cum de ai picat?”, „Ce ai greșit?”, „Cum te simți?”, „Ești mai bine?”, „Te-ai gândit să renunți?”, „O să dai la altă facultate?”, „De ce nu ți-ai băgat dosarul undeva?”, încât mi s-a urât, mi-au ieșit și pe gură și pe nas toate întrebările astea. Oameni buni, nu mă ajutați cu întrebările voastre. Absolut deloc. Cum, ce, când, unde, de ce, bla bla bla, nici măcar eu nu realizez. Habar nu am. Tot ceea ce știu este că am picat. Că visul meu a zburat. S-a dus. Și nici măcar nu l-am prins.

Da. Am picat admiterea la medicină. Am picat într-un fel de depresie, pentru că nu conștientizez încă ce și cum. Totuși, nu am renunțat la visul ăsta. Nu m-am înscris la o altă facultate. Nu m-aș vedea făcând altceva. Și plus că nu înțeleg de ce te-ai înscrie la o facultate doar pentru că ai pica la alta. Nu înțeleg cum vine să vrei la medicină, dar să ajungi la drept, la economie, sau la litere. Ce legătură au unele cu altele. Dacă faci asta, înseamnă că nu ți-ai dorit niciodată cu adevărat medicina. Eu îmi doresc. Așa că am ales să stau un an acasă și să reușesc la anul, căci ambiția mea este și mai mare acum, decât în decursul anului școlar ce tocmai s-a încheiat.

Simt că întreaga mea lume s-a prăbușit. Că totul s-a dus. S-a încheiat. S-a sfârșit pentru mine, indiferent de ceea ce-mi spun oamenii din jurul meu, indiferent de încurajările care mi se aduc, dar mai ales când mi se spune că puteam și știam, când eu am eșuat. Orice altă problemă din lumea asta, cu adevărat gravă, îmi pare minoră. Probabil, pentru un timp, voi renunța chiar și la blog, căci într-un fel îl consider vinovat pentru timpul dedicat lui ca să câștig bani să mă ajut atât pe mine, cât și să-mi scutesc părinții de anumite cheltuieli. Am decis să mă autopedepsesc. Să refuz să primesc lucruri, pentru că nu le merit. Inclusiv susținerea și iubirea părinților mei o refuz, căci, cu siguranță, în adâncul sufletului lor i-am dezamăgit la fel de mult cum m-am dezamăgit pe mine, căci da, dezamăgirea din sufletul meu, pe cât sunt eu de mică, pe atât e ea de mare.

M-am decis, ca pentru visul ăsta, ca el să devină realitate, să renunț la tot ceea ce va fi nevoie, chiar și la blog, care este, de fapt, o mare parte din mine, căci aici mi-am pus sufletul, gândurile și sentimentele. Ce voi face însă, nu aș putea să spun. La ce voi renunța până la urmă, nu știu. Încă sunt confuză. Încă îmi caut răspunsuri la întrebări. Și încă caut întrebări pe care să le pun să îmi găsesc răspunsuri.

Deocamdată însă, știu că poza de mai jos parcă a fost făcută special pentru articolul ăsta. Predestinată lui, încă înainte de a veni ziua de 23 iulie și de a mă apuca să-l scriu. Așa că azi voi spune stop. Mă voi retrage și mă voi gândi mai bine la tot ceea ce voi face, ca de data asta să iasă bine, căci visurile cele mai mari, dacă-ți scapă o dată, trebuie să alergi mai mult după ele, să le prinzi și să le faci posibilă existența în viața ta.

parc izvor

Sursă Imagine: Arhivă proprie

172 de gânduri despre &8222;De data asta… am pierdut!&8221;

  1. Nu te lasa invinsa de acest eveniment.Fii tare!!Si iti urez noroc si succes.Eu am stat un an acasa,datorita unor probleme,poate primele luni,mi-am zis vai ce bine e,dar pe masura ce trecea timpul nu prea era cine stie ce.
    Dar acum in sfarsit am avut norocul de am inscrie la o facultate,defapt imi pusesem doua dosare-Istorie si Litere,am fost respinsa la Istorie,dar tot am ajuns la prima mea iubire-Litere(romana~engleza).Sper din tot sufletul sa reusesti in viata si sa ajungi la facultatea ta favorita!

  2. Eu te incurajez sa stai acasa, Pishky. Nu-i nimic grav ca vei pierde un an, eu zic ca nu-i chiar o pierdere de timp. Te pregatesti mult mai bine, fara alte presiuni asupra ta (bacalaureatul, gata, este luat) si te remontezi psihic. Tot ce ai nevoie acum este odihna si sa incerci sa treci peste acest esec, face parte din viata, nu esti singura de pe Terra care a pierdut admiterea, ca tine sunt si altii.

    Cel mai important lucru este sanatatea ta, remonteaza-te, recapata-ti optimismul, nu te mai blama. Din toamna iti faci singura reevaluarea (care sunt punctele tale slabe, ce materie trebuie imbunatatita). Partea buna este ca nu te apuci sa inveti lucruri noi, doar le recapituleazi. O sa-ti fie mult mai usor.
    Bafta multa si sunt sigura ca la anul ai sa postezi pe acest blog vestea cea mare.

    • Îți mulțumesc frumos, Lucia!
      Asta am de gând să fac. Să mă remontez psihic și să merg mai departe. Să încerc din nou, iar de data aceasta să reușesc!
      Sper să fie totul foarte bine și să-mi pun la bătaie o strategie care să nu mai dea greș, iar lupta mea să nu mai fie în van :).
      Mulțumesc din suflet pentru încurajările tale și pentru susținere! Apreciez :*.

  3. E o batalie numai… nu renunta la nimic din ceea ce te defineste (blogul inclus)… mai ai sanse, chiar daca acum simti ca totul este pierdut. Cumva cred ca deja ai depasit momentul. Bine ca nu e o problema ireversibila. Nu e usor, insa tu vei reusi. Chiar cu aceasta amanare. Si stii asta, nu-i asa?

  4. Blogul tău este foarte bun. Se vede munca ta aici, se vede talentul tău nativ. Tu ai spus că e parte din tine. De ce să renunți la ceea ce știi că e parte din tine pentru ceea ce doar crezi că e parte din tine? La un moment dat vei constata că un eșec e de fapt binecuvântarea de a-ți descoperi visele lăuntrice. Viața e plină de situații neprevăzute – atitudinea ta face diferența. Când simți că nu ai luptat suficient pentru visul tău, înseamnă cu nu era visul tău… era un vis pe care ai vrut să-l împlinești pentru fericirea oamenilor dragi – doar că fericirea lor nu depinde de tine!!! Închei spunându-ți să ai încredere în ceea ce simți tu – poate că acum crezi că de examenul ăsta depinde viitorul tău: VIITORUL TĂU DEPINDE DOAR DE TINE. Succes! 🙂

    • Da Roxana. Ai dreptate. Eu sunt sigură că acesta este visul meu și că asta vreau să fac. Mă văd făcând asta și-mi place ceea ce văd.
      M-am gândit să renunț la blogul acesta, pentru a putea să-mi împlinesc un vis, iar apoi să revin. Nu știu sigur ce voi face. Dacă voi simți că nu mai am la fel de mult timp pentru el, voi renunța cu siguranță pentru o perioadă de timp, desigur.

  5. poate voi repeta ceva ce a mai spus și altcineva, dar chiar nu am răbdare să citesc toate comentariile, că-s o căruță.
    vezi tu, viața nu-i întotdeauna un drum presărat cu flori, la ale cărui colțuri te așteaptă zâmbind larg numai victorii, gata să îți sară în brațe. se mai întâmplă să și pierzi, se mai întâmplă să trebuiască să o iei de la capăt. o bătălie e doar o bătălie, nu înseamnă că ai pierdut războiul.
    iar dacă visul tău e ăsta, atunci o vei lua de la capăt și te vei strădui și mai mult. încă o dată și încă o dată, de va fi nevoie. iar gustul victoriei va fi cu atât mai plăcut cu cât eforturile depuse de tine vor fi mai mari.

    • Știu Călin. Ai dreptate. Dar când e pentru prima dată, nu știi cum să înfrunți eșecul și nici cum să îțl accepți. Iar asta te doare.
      În viață am să mai pierd de multe ori, cu siguranță. Dar, atunci când pierzi, celelalte probleme din jurul tău devin minuscule pe lângă dimensiunile cosmice ale propriei tale probleme.
      Nu am pierdut războiul, cu siguranță. Și tocmai de aceea voi continua cu lupta mea după ce voi reuși să mă ridic. Vreau să lupt și să-mi îndeplinesc visul. Și cu siguranță voi reuși, căci dorința mea e imensă.

  6. ȘTiu că e greu. Am trecut și eu prin asta. Visul meu era să dau la facultate în București și să mă mut definitiv acolo.
    După bac, am plecat o săptămână la București, m-am înscris, am dat examenul și deja mă vedeam intrată și plecată de acasă. Dar nu a fost să fie. Am intrat, dar nu la buget, iar taxa era prea mare ca să mă pot descurca, chiar și cu ajutorul părinților.
    Am fost dezamăgită. De fapt, dezamăgită e puțin spus. Ai descris tu mai bine starea care mă acaparase și pe mine. Au fost zile în care nu am avut chef de nimic și de nimeni. Iar scrisul nici nu mai făcea parte din lumea mea.
    Dar la un moment dat mi-am adus aminte de vorba aia cu șutul în fund și pasul înainte și m-am ridicat de sub pătură. Mi-am reluat viața și am continuat să lupt pentru ceea ce voiam. Am făcut altă facultate în orașul meu, cu gândul că voi da la master în București.
    După facultate, când să mă înscriu la master… s-a îmbolnăvit tata și a murit. Nu puteam să o las pe mama singură, așa că am amânat din nou plecarea mea.

    Dar sunt convinsă că la un moment dat, se vor alinia astrele și-n favoarea mea… și voi reuși să plec și să găsesc un job bun acolo și să fac și masteratul mult dorit.

    Așa că îți spun și ție: nu renunța! Orice ar fi, mergi mai departe…

    • Of, Alexandra, îmi pare tare rău :(. Dar, luptând, cu siguranță ei ajunge și tu acolo unde îți dorești.
      Eu voi continua, desigur, să lupt. Îmi doresc să-mi împlinesc acest vis. Da. deocamdată încă nu pot ieși din starea asta, dar cu siguranță voi ieși eu într-o zi și atunci voi fi cu siguranță mult mai puternică și cu o dorință mult mai mare de a lupta pentru visul meu.
      Îți mulțumesc din suflet pentru comentariul tău și pentru susținerea oferită! Te îmbrățișez cu mare drag! :*

      • Vei ieși când vei simți tu că este cazul, indiferent de ce îți vor spune ceilalți. Tu vei ști întotdeauna ce și când este mai bine pentru tine. 😉 Dacă ai nevoie de ceva, nu ezita să-mi spui!
        te pup!

      • Da. Știu că așa e. Dar știi ce este cel mai rău? Că toți oamenii din jurul meu, nu înțeleg asta și nu mă lasă să-mi revin singură. Nu mă lasă să aflu când și cum e mai bine pentru mine. Vor acum. să las toată starea asta la o parte. Acum, când nu pot.
        Îți mulțumesc frumos pentru că te-ai oferit să mă ajuți. Deocamdată nici eu nu știu ce și cum să fac :*. Apreciez gestul tău.

    • Îți mulțumesc frumos și ție, Cristian, cât și Geaninei, pentru gândurile voastre bune, pentru susținere și incurajări.
      Am să trag aer în piept și am să merg mai departe, căci visul ăsta vreau să mi-l îndeplinesc. Am să lupt, cu siguranță, pentru el, cu toate forțele mele. 🙂

  7. De doua sau trei zile urmaresc sa vad stirile tale. am vz la tv cand au dat un reportaj despre admiterea la medicina si gandul mi-a zburat instant la tine. tacerea ta mi-a spus destul cat sa inteleg. cuvintele de aici au confirmat. nu o sa ti spun decat ce ti -a spus si Luna: plangi, descarca-te, fa ce simti si abia apoi ia-o de la capat. da, e firesc si e dreptul tau sa simti ca acum totul e mai putin important decat durerea ta. eu te admir inca o data pentru curajul cu care asterni cuvintele dure, crude, fara ocolisuri, venite direct din suflet.
    Esti un OM puternic si vei reusi. Am ramas placut impresionata d enumarul de comentarii. Asta inseamna multa energie pozitiva venita catre tine din gandurile atator oameni. Sa nu uiti asta.
    Te imbratisez cu mare mare drag Piscotel cu inima mare.

    • Da. Nu am dat niciun semn. Eram mult prea tristă. iar apoi m-am hotărât să mă descarc prin scris, căci scrisul este cel care mă ajută cu adevărat să mă descarc.
      Am ascultat sfatul Lunei, iar deocamdată încă nu mi-a trecut. Sper să mă opresc eu cândva și să-mi treacă. Există, într-adevăr, probleme mult mai grave în lumea asta, decât faptul că eu am picat la medicină.
      Și eu am rămas plăcut impresionată și surprinsă de numărul de comentarii care mi-au fost date. De multitudinea de gânduri bune ale tuturor acestor oameni frumoși. M-au bucurat tare mult și chiar m-au ajutat. Te ajută când vezi că există atâția și atâția oameni alături de tine și care te susțin.
      Îți mulțumesc și ție pentru comentariu, susținere și încurajări.

  8. Nu voi citi noianul de comentarii, doar mă voi adăuga si eu printre cei care-ți doresc să revii în viața reală cu ceva învățat în urma acestei nereușite. Toți învățșăm câte ceva din întâmplările vieții.
    Te-aș trimite la „Coloana fără sfârșit”, să privești din chiar baza ei către vârful acela … Acesta cred că poate reprezenta țelul tău, de la care nu vei ceda cu nici un pas!
    Nu este eșec ceea ce ți s-a întâmplat ție, este doar o mică nereușită din care vei mai învăța ceva, care îți va mai arăta ceva, poat chiar drumul ce vei urma în viață! Ai însă răbdare să vezi ceea ce ți se arată, fără grabă. Și privește cu atenție toate semnele ce ți se vor ivi în cale!

  9. mi-e greu să citesc tot ce ţi s-a spus deja, dar bănuiesc că sunt încurajări, îmbrăţişări, gânduri bune pentru sufletul tău. le meriţi pe deplin.
    mno, eu ştiu una şi bună: acum 100 de ani, pe când visam eu cai verzi pe pereţi, înainte de examenul la chimie, i-am spus mamei ce subiecte vom primi. am intrat în examen, aşa a şi fost, subiectele erau exact aceleaşi şi eu am intrat în blocaj. am picat în acel an la o diferenţă de 50 de sutimi. anul următor am picat la diferenţă de 10 sutimi, cap de serie cum ar veni. 🙂 apoi am luat o pauză aşteptând să văd ce zice viaţa mea….
    există un scop pe care poate că ne este greu să-l percepem la început… aşa că eu îţi spun că ai voie să plângi şi să strigi, dar apoi trebuie să te ridici şi să mergi mai departe. cu siguranţă că viaţa are ea planurile ei (eu de pildă am ajuns să termin cu totul altă facultate decât chimia aşa cum îmi dorisem şi mă felicit acum pentru asta, mă bucur serios că am picat cândva.)
    hai… te aştept să ne strâmbăm împreună. 🙂

    • Da PSI, sunt comentarii încurajatoare, pline de îmbrățișări și gânduri bune. Iar pentru asta le mulțumesc tuturor.
      Îți mulțumesc și ție pentru încurajări.
      Poate că într-adevăr, cu un scop s-a întâmplat să pic. Dar e visul meu și tare mi-ar plăcea să-l împlinesc. Nu m-aș vedea făcând altceva. Am încercat să aleg o altă facultate, dar nu m-a atras nimic. Și nu vreau să fac o facultate doar așa.. de dragul de a o face.. aș vrea să fac o facultate pt că mi-ar plăcea ca peste ani, meseria respectivă, să o practic mereu cu mult drag.

  10. Orice lucru bun are partile sale negative, precum si oprice lucru pe care-l credem ca fiind rau, are partile sale bune. 🙂
    Un asemenea esec (care nu e, totusi, o catastrofa) poate avea doua cauze: ori ai nevoie sa inveti ceva din asta (fie chiar si a pierde), ori e un indemn sa-ti schimbi directia in viata. Numai tu poti sa stii care e dintre ele.
    Deci, eu zic ca tot raul e spre bine.

    • Să-mi schimbi direcția în viață, cu siguranță nu este. Nu are cum să fie. Îmi doresc asta din tot sufletul și nu mă văd făcând altceva.
      cu siguranță nu e o catastrofă. Nu se moare din asta. Dar pentru mine, acum, are dimensiuni cosmice. pentru că eșecul e proaspăt. Rana e proaspătă. Și nu pot accepta așa ușor ca toată munca mea să se fi dus pe apele Dâmboviței, sau ale Jiului.
      Voi continua însă cu visul meu, să-l urmez. Și voi face tot ceea ce este posibil pentru a-l împlini.

  11. Castig/pierdere, doua fatete ale unei aceleiasi monede : EGO-ul.
    Educatia nu a facut decat sa ne fragmenteze, sa ne atomizeze si intre noi si IN noi. Cand vrei sa castigi, alegi si pierderea…Cand alegi viata, alegi si moartea…Cum ar fi sa traim fara alegere. Ceea ce ESTE, este mai mult decat suficient…dar noi nu suntem multumiti(ego-ul), vrem tot mai mult, chiar TOTUL…Vrem ca Universul sa se invarta in jurul dorintelor noastre si cand acestea nu se implinesc…cautam vinovatii, de la prieteni, rude, straini…pana la D-zeu ?!

    • Nu am dat vina pe nimeni. Nici pe rude, nici pe prieteni și nici pe Dumnezeu. Singurul lucru pe care l-am spus a fost că sunt dezamăgită de mine. Este un pas important. Adică.. era. Acum s-a dus. Viața și timpul nu stau în loc, iar lucrurile trebuie făcute atunci când trebuie.

  12. Sunt succese care te doboara si infrangeri care te inalta!
    Capul sus!!!
    Iti pot promite solemn ca intr-o buna zi, va fi bine si crede-ma pe cuvant ca va fi cand te vei astepta mai putin. Dumnezeu iti scrie o alta pagina a vietii. Nu te grabi, urmeaza-ti destinul asa cum iti este dat. Ai incredere in tine!!! Te astept peste un an- doi aici sa imi spui ca intr-adevar a fost bine si sa sarbatorim. Gandeste pozitiv, caci doar asa vei avea doar rezultate pozitive.
    Orice ar fi, mereu exista o parte buna pana si in cele mai urate lucruri de pe pamant!
    Te imbratisez cu multa multa dragoste si iti trimit cele mai bune ganduri!
    Cu drag.

    • Mulțumesc frumos pentru comentariu, pentru susținere și pentru încurajări!
      Am să-mi urmez destinul. Am să trec peste și am să încerc să gândesc cât mai pozitiv posibil.
      Mulțumesc frumos pentru îmbrățișări. Le-am primit cu mare drag.

  13. Toata starea aceasta de confuzie, de parere de rau, se va diminua pe zi ce trece, ai sa vezi… Apreciez faptul ca stii ce vrei sa faci in viata, ca faci ceea ce vine din interiorul tau si nu ceea ce iti recomanda altii, pentru ca tu ai constientizat de mult ca nimeni nu stie mai bine decat tine, si nu in ultimul rand, apreciez ca vei continua ce ai ales in ciuda a ceea ce s-a intamplat, ceea ce te face o luptatoare, o invingatoare. 🙂
    Citisem mai sus ca pierzi timp; nu, nu pierzi timp, ci din contra, vei avea timp sa te pregatesti mult mai bine. Gandeste-te ca poate acum nu ai avut timpul necesar pentru a ajunge la rezultatul mult dorit, pentru ca ai avut un an plin, iar bacalaureatul ti-a ocupat mult timp.
    Eu iti spun doar atat: aduna-ti energiile, ai incredere in tine, si realizeaza in fiecare zi cate un pas sau cati vei considera tu ca sunt nevoie, pentru atingerea acestei mari dorinte. Mult succes, Pishky! 🙂

  14. Doamne cat te inteleg, am retrait toata starea mea de acum 3 ani, citindu-ti postarea. Am simtit ca a cazut cerul pe mine, parca timpul se dilatase iar eu ma miscam in reluare insa lacrimile imi curgeau normal. Am iesit in curtea facultati si am plans pana aproape mi se facuse rau. Da si eu am dat la medicina, nici eu nu am luat. Eu sunt o lasa, a trebuit sa aplic si la alte facultati pentru ca altfel pierdeam pensia de urmas de pe urma tatei. Am fost lasa ca nu am mai dat, o sa regret mereu ca visul meu s-a spulberat pe o lista infecta de asteptare. M-au descurajat de asemenea cuvintele din partea unor persoane dragi care mi-au spus ca nu am intrat pentru ca nu eram facuta pentru medicina. Da, poate asa este, dar in momentele alea nu aveam nevoie de inca o astfel de lovitura. Daca imi place ce fac acum, da, sa spunem ca da, desi mereu plang pentru ca am renuntat la visul meu din cauza unor oameni care au spalat cu mine pe jos ca nu merit sa fiu doctor. Sunt o lasa si citindu-ti postarea nu vreau sa patesti si tu asta. Lupta pentru visul tau si o sa reusesti.
    Te inteleg pentru ca eu de atunci nu mai am vise, nu vreau sa mai cladesc nimic pe vise si apoi sa patesc iar asa, sa mi se sparga visul in mii de bucati si eu sa fiu prea slaba sa le adun.

    Iti tin pumni si ma rog pentru tine sa intri la anul. Nu renunta.

    • Offf, Larisa.. mi-au dat din nou lacrimile citindu-ți postarea. Îmi pare sincer rău că nu-ți îndeplinit visul până la urmă. Părerile lumii, negativiste, nu contează. contează doar dorințele tale, ca om. Asta încerc eu să-mi impun. Să conteze doar propriile mele dorințe și păreri, iar până la urmă să-mi duc visul spre împlinire.
      Îmi pare rău că ai trăit același lucru. Chiar îmi pare rău. oamenii clachează uneori, nu neapărat că nu sunt făcuți pentru un anumit lucru. Sunt oameni care au picat admiterea (nu neapărat la medicină), iar acum sunt profi universitari, decani și alte d-astea. Și sunt printre cei mai buni în ceea ce fac. Poate să eșueze prima dată, i-a ajutat să se ambiționeze și mai mult și să-și dorească să fie cei mai buni, luptând pentru visul lor cu toate forțele. Dacă nu ai ajuns să fii medic, iar acum nu vrei să te mai pregătești pentru asta, poți ajuta oamenii și altfel, nu neapărat dintre pereții unui spital. Important e, cred, să vrei!
      Eu voi lupta pentru visul meu. Nu mă las. Și nu mă voi lăsa, pentru că asta vreau să fac cu adevărat.

  15. Hei, stai liniștită se mai întâmplă și eu vreau la anul să dau la medicină și nu sunt sigură că voi reuși să intru. Postul tău mă face să îmi iau ambiția în dinți și să învăț mai mult. Ai mare dreptate când spui că nu vei renunța la medicină dacă asta vrei să faci cu adevărat faptul că vei sta un an pe bară nu înseamnă nimic rău din contră. Succes și bagă mare la învățat. :*

    • Hei Alina! Mulțumesc frumos pentru comentariul tău!
      Sunt mult mai ambiționată acum să dau la medicină! Asta îmi doresc cu adevărat, chiar dacă stau cu un acasă! Asta vreau să fac și asta voi face!
      Mă bucur dacă te-am ambiționat să înveți și mai mult și îți doresc mult succes cu învățatul. Iar sfatul meu, ca să ai mereu lucrurile proaspete în minte, de la începutul anului școlar, să nu lași zi să treacă fără să faci ceva la bio sau la chimie, ori fizică (depinde la care dai, sau dacă se bagă toate trei).

  16. Sunt total de acord cu tine, nu cred că aș putea să merg în altă parte decât ceea ce vreau să fac acum. Și eu sunt momentan în impas, aștept în seara asta să vad dacă am intrat măcar la taxa acolo unde am vrut. Dacă nu, mai bag o fisa la toamna sau la anul 😕 Îmi pare sincer rău pentru tine, dar o să reușești tu, ai să vezi 😉

    • Îți mulțumesc frumos pentru mesaj, Seby!
      Îți doresc să intri acolo unde îți dorești și să nu mai aștepți un an. Fiecare an din viață e important! M-aș bucura tare mult să intri! Eu îți țin pumnii și îți doresc mult succes!
      Și da. Sper să reușesc anul viitor și să intru acolo unde îmi doresc cu adevărat, anul viitor!

      • Îți foarte mulțumesc și eu. Am intrat până la urma, o să plătesc un an 3100 de lei, dar asta e. Trag tare apoi și poate ma ridic 🙂
        Tu nu poți să încerci și la toamnă? 😕 Îți țin pumnii și sunt sigur că o să găsești tu o cale de ieșire, ești fată descurcăreață 😀

      • Nu există sesiune de toamnă la medicină 🙂
        Singura cale de ieșire este să pierd un an acasă și să dau, din nou, la anul, în vară.
        Mă bucur pentru tine că ai intrat. Multă baftă! La medicină e ceva mai mare taxa. E triplă față de taxa ta. Adică 9000 de lei.

    • Mulțumesc frumos pentru încurajare și susținere! Apreciez!
      Voi continua să lupt, desigur. Pentru visul ăsta voi lupta până în pânzele albe. Și sunt sigură că într-un final, voi reuși. Trebuie să reușesc. Deocamdată trebuie doar să reușesc să ies din stare, pentru am putea pune la cale planul de atac și a mă mobiliza cu gândul spre reușită.
      Mulțumesc frumos încă o dată!

  17. După ce scriu comentariul, am să apăs şi butonul de like pentru felul MATUR în care scrii, ceea ce m-a cucerit la tine de la început.
    Eşti un OM ambițios. Am scris cu majuscule din două motive: 1. Om înseamnă că eşti Cineva, chiar dacă „eşecul” (să-l numim convențional aşa) de acum nu te lasă să vezi asta. 2. Om presupune şi vulnerabilitate. Emoțională, fizică…de care vrei tu.
    Nu cred că-ți este uşor zilele astea. Nu cred că te vor ajuta prea multe. Dar cred că eşti puțin cam dură cu tine. Da, nu au ieşit lucrurile aşa cum sperai şi cum ai muncit, dar ştim cu toții cât de dedicată ai fost acestei cauze! Îți trebuie timp să plângi, să te descarci, să te ascunzi, să te blamezi, să plângi din nou şi ce mai simți tu că trebuie să faci. Face parte din procesul de „vindecare”. Dar ştiu că după perioada asta ai să te aduni şi ai să munceşti ca să-ți împlineşti visul! 🙂
    O mare îmbrățişare pentru tine şi te aştept pe aici când ai să simți tu că eşti gata. 🙂
    PS: Toate se întâmplă cu un scop! Nu-l înțelegem, ne este greu să acceptăm, dar…e acolo undeva. 😉

    • Dagatha, îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale. Sunt tare frumoase. Și mă bucur că îmi ești și tu alături.
      Poate doar trebuie să-mi treacă, iar peste un timp voi înceta să fiu mai dură cu mine și voi trece mai departe, căci am nevoie să trec mai departe. Chiar am nevoie. Altfel.. altfel o să înnebunesc în adevăratul sens al cuvântului și pe bune.
      De data aceasta, de aici înainte, după ce voi ieși din stare, așa cum am mai spus, am de gând să muncesc și mai mult pentru a-mi îndeplini visul, indiferent de sacrificiile pe care ar trebui să le fac. Aș renunța chiar și la partea asta din sufletul meu, la blogul ăsta care atâtea și atâtea bucurii îmi aduce, dar mai ales mă face să cunosc oameni frumoși, minunați și care îți sunt alături fix atunci când ai nevoie și când alții, atât de aproape în mediul offline, nu te ajută cu nimic.
      Îți mulțumesc frumos pentru îmbrățișare, o accept, o primesc și o împărtășesc la rândul meu :*.

  18. Bună dimineaţa, Pishky! Îmi pare rău că citesc abia acum despre dezamăgirea ta. Na, ce să faci, sunt un om aşa ocupat că abia reuşesc să-mi adun gândurile mele.
    Ne cumoaştem de ceva timp, nu-i aşa? Ţi-am urmărit evoluţia, drumurile (obositoare, cred) până la Bucureşti la pregătire, gândurile, imaginile descrise şi mi-ai intrat în suflet. Chiar mă întrebam zilele trecute ce-ai făcut la examen. Sincer, mă aşteptam să intri, aşa cum poate s-a aşteptat toată familia ta. Pentru că în oamenii dragi ai uneori atâta încredere că nu mai vezi decât succes în jurul lor.
    Iubita mea, ştii de câte ori am căzut şi a trebuit s-o iau de la capăt până am înţeles că viaţa nu-ţi oferă de fiecare dată ce vrei, doar pentru că lupţi pentru lucrul acela? Ştiu prin ce treci pentru că şi eu am trecut pe acolo şi mai toţi oamenii dragi au cunoscut dezamăgirea în anumite momente ale vieţii.
    Tu trebuie să fii conştientă că un eşec nu e niciodată o abandonare. Viaţa merge înainte. Uneori nu e vorba de greşeala ta. Poate că tu ai dat tot ce ai putut în acel moment. Poate că alţii au fost mai pregătiţi, mai tocilari, au avut putere de concentrare mai mare sau pur şi simplu banul a primat cum se întâmplă peste tot. Nu mai contează. Sinceră să fiu, nu contează nici unde ai greşit, nici dacă ai greşit cu adevărat. Contează că te-ai trezit întinsă la pământ. E dură lovitura, ştiu şi simţi că nu ai nici aer să respiri.
    Ridică capul întâi, respiră adânc şi dă drumul lacrimilor. Plângi până simţi că izvorul lor a secat. Nu poţi să plângi dacă stai să analizezi şi să te frămânţi şi să rămâi în depresie nu e o opţiune. Descarcă-te şi alungă de la tine starea asta care te ţine la pământ, că nu e bună. Ieşi, mergi la ţară, la grădină, curăţă la animale, fă muncă brută care să te obosească atât cât să nu mai poţi gândi. Pentru că creierul tău are nevoie de o pauză. Să-şi revină din şoc şi să se aşeze bine informaţia acumulată deja. La tine a fost un an cu prea multă muncă, epuizant. Ai adunat atâta informaţie încât circuitele neuronale aproape că iau foc acum. Acordă-le timp să se răcească. Nu te gândi că timpul trece repede şi tu trebuie să o iei de la capăt cu învăţatul. De asta te vei ocupa abia când te vei linişti, pentru că în starea în care eşti acum nu vei mai putea acumula nimic şi te chinui degeaba. Pleacă în vacanţă undeva departe, dacă nu ai unde merge la ţară şi dacă vrei să scapi de întrebări incomode. „Ce s-a întâmplat şi unde te-ai blocat?” sunt săgeţi otrăvite pe care cei dragi le aruncă din prostie. Nu întrebi aşa ceva pe un om care încă nu s-a ridicat, nu faci decât să-l ţintuieşti acolo, în locul suferinţei.
    NU e important în momentul ăsta unde ai greşit.
    Important e să-ţi asumi eşecul şi să-ţi recapeţi liniştea sufletească. Asta a fost, se mai întâmplă şi la case mai mari. Şi ce dacă? E bine să mai cazi din când în când, crede-mă. Altfel ajungi să te crezi zeu şi uiţi să empatizezi, pierzi legătura cu ce se întâmplă în jurul tău iar peste câţiva ani ajungi un biet ratat crede că totul i se cuvine şi care nu va înţelege niciodacă drumul pe care merge. Nu a fost să fie anul ăsta, va fi la anul. Am o verişiară care a dat la medicină 4 ani la rând. De 3 ori a picat. Se ambiţiona să dea în acelaşi centru universitar în fiecare an. Voia să studieze la Iaşi, că de, mama ei era moldoveancă şi era legată sufleteşte de acel loc. Nu a fost să fie. Al patru-lea an a dat aproape de casă, la Craiova şi acum e un medic foarte bun (zic eu şi pot fi subiectivă, bineînţeles).
    Roagă-te. Vezi tu, dacă la un moment dat Dumnezeu ne dă o astfel de încercare nu înseamnă neapărat că am greşit în planul de învăţătură sau ne-am blocat, sau mai ştiu eu ce greşeală legată strict de ce-am făcut. Ci poate că Dumnezeu ştie că locul tău nu e acolo unde ai ales să mergi şi te scuteşte astfel de multe suferinţe viitoare.
    După ce ţi-ai odihnit creierul adu-ţi aminte ce s-a întâmplat în jurul tău. Cum s-au prezentat alţii, cum vorbeau, cum era sala, dacă ţi-a plăcut oraşul, facultatea, dacă feţele oamenilor ţi s-au părut suportabile. Analizează totul şi dacă simţi că între ei ţi-e locul, pune-te pe învăţat şi dă tot aici a doua oară. Şi când te apuci de învăţat ia-o metodic, astfel încât intorfaţia să se decanteze de la început. Cu răbdare, cu concentrare, cu implicare. Încearcă să pătrunzi în înţelesul informaţiei pe care vrei s-o reţii. O să vezi că vei reuşi până la urmă. Eu sunt convinsă, pentru că tu eşti o ată determinată şi ai un vis. Visul tău se va împlini cu siguranţă pentru că eşti o luptătoare, ştii ce vrei. Fruntea sus, fată! Ştii cum se spune: dacă viaţa îţi oferă lămâi, cere şi-o tequilla!
    Am scris un pomelnic, dar nu te pot lăsa pradă depresiei că e urâtă rău şi tu mi-eşti prea dragă. Pot să-ţi tţin companie până te ridici, dacă ai nevoie. Dă-mi un semn doar.

    • Îți mulțumesc frumos pentru „pomelnicul” acesta. L-am citit cu mare plăcere și cu mult drag.
      M-au impresionat cuvintele tale multe, cât și ceea ce se află dincolo de ele. pentru tot ceea ce am simțit că mi-ai transmis, vreau să-ți mulțumesc din suflet.
      Și doctorița mea de familie, a dat la medicină de vreo 7 ori din câte îmi amintesc, ia copilul dânsei nu a intrat din prima, ci din a doua. Poate așa va fi și la mine, să intru din a doua.
      Îmi place mult Bucureștiul. Îmi place facultatea. Îmi plac toate acolo. Mă simt bine acolo. Simt că-i lumea mea. Acolo mă regăsesc și, tocmai de aceea tot acolo vreau să revin.
      De data aceasta, vreau să lupt mai mult. Dar desigur, asta abia după ce îmi voi reveni și mă voi ridica, căci acum cu siguranță nu pot acumula nimic.
      Deocamdată m-am gândit să iau o pauză în care să citesc cărți. Să mă uit la filme. Poate chiar și să ies. doar că, atunci când vreau să fac toate astea, mă cufund și mai tare în tristețe și uit de toate acele lucruri ajutătoare de mai devreme. Încă e proaspăt sentimentul. Trebuie să se mai întărească, să pot călca peste el și trece dincolo.
      Iar despre compania de care vorbeai, mi-ar face mare plăcere cu siguranță. Și mă bucur din suflet că atâția și atâția oameni, chiar și aici pe blog și în mediul ăsta online, îmi sunt alături cu gânduri bune.Și cel mai important, nu judecă, căci, mie, în adâncul sufletului meu, mi-a fost mereu teamă de ceea ce vor spune ceilalți în legătură cu asta.

      • La vârsta ta e normal să pui un oarecare accent pe părerea celor din jur. Cu timpul vei învăţa că doar ceea ce faci, simţi şi crezi tu contează pentru că nimeni nu trăieşte în locul tău. Pe cei din jur nu-i vei mulţumi cu totul niciodata şi nici măcar nu este important atâta timpc cât conştiinţa ta e împăcată. Iesi afară, la aer. Cititul ţi privitul la filme adâncesc depresia nu o vindecă. De razele soarelui ai nevoie, de umbra copacilor. Profita de zilele astea frumoase şi mergi la plajă, la pădure, la munte, oriunde îţi place tie. Deconectează-te o perioadă, rupe-te de tot ce te înconjoară. O să vezi că-ţi va fi mai bine.

      • Tot zic că nu mă mai interesează ce spun ceilalți. Că nu mă interesează ce gândesc și nici ce fac și cred despre mine. Dar, inevitabil, mă macină cuvintele aruncate ironic și cu răutate, căci da, e normal să te afecteze într-o oarecare măsură.
        Astăzi am fost copil cuminte. Astăzi am ieși din casă și m-am simțit tareeee taaaareeee bine.
        Mulțumesc frumos pentru sfaturi și incurajări!

      • Iubita, cei care aruncă asemenea cuvinte sunt doar nişte frustraţi care nu vor realiza în viaţa lor nimic fără ajutorul altora. Aia e vocea invidiei acumulate în timp şi tu dacă apleci urechea la vorbele lor nu faci decât să le dai satisfacţie. Nu o face! Demonstrează-le că sunt şi vor rămâne nişte pigmei în timp ce tu-ţi împlineşti visele. Din ăştia vei întâlni peste tot, o să vezi în Bucureşti chiar mai mulţi ca acasă, acă o să tot pui la suflet, te distrugi!

  19. Sunt sigur că ești o luptătoare, iar adevărata tărie o dovedești atunci când știi să suporți o înfrângere și poți să te ridici pentru a merge mai departe. Dintr-o astfel de experiență poți învăța mai mult decât dintr-un șir de victorii.

    • Eu acum nu mă mai simt puternică. Deocamdată, așa cum spunea o ctitoare, această problemă a mea a căpătat dimensiuni cosmice.
      Cu siguranță înveți dintr-o astfel de experiență și, cu siguranță, un eșec te ajută să privești lucrurile altfel și, de ce nu, să devii mult mai puternic. După ce voi ieși din stare, dacă voi ieși, poate voi privi cu alți ochi toată tărășenia asta și voi căuta învățăturile.

  20. Fata mosului, cred ca te afli la o cotitura in viata ta. Multumeste Cerului ca s-a intamplat asa caci acum ai ocazia sa-ti scrii singura propriul destin. Orice esec te ajuta sa evoluezi, cu conditia sa stii sa iei ce-ti trebuie din experienta aia. Poate suna a cliseu ieftin de self help. Dar nu e asa! Iti vorbesc din experienta personala. Si eu mi-am incasat numai anul asta multe chestii (dezamagiri repetate de la oameni, chiar din propria mea familie dar si straini care m-au durut rau, momente in care am crezut ca visurile si lumea mea se fac bucati, mi-am pierdut telefonul cu tot ce aveam in el nesalvat) si bineanteles ca la momentul cu pricina nu mi-au picat bine. Insa acu’ ma bucur din tot sufeltul meu ca mi s-au intamplat. Pentru ca acele experiente, oameni, lucruri nu erau pt mine. Asa ca duca-se invartindu-se. Am avut momente in viata cand am vrut cu disperare un anume job pt ca mi se parea mie ca era jobul ideal pt mine. Am stat in cap si-n coada si nu s-a legat. Mai bine! Caci again, nu era pt mine. Chit ca nu pricepi din prima si o iei in tragic acum vei pricepe la un moment dat de ce ti s-a intamplat asta. Stie Doamne Doamne mai bine de ce a ales asa pt tine. Invinovatindu-te si mai rau, autopedepsindu-te nu faci decat sa creezi un cerc vicios de chestii naspa care numai deservicii iti vor aduce, nicidecum lucruri bune. Doamne Doamne nu da la nimeni mai mult decat poate duce. Ai o lectie de invatat. Marii oameni, care au realizat ceva in viata si-au schimbat viata in urma unor faze naspa. Ca de bine nu se satura nimeni.
    Ai incredere in tine ca esti puternica si le poti duce. E doar o facultate zau! Chiar daca acum pt tine capata dimensiuni cosmice. Si nu se muta din loc. Tot acolo va fi. E bine ca ai luat o pauza dar nu renunta la blog. Pt ca esti buna! Capu’ sus si mergi mai departe. Viata e facuta si din castiguri si din esecuri ca sa invatam din ele.

    • Moșule dragă, ai venit și cu niște cadouri?
      Scuze. Încerc să ies din stare cum pot și eu.
      Știu ce zici. și știu că ai dreptate. Și sper ca dimensiunile astea cosmice ale eșecului meu, să se diminueze, să intre la apă, ori ceva asemănător și să pot să o iau de la capăt cu și mai multă forță și dorință de reușită.
      Încerc să trec peste și apoi să capăt multă încredere în mine.Cât mai multă, ca să ajung să reușesc cu adevărat și să nu mă împotmolesc pe drum.
      Ăsta e visul meu și ți-am zis că nu mă văd făcând altceva. cred că ți-am explicat și de ce. Vreau să lupt pentru visul ăsta, vreau să devină realitate. Și-ți mulțumesc pentru încrederea și susținerea oferită, căci și tu ești acum una din persoanele care mă ajută să trec peste.

      • Ma bucur daca ti-am adus macar putina alinare. Uite cata lume te sustine si iti trimite ganduri bune. Te invidiez, sincer. Eu nu am avut atatia oameni in jurul meu in momentele dificile de la care sa primesc atat incurajare. Mi-ar fi fost sigur mult mai usor sa trec peste. Dar fiecare cu crucea lui. Uite ca tot am scos-o la liman.

      • Da, mi-ai adus alinare. Tu și toți cei de aici.
        Sunt, sincer, uimită de câți oameni mi-au lăsat gândurile lor bune, sprijinul lor și toate încrederea lor. Nu mă așteptam. De fapt, nu mă așteptam nici măcar să comenteze cineva, dar atâția.
        E bine să știi că sunt oameni care țin la tine. Care te sprijină și te susțin. Ăsta e cel mai mare dar al faptului că sunt bloggeriță. Asta mă bucură cel mai mult. Oamenii ăștia frumoși care sunt acolo când ai nevoie de ei.

  21. Cred că autopedepsirea nu e bună. Ai putea face altceva în schimb. Se întâmplă ca la un moment dat, peste ani, să înțelegi rostul eșecului. Dacă e să privesc în urmă, pot spune că de fiecare dată când am crezut că am pierdut, peste ani, când am tras linia, conclizia era diferită. 🙂
    Suntem mult mai puternici decât credem! 🙂
    Te îmbrățișez! 🙂

  22. Trist. Trist de tot. Dar iti doresc sa iti aduni toate fortele pentru a-ti putea realiza visul. Timp ai, esti abia la inceput, de acum incolo incepi sa traiesti. Asa ca, iti doresc sa privesti inainte, increzatoare in tine si in tot ceea ce poti sa realizezi. Pentru ca poti. Dedica mai mult timp studiului si tuturor lucrurilor care te pot ajuta in realizarea visului tau. N-ai pierdut, poate doar ai castigat! Cu siguranta din fiecare esec ai ce invata. Continua sa scrii, nu pentru cei care te citesc, ci pentru tine. Sufletul tau se va simti mai usor!

    • Mulțumesc frumos pentru mesaj! Aștept să-mi treacă și abia apoi am să iau decizia finală, dacă voi renunța, sau dacă voi mai apărea pe aici, din când în când, căci cu siguranță voi rarefia aparițiile mele pe blog.
      Cu siguranță am timp și cu siguranță abia a început cu adevărat viața pentru mine. Sper însă ca de acum înainte să știu să lupt mai mult și mai bine și să-mi îndeplinesc visul ăsta. Să ajung acolo unde îmi doresc cu adevărat.

  23. Poate nu mă crezi.. dar am un prieten foarte apropiat care la rândul lui a ratat primele două încercări de a intra la medicină.

    În primul an nu a putut participa din cauza unor probleme personale foarte delicate, în al doilea ştia că se duce insuficient de pregătit şi într-adevăr asta l-a costat. A reuşit însă a treia oară pentru ca a insistat. Un vis e un vis, asta şi-a dorit şi nimic altceva. Nu a fost nici vreo persoană înstărită ca să spui că nu i-ar fi păsat, că şi-ar fi permis să irosească două încercări.

    E un tip super inteligent (îl cunosc de când lumea), dar uite că nimănui nu îi este nimic garantat în viaţă. Cu toate astea, din orice problemă sau necaz trebuie şi putem crea o reuşită. Asta după ce, obligatoriu, ne luăm suficient timp de „fuck this shit”, de oftat şi de recules sufleteşte. Fă-o şi tu, este medicamentul tău. Prin asta, e şansa ta să devii mai puternică de cât credeai că eşti (şi dacă tot te afli la prima ‘lovitură’, îţi spun că într-un fel ai „norocul” de a o capăta cât mai tânără posibil fiind).

    Prietenul este acum în anul 2, mai fericit ca niciodată. Şi-a impus ideea că pur şi simplu aşa a fost să fie. Şi în acei doi ani „bonus” (niciodată nu i-a numit „pierduţi), s-a ocupat de foarte multe lucruri (a învăţat la perfecţie două limbi străine, a căpătat prin sport un fizic de revistă – ăsta a fost „drogul” lui prin care s-a întărit, a lucrat project-based câteva luni – deşi a avut şi el ideea de a creşte un blog pentru bani, a învăţat să cânte la chitară, a citit enorm, etc+etc). Şi acum e o persoană pe care toţi o vor în jur, e un exemplu de om încercat, dar care a reuşit să se adune şi să meargă pe drumul cel bun.

    Take your time acum. O să-ţi revii. Ai să reuşeşti. Şi n-ai să renunţi nici la blog, ai să vezi (ar fi o greşeală, dar nu mai argumentez şi asta).

    Ai grijă!..

    P.S.: Îţi mai promit că dincolo de toate, în acel adânc al sufletului lor de care aminteai, sentimentul cel mai puternic al părinţilor e că vor să vadă că-ţi revii uşor-uşor, că te iubesc. Nu altceva. Ei sunt primii care realizează câtă „tonă” de viaţă ai înainte de fapt şi că, prin felul tău de a fi, ai să ajungi cu siguranţă acolo unde îţi doreşti tu.

    • Mulțumesc frumos pentru comentariu. M-am bucurat mult să-l citesc și să văd că mai sunt oameni care au încercat chiar și de trei ori. Mi-ar plăcea să-l cunosc pe prietenul tău. Să-mi vândă și mie din trucurile lui de reușită, căci tare mult mi-aș dori să reușesc și să mă pot și relaxa făcând și altceva.
      Nu mi-aș dori să renunț la blog, dar dacă asta va fi soluția să-mi îndeplinesc visul, o voi face fără să mă uit înapoi.
      Își mulțumesc tare mult pentru încurajările tale și îmi doresc din suflet să reușesc.

  24. Pishky, nimic nu e drept, niciodată, atunci când e vorba de chestii nașpa, care put de la mile depărtare și reușesc să ne doboare și pe noi cu mirosul lor. Dar îți spun o chestie. Nu știu dacă sunt omul care crede în soartă, destin, n-am prostiile astea definite în minte și nici n-am de gând să încep to sort them out right now. Dar îți zic un lucru, iar asta se duce la toată lumea care trece prin momente nasoale, la fel ca tine acum.
    Poate nu e doar o coincidență și poate că ai un alt drum rezervat, care e numai al tău și care o să se materializeze în clipa în care vei fi pregătită să-l vezi. Da, vrei medicină. Știu. Spun doar că asta nu e singura cale. Și poate că în timp ce vei lupta ca să obții mult doritul vis, altceva mai măreț și mai sclipitor o să-ți iasă în cale. Știu că o să zici că-i o prostie, dunno. Nu contează. Acum ești jos, e okay să crezi asta, însă timpul rezolvă multe, iar dacă o persoană pesimistă ca mine îți spune lucruri din astea și a ajuns să creadă că rahatul nu miroase chiar atât de tare și că nu-i atât de consistent acolo unde aveam impresia că nu se vede pardoseala de sub el, atunci și o ființă minunată ca tine va reuși să se pună din nou pe picioare și să zâmbească ca o aiurită în clipa în care va realiza că anumite bătălii sunt menite să ne întărească, și nu invers.

    • Îți mulțumesc frumos pentru comentariu, Alex! Știu ce zici. Și ai dreptate. Poate așa a fost să fie. Ce va fi să fie mai departe, habar nu am. Dar sper să fie ceva frumos și să reușesc să-mi ating visul. Ăsta pe care mi-l doresc. Să ajung acolo unde vreau.
      Îți mulțumesc din suflet pentru încurajare și susținere. Apreciez mult și mă ajută. Poate nu direct, dar cu siguranță indirect, să știu că am atâția oameni lângă mine care mă susțin și cred în mine, e ceva. Asta mă ajută. Și îți mulțumesc și ție la fel de mult cum le mulțumesc și celorlalți. Tu ești un prieten adevărat, care mi-a fost mereu alături, indiferent de temperamentul, caracterul și felul meu de a fi.

  25. Draga mea, eu am sa-ti spun ceva, poti sa o iei ca pe un sfat. Am trecut prin experienta ta, dar in cu totul alte vremuri. Pe-atunci statul acasa un an a fost cea mai mare greseala! Mi-am luat serviciu si pur si simplu n-am mai avut chef sa revin la invatat. Vreau sa spun ca un an nu este asa putin timp… In locul tau as intra acum la alta facultate apropiata ca materii, de exemplu la biologie sau cum s-o mai fi numind acuma, iar peste un an as da la medicina. Oricum anul este pierdut pentru medicina, il poti folosi mai bine fiind studenta undeva decat stand acasa si gandindu-te unde ai gresit sau la faptul ca ai avut un esec. Parerea mea! Bineinteles tu stii mai bine…

    • Anul ăsta o să învăț pentru medicină. Nu am să mă angajez. Dacă dau la altă facultate, va trebui s învăț pt facultatea aia, iar materiile sunt diferite. Chiar și pentru facultate, la medicină, când intri, trebuie să uiți cam 90% din ce ai învățat, pentru că în anii de facultate vei învăța că ce ai învățat erau tâmpenii și că lucrurile stau de fapt altfel, nu chiar cum ai învățat tu. Nu se compară altă facultate cu medicina. dacă studiezi la altă facultate pierzi și mai mult timpul degeaba, pentru că nu ai avea timp să înveți și mai bine pentru medicină. Și de ce te-ai apuca de o facultate. Să faci o facultate doar pt un an de zile, ca să te plimbi printr-o clădire, când oricum renunți la ea că vrei altceva? Nu vă scopul. mi se pare o mai mare pierdere de timp așa..

  26. Ce nu te omoară te face mai puternic. Ştii asta, nu?
    Nu renunţa la visul tău. Învaţă din nou, învaţă mai bine, vezi ce ai greşit acum.
    Şi nu fi supărată. Nu eşti nici prima, nici ultima care pică la un examen de admitere. Cunosc mulţi oameni care au păţit-o. Şi au perseverat, şi au reuşit la a doua sau chiar la a treia încercare. Şi au ajuns specialişti foarte buni în domeniul lor.
    Cât despre blog, atâta vreme cât nu te împiedică să înveţi, cât nu stă în calea visului tău (şi nu văd de ce te-ar împiedica şi de ce ar sta), păstrează-l. E o parte din tine, e păcat să te desparţi de ea.
    Fruntea sus! E adevărat că ai pierdut prima bătălie, dar poţi câştiga războiul. Depinde în primul rând de tine.
    Curaj şi succes!!!

    • Mulțumesc frumos, Matilda, pentru cuvintele tale frumoase și pentru toată susținerea pe care o apreciez. știu că nu sunt nici prima și nici ultima care a picat. Dar pentru mine a fost un mare șoc. Un foarte mare șoc. Am să trec peste el. Și am să reușesc eu.
      Nu știu încă ce voi face cu blogul. Habar nu am. Nu mai vreau să pierd așa mult timp cu el, cum am făcut până acum. Vreau să-mi îndeplinesc visul. Am să mă liniștesc și am să iau atunci o decizie.

  27. Buna,
    nu te cunosc, dar am trecut si eu prin ce treci tu . Acum intradevar ti se pare greu, crezi ca nu vei putea trece peste asta. O sa treci deoarece nu ai incotro. Viata merge oricum mai departe. Peste ceva vreme o sa te convingi ca lucrurile pentru care merita sa suferi sunt cu totul altele. A fost doar un examen, gandeste-te cate vor mai veni dupa ce vei intra la facultate, mai ales la medicina!
    Adevarata lupta cu viata abia acu incepe.
    Pe ai tai nu ai cum sa-i dezamagesti. Parintii te iubesc asa cum esti si te vor sustine mereu.
    Si inca un sfat: nu renunta la blog. Face parte din viata ta si o sa vezi ca te va ajuta.
    Bafta !

    • Bună!
      Îți mulțumesc frumos pentru mesajul tău și îmi pară rău că ai trecut prin ceea ce trec eu. Știu că nu este cea mai gravă problemă și da, am trecut eu prin altele mult mai grave și mai dificile, dar acum, eșecul ăsta, îmi pare cel mai greu. Mult prea greu. Dar voi trece peste, cu siguranță. Și mă voi lupta mult mai mult. Poate acum doar m-am întărit ca să pot să fiu mai puternică.
      Îți mulțumesc tare mult pentru mesaj!

  28. Te îmbrațișez și vreau să îți spun un lucru: eu cred în tine și în visul tău. Nu este ușor să pierzi, dar tuturor ni se întâmplă. Nu lua insuccesul ăsta ca pe un capăt de lume, ci ca pe un nou început. Capul sus!

    • Mulțumesc frumos, Sonia, pentru cuvintele tale și pentru susținere. Sper să reușesc. cred în visul ăsta mai mult decât în orice altceva pe lumea asta. Și vreau să fac asta. Este singurul lucru pe care mă văd făcându-l cu drag și pentru care m-aș trezi în fiecare dimineață.

  29. Știu. Știu exact ce simți acum. E același moment de acum două săptâmâni, doar că are alte personaje principale. N-am să-ți spun, Daniela, să fii tare și chestii. Știu că asta pur și simplu nu ajută. Am trecut prin asta. Dar am să îți spun că te înțeleg, că în ciuda decepției tale, te admir pentru că nu ești nici pe departe, dispusă să îți abandonezi visul. Nici n-ar trebui. Pentru asta te-ai pregătit. Pentru asta te pregătești. Și daca tot ai primit o a doua șansă, arată-le tuturor că poți să faci asta. Că ești capabilă, că nu renunți. Și dacă pentru asta, e nevoie de sacrificii, fă-le. Fă tot ce crezi că e necesar. Dar nu te închide în tine, și nu renunța la tot ce te face să te simți bine. Doar pentru că ai pierdut o bătălie, nu înseamnă că ai pierdut și războiul. Îți poți rări postările pe blog, dar cred că am aprecia cu toții dacă, din când în când, ne-ai mai da vești despre tine.

    De azi într-un an, ne reîntâlnim pe blogul tău. În postarea de anul viitor, ne vei spune că ți-ai îndeplinit visul. Te pup și te îmbrățișez cu drag! În ochii mei, nu ai eșuat. 🙂

    • Îți mulțumesc frumos pentru cuvintele tale. Sunt de mare ajutor. Am să mă liniștesc eu, curând sper. Și atunci am să iau o decizie privind și blogul.
      Nu vreau să renunț deloc la visul ăla. Tocmai de aceea nu m-am dus la altă facultate și nu am vrut altă facultate.
      Deocamdată mă închid în mine. Asta îmi este starea. Dar așa cum am mai spus, ser să-mi revin curând și să iau decizii cât mai înțelepte privind mobilizarea mea.
      Și da. Fix la anul, pe 25 iulie, mi-ar plăcea să scriu că mi-am îndeplinit visul!

  30. Draga mea, orice esec are un gust amar si doare tare, ba chiar lasa si cicatrici. Sigur ca acum e cumplit de greu, mai ales ca este primul esec din viata ta. Dar nu este un sfarsit. Dimpotriva, e abia inceputul drumului tau catre cariera pe care ti-o doresti. In mod clar, e un drum lung si dificil, mai are si obstacole pe parcurs, dar este ceea ce ai ales sa faci, ceea ce iti doresti. La urma urmei, cine a zis ca e usor sa devii medic? 🙂 Asa ca da-ti ragazul sa accepti ideea, apoi sterge-ti lacrimile si lupta cu si mai multa putere pentru visul tau.
    Eu iti doresc sa depasesti cat mai repede momentul si sa te bucuri macar putin de vara, ca meriti. Iar apoi sa alegi ce crezi ca e mai bine pentru tine. Daca nu vei mai scrie pe blog, eu, una, voi intelege, chiar daca imi vor lipsi randurile tale. Voi sti ca te concentrezi asupra visului tau si ca esti din ce in ce mai aproape de a-l indeplini. Te imbratisez cu drag 🙂

    • Mulțumesc frumos, Claudia! Apreciez și mesajul tău. Și tu, ai cuvinte care mă ajută, pentru că sunt cuvinte înțelegătoare. Sper și eu să trec cât mai repede peste starea asta, să mă mobilizez și să lupt, dar mai ales să iau decizii înțelepte, căci poate voi reuși să-mi dedic timp, pentru a mă relaxa și a scrie pe blog. iar pentru visul ăsta am să lupt cât pot eu de mult :).

  31. dimpotriva…cea care a scris acest articol, nu esti tu!
    si gresesti dorind sa faci ce ai anuntat. visurile pierdute printre degete lasa loc altora palpabile, chiar daca nu imediate.
    invata sa si pierzi, ca sa inveti sa traiesti cu adevarat. Viata nu e facuta doar din succesuri, iti spune una care a pierdut mult in viata si a luat-o de multe ori de la inceput.
    dar…stiu, nu ai nevoie de cuvinte…..

  32. Parerea mea personala, daca s-a intamplat asa, si imi pare rau ca treci prin aceasta stare, ai putea sa te inscrii la o scoala postliceala sanitara, nu ai absolut NIMIC de pierdut, mai ales ca ai invatat pentru facultate !!!!
    Nu stai un an pe tusa, sa-ti faci ganduri negre, inveti o multime de lucruri interesante in acest an si dai din nou la anul !
    Iei examenul, echivalezi studiile si esti ok ! 🙂
    Cunosc mai multe persoane ce au facut lucrul asta si sunt bine-mersi, acum medici specialisti !
    Bafta multa si nu renunta, poti sa o faci, mobilizeaza-te !!! Ia si mananca, odihneste-te, limpezeste-ti gandurlie si incepe o noua etapa !
    Nu vorbesc din povesti, am trecut prin ceva foarte asemanator cu ceea ce treci tu acum si nu s-a terminat viata si vointa !
    Hai, ca poti, stiu asta !!! Ai trecut prin altele mai urate de atat si ai reusit sa le treci cu bine ! Considera aceasta nereusita, o etapa a vietii tale din care trebuie sa inveti ceva, nu considera o pierdere !!
    Te pup si te imbratisez si iti doresc muuuuuuuuulta bafta !!!
    Astept sa ne dai vesti bune !!! Vesti bune si foarte bune ! 🙂

    • Nu renunț la visul meu. Așa cum am spus, lupt pentru visul ăsta, să-l împlinesc. Pentru că asta vreau cu adevărat.
      la o școală sanitară nu mă duc. Eu vreau altceva. Am să învăț pentru admitere. Și atât. Diferă materia de admitere față de ce se face dincolo. E materie cu greșeli. Înveți chestii parțial greșite pe care apoi le uiți. Trebuie să le uiți, pentru că în facultate afli că anumite lucruri stau de fapt altfel și se bat cap în cap cu ceea ce ai învățat pentru admitere.
      Am voință. Momentan sunt tristă și dezamăgită. dar voi lupta pentru visul ăsta.

      • Maria are dreptate. In scoala am avut un coleg tanar, care picase admiterea la medicina cu cateva sutimi. A facut primul an la o postliceala si anul urmator a dat din nou. Acum este student in anul 3. Iar anul la postliceala l-a ajutat sa isi implementeze mult mai mult ceea ce tocise pentru facultate.

      • Depinde și în ce centru a dat. materia mea pt București e cu multe greșeli. Manualul ăla e structurat fix ca dracu. Și la mine nu a fost neapărat problema de materie. Eu am reușit să o învăț așa cum se cere pentru admitere. Eu am clacat. Asta a fost problema mea. Am clacat în timpul examenului.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s