Specimenul – Andrei Trifănescu

Am dat startul unei provocări, împreună cu Alex și cu Andrei, autorul cărții „Specimenul”, din cadrul seriei „Invadatorii”. Provocarea constă într-un proiect blogosferic, pe o durată de 52 de săptămâni, exceptând săptămânile de Crăciun și Revelion, proiect în care se va promova primul volum din seria „Invadatorii”, „Specimenul” de Andrei Trifănescu.

Desfășurarea proiectului, se va realiza astfel: unii își cumpără cartea, alții o primesc pe una din cele care au plecat printr-un tur al țării. Ideea este că: fiecare participant are la dispoziție o săptămână în care să citească cartea și să-i publice recenzia pe blogul personal. Cei care le cumpără sunt de drept ale lor, cei care le primesc pe cele din tur, trebuie să le dea mai departe, următorilor din listă, adică celor care sunt la rând să le citească.

Eu, spre exemplu, mi-am cumpărat cartea. Nu avem beneficii, nu suntem plătiți și nu primim nimic în schimb, nici noi, organizatorii, nici participanții. O facem din proprie inițiativă și voluntar. Gratis. Nu totul se face în schimbul a ceva. Singurul beneficiu pe care îl avem este citirea cărții și implicarea în proiect.

Țin să menționez faptul că recenziile vor prezenta atât punctele slabe ale cărții, cât și punctele tari. Vor fi recenzii pro și contra, pentru că nu poate fi perfectă această carte, dar nici să conțină numai puncte slabe.

Legat de această desfășurare a proiectului, a book-tour-ului, rugăm bloggeri și alții, să nu mai preia ideea. Regula prin intermediul căreia se desfășoară acest proiect este ORIGINALĂ! Mulțumim!

Startul acestui proiect îl dau eu. Așadar, vă invităm să ne urmăriți și citiți recenzia, în speranța de a vă îndrăgosti de carte și mulțumindu-vă celor care ne sunteți alături pe parcursul acestor 52 de săptămâni.

Având în vedere cele de mai sus, să revenim la recenzia propriu-zisă:

 

Eu mi-am primit cartea, de la autor, cu tot cu autograf și, după cum am mai spus, nu gratis, ci am dat suma de 35 de lei pe ea. O puteți și voi comanda de la autor și o primiți cu tot cu autograf.

Când mi-am primit cartea, Andrei mă atenționa că lumea specimenelor mă așteaptă și că nu mă voi putea deconecta cu ușurință din lumea lor. Și așa a fost. Am pus mâna pe carte și singurul lucru care mă mai ținea, oarecum, în propria mea lume, era schimbatul paginilor. În rest, mă simțeam și eu conectată în lumea lor, în lumea specimenelor, privindu-le atent, din spatele cortinei, așteptând mereu să le văd următorii pași și încotro se îndreaptă. De multe ori m-am așteptat și știam ce avea să se întâmple, citind doar să aflu care este următoarea misiune a specimenelor. Alteori, eram surprinsă de întorsăturile situațiilor și de întâmplările cu totul neașteptate.

M-am pus să citesc și nu m-am mai putut desprinde de cuvinte. N-am reușit nicicum să ies din labirintul lor, până ce nu am ajuns la finalul lor. La ultimul cuvânt de pe ultima pagină. Abia atunci am reușit să mă deconectez din lumea specimenelor. Și, deși ele s-ar fi deconectat cu plăcere din propria lor lume, eu m-am deconectat cu tristețe, căci voiam să continue. Să mai trăiesc alături de ele și de imprevizibilul care ne surprindea împreună.

Cartea este scrisă cu o fluență aparte și mi-a plăcut tare mult că este plină de acele descrieri care ajută la introducerea ta, în lumea ei, în lumea cărții. Descrieri de personaje, descrieri de locuri, descrieri ample ale acțiunilor și întâmplărilor. Toate se întrepătrund perfect și dau armonie textului și firului narativ al cărții „Specimenul”, din seria „Invadatorii”. Se vede astfel că autorul, deși tânăr, abia 18 ani, are talent, talent pe care trebuie să-l fructifice din ce în ce mai mult în scrierile sale, căci, cu siguranță, cititorii vor fi încântați.

Acțiunea cărții. Hmm… despre acțiunea cărții evit să vorbesc. Evit pentru că mi se pare că orice mic detaliu pe care vi l-aș da, ar strica plăcerea de a o citi, ar deconspira povestea și întreaga carte. Am să încerc totuși să vă introduc puțin în cadrul acțiunii, fără a vă spune ceva anume și concret. Este vorba despre niște specimene. Care nu sunt nicidecum niște monștrii, ci niște oameni ca noi toți. Două mâini, două picioare, doi ochi, un creier. Singura diferență dintre ei și noi, este că noi avem amintiri și suntem antrenați de viață și de un destin, pe baza lor, fără să știm însă pentru ce. Ei, în schimb, nu au nicio amintire și sunt antrenați, fără să știe pentru ce și în lipsa cunoștințelor și a amintirilor. Fac lucrurile pentru că așa li se spune, fără să-și dea seama exact pentru ce și de ce. Sunt captivi într-o lume diferită de a noastră, o Insulă, așteptându-și mereu noua misiune, alături de cititor. Un cititor captiv și el în lumea lor, fără vreo modalitate de scăpare, în afara celei de a ajunge la ultimul cuvânt scris de pe hârtie. Cuvânt neașteptat. Întâmplare neașteptată. Un final ce aduce o dată cu el mirarea tuturor.

Deși am început cu punctele ei tari, adică cu ceea ce mie mi-a plăcut, acum vă voi introduce și în lumea dezamăgirii mele și a dezgustului din perspectiva mea. Nu mi-a plăcut absolut deloc faptul că în carte se strecoară destule greșeli de redactare. Așa ceva este de-a dreptul inadmisibil. Cartea asta este mult prea bună pentru a avea astfel de greșeli, iar eu, personal, l-aș pune pe cel vinovat de recorectarea după redactare, să retragă toate cărțile din librării și să scoată o altă serie, fără greșeli, pe banii lui. Așa mi se pare cel mai corect. Eu, ca cititor, refuz să-ți dau banii, ție, editură și librărie, pe o carte plină de greșeli de redactare, în care, uneori, trebuie să mă chinui să văd ce a vrut să spună autorul. E lipsă de respect atât la adresa autorului, cât și la adresa noastră, a cititorului. O bătaie de joc.

Alt lucru care nu mi-a plăcut și care mie mi se pare că nu trebuie să lipsească într-o carte, este cuprinsul. Eu, ca cititor, vreau să știu câte pagini are un capitol, care sunt capitolele și să le am frumos ordonate, nu să stau să răsfoiesc la carte și să mă apuc să calculez singură câte pagini am de citit la un capitol. Cuprinsul trebuie să existe.

De asemenea, nu mi-a plăcut că nu există o prefață, sau putea să fie și postfață, în care să se prezinte date despre autor, cât și de ce a vrut să scrie această carte. Ceva, acolo. Deși nu toți citesc asta, mai sunt și nebuni ca mine cărora le place să citească și să cunoască autorul pentru a vrea să îi cunoască și lucrările.

Totuși, făcând abstracție de părțile negative, care nu au nicidecum legătură cu povestea cărții și cu stilul de redactare, cu firul narativ, ori cu fluența, cartea merită citită. Este o carte care se potrivește atât tinerilor pasionați de SF, cât și adulților, o carte care se face mereu plăcută, fiind captivantă și atrăgătoare prin modalitatea de exprimare și de abordare. Așa cum mi-a spus și mie Andrei, lumea specimenelor vă așteaptă! Și cu greu veți mai putea ieși din ea!

5 gânduri despre &8222;Specimenul – Andrei Trifănescu&8221;

    • Cristina, poți citi tot articolul, crede-mă… nu spun absolut nimic care să dezvăluie ceva din carte, mai mult decât o face fragmentul de pe spate.
      Poți citi cu încredere tot ceea ce am scris eu. Chiar te rog să citești.

    • Da. Chiar este talentat. Cel puțin în viziunea mea! Iar eu sunt destul de pretențioasă la orice. Nu-mi plac prea multe chestii și le găsesc ușor defecte, la fel cum am găsit defecte și acestei cărți.
      Dar, povestea în sine, merită citită și făcută cunoscută! Chiar merită, atât povestea cât și autorul!

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s