Astăzi vreau să fiu din nou copil

Cu toții, cred, ne-am confruntat cu o problemă când eram mici! Iar aia e dorința noastră de a crește mari, cât mai repede. Da. Știu că poate nu vă spun nimic nou. Dar este o problemă pe care eu vreau să o aștern aici.

Când eram mică (și Dumnezeule.. am folosit replica asta pe blog, de atâtea ori, încât și mie, acum, îmi pare clișeică), mi-am dorit din suflet să mă fac mare. Să devin independentă. Să nu-mi mai spună nimeni ce să fac. Să am proprii mei bani și să pot face tot ce-mi trece prin cap cu ei, după bunul meu plac. Îmi doream să părăsesc odată patul ăla din lemn, știți voi… precum sunt acele paturi pentru copii din lemn. Îmi doream un pat mare, cum aveau părinții mei. Îmi doream să fiu și eu ca ei. Dar nu.. nu aveam parte decât de unul cum este cel de mai jos.

paturi copii din lemn

Sursă Imagine: babyplus.ro

Deseori, mă imaginam că deja sunt la școală și învăț precum toți ceilalți copii de pe strada mea o făceau deja. Mă întristam când îi vedeam că la prânz se întorceau de la școală, în timp ce eu stătusem acasă. Voiam și eu, să fiu ca ei, cu teme, cu ghiozdan, cu multe cărți și caiete. Așa că mă prefăceam, când eram la țară, că scriu și-mi fac temele pentru școală.

Și apoi? Apoi am ajuns la școală. Și a fost coșmarul vieții mele. Și abia așteptam să ajung acasă. Și nu înțelegeam de ce mi-am dorit atât de mult să ajung acolo. Și, mai ales, de ce nu era cum mă așteptasem eu. Adică o lume roz cu unicorni și steluțe aurii.

Acum, după ce am terminat un liceu și doisprezece ani din viața mea au trecut prin băncile școlii, îmi doresc să fiu din nou copil. Să mă întorc la pătuțul meu de lemn, deși acum aș vrea să am și eu un pat pentru copii cum sunt acele paturi pentru copii pliabile, sau paturi pentru copii transformabile. Că na. Lumea s-a modernizat, așa că și confortul copilașilor se modernizează. Da. Îmi doresc să mă oblige mama să dorm după-masa, să mă adoarmă bunica, că na.. atunci când eram mică, mă puneau, cică, să le adorm. Iar eu, copil cuminte, le adormeam și îmi vedeam de treburile mele de zi cu zi, adică de joacă. Bine, de cele mai multe ori, când bunica îmi zicea: „Hai mamă să mă adormi” și spera să adorm eu, era fix așa cum zicea. O adormeam pe bunica. Și apoi, spre disperarea mamei, mă duceam victorioasă la ea și îi spuneam: „Mamiii, mamiii, mamiii, am adormit-o pe bunicaparty!!!!!”. Îmi doresc să mi se spună ce să fac și să nu fiu nevoită să iau decizii și să am responsabilități. Ahhh… ahhh, cât îmi doresc să fiu din nou copil!

copilarie

Sursă Imagine: geaninalisandru.wordpress.com

Și știți ce mă mâhnește cel mai tare, în ziua de azi, pe lângă faptul că nu mai pot fi din nou copil? Faptul că, azi, copiii nu mai știu să fie copii. Absolut deloc. Azi, copiii încearcă să invoce o maturitate precoce. Și uită de jocurile specifice lor și de puritatea de care ar trebui să dea dovadă, deși, mai târziu, când vor începe să cunoască și picăturile negre din lume, realitatea ei, nu doar albul și perfecțiunea cu care au fost obișnuiți, puritatea lor oricum va fi întinată, schimbată, transformată. Iar eu, personal, nu înțeleg de ce părinții nu-și mai educă copiii în stilul pur, copilăresc și frumos în care ei au fost educați? De ce-și lasă copiii să se maturizeze precoce, astfel încât, de la 6-7 ani, să fie deja niște adolescenți?

Poate mă lămuriți voi!

6 gânduri despre &8222;Astăzi vreau să fiu din nou copil&8221;

  1. Oricărui om (de orice vârstă) îi place să fie alintat și să se alinte, să se comporte măcar câteodată ca un copil. Faptul că nu toți oamenii lasă să se vadă această parte a lor nu face fraza precedentă mai puțin adevărată. Această parte a noastră a fiecăruia este numită de obicei copilul din noi.

      • Eh…raspunsul real la intrebarea ” nu înțeleg de ce părinții nu-și mai educă copiii în stilul pur, copilăresc și frumos în care ei au fost educați? De ce-și lasă copiii să se maturizeze precoce, astfel încât, de la 6-7 ani, să fie deja niște adolescenți? ” il stii si tu. Pentru ca 80-90% dintre parintii din marile orase sunt corporatisti, sau mai simplu, lucreaza de la 9 la 19 pentru mancare si un all incusive in bulgaria odata pe an iar copii sunt doar un accesoriu de care isi amintesc in cora/carrefour in drum spre casa atunci cand sunt la raionul de dulciuri sau jucarii.
        Copii astia de fapt se autoeduca cu internet, facebook si jocuri pe tableta. Asta este rezultatul.

      • Hmmm… crezi?
        Și mama mea muncea mult. De dimineața până seara, uneori. Iar când aveau mult de lucru și primeau marfă și trebuia să facă gestiunea, muncea și noaptea. Și tatăl meu era mai tot timpul plecat. Bunicii aveau și ei servici. Stăteam, oricum, când cu unul, când cu altul.. dar am avut o copilărie frumoasă. Și ei, acum, au bone… care ar putea să le insufle o copilărie frumoasă..

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s