Poveste de seară

În seara asta am să vă las să citiți o poveste, că tare mult timp a mai trecut de când n-am mai lăsat poveștile să-mi invadeze blogul. Începusem blogul ăsta cu povești. Sau cu realități spuse sub forma unor povești, iar ușor, ușor, am început să-mi schimb stilul. Acum revin din nou la el și vă las o poveste.

poveste mireasa

Am fost în weekend la Severin să o cunosc pe mama iubitei mele. Iubita mea, Valentina, a ținut să îi cunosc mama de când am început să ne întâlnim. În sfârșit, la aproape 3 luni de când ne știm, am reușit să mă eliberez de la serviciu și să pot pleca cu Valentina, la viitoarea mamă soacră.

Drumul nu a fost lipsit de peripeții, întrucât Valentina a ținut să conducă mașina ei, un Renault de 7 ani ale cărui cauciucuri n-au fost schimbate niciodată. Deh, femeile și mașinile, baba și mitraliera! La intrarea în Râmnicu Vâlcea am dat de un set de sensuri giratorii în lanț- vreo 4- la care frânatul a fost cu emoții, pentru că cauciucurile erau de tip sanie, de abia se mai vedeau șanțurile.

Am oprit la un restaurant, acolo unde mănâncă și jucătoarele de handball, din Râmnicu Vâlcea și este mâncarea foarte bună. Ce mi-a plăcut mereu acolo este că e foarte curat, inclusiv la baie, unde lavoarele Sanotechnik străluceau incredibil, de fiecare dată.

Am ajuns la Severin spre seară, căci ne-am și plimbat pe jos prin Râmnicu Vâlcea. Am găsit-o pe viitoarea mamă soacră pregătită, cu masa pusă. Deși era cam cald, ne-a așteptat cu sarmalele aburinde și ciorbă de legume, precum și cu ciolan cu fasole. Toate au fost foarte gustoase: Deși nu am putut manca pentru ca eram plin, am gustat.

Apoi mama ei a încercat să mă chestioneze despre intențiile mele cu Valentina. Deși știa deja de la ea că ea m-a cerut și nu invers, a fost mirată să vadă că am și acceptat. Chiar dacă ne cunoaștem de 3 luni, am senzația că ea este perechea mea.

Am fost și prin Craiova să vedem hotelul unde Valentina vrea să avem petrecerea pentru nuntă. Când eram acolo, Valentina mi-a povestit de cum își imaginează că va fi nunta, rochia ei și cum își dorește să poarte voalul.

Eu sper să nu ne grăbim așa de tare, căci nu mă gândesc că m-aș putea gândi la mine maturizându-mă înainte să mai treacă câțiva ani. Este totuși un salt mare și chiar dacă cred că Valentina este aleasa, îmi este teama de ce ne-ar putea rezerva viitorul. Și mi se pare puțin cam devreme să ne gândim la asta, la doar 3 luni de când ne-am cunoscut, chiar dacă ne potrivim.

poveste mireasaȘi am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Pam Pam.

8 gânduri despre &8222;Poveste de seară&8221;

  1. Nu iti ajunge o viata intreaga sa cunosti o persoana, ce sa mai zic de 3 luni dar daca te inpinge ala de la spate sa te legi la cap… Casa de piatra…. Severin ce gluma proasta de oras si parte buna e ca si eu stau tot in Severin. Ghost Town

    • Adevărat, nu-ți ajunge o viață întreagă să cunoști un om. Nu ai cum. Omul e prea complex. Cunosc însă oameni care au făcut acest pas după două luni, trei luni și trăiesc fericiți chiar și acum, după zeci de ani.
      E doar o poveste. Nu e vorba de „casă de piatră”. Este o simplă poveste.
      Nu sunt din Severin, dar am trecut pe acolo. Este un oraș tare frumos. Plin de istorie și de cultură. Un oraș care trebuie promovat. Trebuie să învățăm să protejăm ceea ce ni s-a lăsat și să apreciem.

Spune-mi părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s